Nu stiu de ce
Este inpropriu si incorrect
Nu se asorteaza cu vremea si nici cu lungime fustelor zilele astea
Dar nici ca mai conteaza acum.
Mi-au sclipit ochii in toate culorile azi
Si m-am gandit la timp
Iar ultimele luni
Un an
Mai bine
Nu am stiut deosebi ieri-ul de azi
Maine-le fiind in permanenta frustrat.
Of.
Cuvintele scurte intelese si nesubliniate cu rosu
Imi aduc aminte de casa
De vremea in care scriam cu creionul pe maculator
Desenam cu carbunele pe pereti
Cate vise mi s-au indeplinit
Cate au murit
Cate nici n-au vazut lumina gandului.
Iar ma simt uriasa
Strivita intre sus si jos
Atat de aproape de amandoua
Fara loc de intors.
Si vin aici la lacasul ascuns al mintii mici din alta emisfera
Sa-mi indrept cuta dintre sprancene
Sa ma prefac in pasarea maiastra
Si pe urma intr-un fum
Sau un punct.
Repet
Nu stiu de ce
N-am stiut niciodata
Si nici n-o sa stiu
Stiu
Dar o sa continui sa intreb pe altii
Sa le iscodesc mintile
Pana gasesc imaginea in oglina
Rasturnata erotic pe canapeaua lenesa din sufragerie
Langa care sa ma asez
La o cana de ceai
Sa compar circumvolutiunile
Conversatiile in surdina
Pulsul de la mana stanga pe venele albastrii
Prin care curge o viata
La fel ca a mea.
Am basmul in cap
Cu muma padurii alergandu-ma prin padurea de fier
Mi-am pierdut pieptenele la un joc de noroc
Si casa si jumatate de viata
Pe putin
Ruleta ruseasca nu ma incanta
Nu vorbesc limba cu toate ca stiu alfabetul
Si sa numar pe degete.
18 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Să spun MINUNAT?
Intâi, bine ai revenit, Lumsa! Tocmai se intreba Ana, unde ești , ce faci?
Citindu-te , am aflat-
””Dar o sa continui sa intreb pe altii
Sa le iscodesc mintile
Pana gasesc imaginea in oglina
Rasturnata erotic pe canapeaua lenesa din sufragerie
Langa care sa ma asez
La o cana de ceai
Sa compar circumvolutiunile
Conversatiile in surdina
Pulsul de la mana stanga pe venele albastrii
Prin care curge o viata
La fel ca a mea.”
Iți doresc să rămâi in basm!!!
Ginutaaaaaaaaa!!
Tu????
ce ma bucur sa te vad… pe marginea basmului meu ciudat… blogul asta a ramas un fel de punte intre lumile mele incongruente…
sunt inca. traiesc ca toata lumea… mai pe sus, mai pe jos… incert, vorba ta.
te rog, transmite salutarile mele Anei! …si Galei, Manon, Aghiuta, daca mai tii legatura cu ei.
sa fii bine de tot!!!
iti multumesc ca te mai abati pe aici si-mi lasi semn.
Unele dimineți au gust de mere coapte!
Bună dimineața, Lumsa!
so beautiful
ca deobicei pana cu care scri
este de la o pasare maiastra
hranita cu boabe de inspiratie miericuloasa!!!.
..adica miraculoasa cu gust de miere…mai sa fie…
poate fi si miere periculoasa…
god!
Ginutz,
diminetile tale au ceva din aroma noptilor mele…
Buna dimineata! si una dedicatiune pentru cafea…
Mariusica,
de unde si vorba, pericolul vine de unde nu te astepti…. ai de grija!
si una dedicatiune si pentru tine, pentru egalitate in rasfaturi, de pe acelasi disc. imi imaginez ca asta ar merge ma bine cu talisker si noaptea, nu dimineata, dar te las pe tine sa alegi cadrul…
cin-cin!
chestia cu “pericolul care vine” seamana uneori cu povestea drobului de sare care sta sa cada…de plang toate femeile din casa…dar am auzit zeci de cazuri reale care se termina cu un nonhappyend de tipul “o tinara pereche s-a innecat in mare si din trei barbati care au incercat sa-i salveze doi s-au innecat si ei”…nu-i gluma!…sper insa ca nu traiesti cu chestia asta in gand zi de zi….optimismul cronic are o parte buna: in fiecare zi soarele straluceste mai tare..si fiecare clipa care va veni iti poate aduce something good sau very good…cred ca e singura boala cronica care merita s-o ai…deci cu taliskerul on the rocks sau cu gin&tonic eventual tot on the rocks sa incepem un maine mai fericit decat astazi…si vorba ta cin-cin-cincinal!…numaI asa s-o tinem!
iti trimit trei flacai care precis nu au incercat sa salveze pe nimeni de la innec…si par foarte optimisti!
Ce flacai!!! Copilasi, nu gluma… dar ce voci au!
ce mai faci???? care mai este mersul, fuga, zborul? mai lasa si tu un viers ca eu nici litere in alfabet nu mai am. daca as mai fi avut, mitologia pestelui as fi facut. neam de neamul lor nu m-ar fi uitat. si cand te gandesti ca eu sunt din cu totul si cu totul alta specie.
pana ma mai dumiresc ce mi-a casunat pe peste si alte cele, tu sa fii cuminte si cincinalizat. ma bazez pe legea nimic nu se pierde totul se transforma. tot ce trebuie sa mai inteleg este “in ce?”
in cautare ma arunc si sper sa vin cu traista plina data viitoare.
exoexosiexo
asta este exact cum spui nimic nu se pierde (in shosete desigur) totul se transforma….dar desigur suferim psihologic explicand de un puternic complex shosetier ionizat stii tu de cine…si ne-am transformat in doi lenesi…de jungla stii tu de care …atarnati fiecare de creanga lui si cu capul in jos iar restul in sus…pot sa-ti trimit si o poza dacanu e clar…anyway mai gandim poetic hiperbolic si invers proportional cu dezintegrarea caii lactee anuntata spre sfarsitul anului 2012…ard de nerabdare sa ajung si la chestia asta mai mult decat epocala..si sunt curios sa vad cum se va descurca civilizatia fara cartele de credit automobile trenuri avioane etc intr-o perfecta comuna primitiva…vanatorii pescarii si canibalii vor trai minunat….propun o reciclare profesionala la nivel mondial…cei care fac asta si a!
stazi prin diversele jungle afroaustraliene sunt scutiti de ideea mea novatoare…
SONG FOR FINE DEL MONDO
as manca un canibal
chiar cu-n tatuaj banal
foamea mea-i ucigatoare
si nu folosesc scobitoare
tot ce-i viu as macina
fara foc…uite asa
sunt satul de mestecat
toata ziua neincetat
doar cadavre preparate
prajite sau marinate
din diverse vertebrate
suntem oameni aruncati
dintr-un rai…nevinovati
ca am vrut sa stim prea multe
si pedeapsa am primit
sa mancam totul prajit
sau un sushi captusit
consumatori de cadavre
asta suntem negresit
dar iluminarea vine
in curand ne vom schimba
adn-ul va primi
lanturile suplimentare
si-ntro lume viitoare
nu stim de va fi cu soare
cu totii oameni vom fi
precum domnul isi dori!!!
si promit ca-mi rup o coasta
ca scap de plictiseala
si sa-mi fac din ea nevasta
sa intre vecinii-n boala!
mai sa fie…chiar si dupa fine del mondo barbatii astia obsedati…tot la femei se mai gandesc…se pare ca nu exista tratament profilactic…
cu un mare respect dedic acest song lumsei din ciorappenstrasse nr 1
complimente seismice ioanei-mama!
sorry…am descoperit mici greseli de tipar
SONG FOR FINE DEL MONDO
as manca un canibal
chiar cu-n tatuaj banal
foamea mea-i ucigatoare
si nu folosesc scobitoare
tot ce-i viu as macina
fara foc…uite asa
sunt satul de mestecat
toata ziua neincetat
doar cadavre preparate
prajite sau marinate
din diverse vertebrate
suntem oameni aruncati
dintr-un rai…nevinovati
ca am vrut sa stim prea multe
si pedeapsa am primit
sa mancam totul prajit
sau un sushi captusit
consumatori de cadavre
asta suntem negresit
dar iluminarea vine
in curand ne vom schimba
adn-ul va primi
lanturile suplimentare
si-ntr-o lume viitoare
nu stim de va fi cu soare
cu totii oameni vom fi
precum domnul isi dori!!!
si promit sa-mi rup o coasta
ca sa scap de plictiseala
si sa-mi fac din ea nevasta
sa intre vecinii-n boala!
mw2011
mariusica,
nu pot sa-ti spun… esti un scump.
ca ma bucur ca mi-ai lasat poem
sunt intr-o vrie groaznica. tine-mi pumnii pentru miercuri. please!!!!!
revin.
pana una alta, have fun with a new Romanian hit… in US!
iesi din vrie lumsishor
si=am sa sar intr-un picior
miercuri ai sa-l treci usor
tu vei fi prea fericita
poate cazi intr-o ispita
sa mai scrii o poezie
cu-o fierbinte frenezie
sa ne bucuram si noi
precum beethoven facea
cand o oda compunea!!!!!
hop si-asa!
beethoveniada scurta pe picior nesarit
in ispita am cazut
poezia mi-a crescut
stau stranut si ma gandesc
inc’un pic si ametesc
ia te uita ce cantare
la tigai rasunatoare
merry christmas chinezesc
si confucius pitoresc
.
dar
.
lumea are o culoare molateca
in care-mi vine sa-mi bag mainile
ca intr-un aluat din care buna imi facea gogosi in unele dimineti
ale copilariei evident
cuvintele sunt ceea ce alegi sa intelegi din ele
la fel si oamenii
.
si totusi
.
uneori mai dau cu banul
si-mi aleg sortile legata la ochi
Vine zăpada!
Cât de repede fuge timpul, Lumsa!!!
Ce mai faci???
Ginuta!!!
mai ales ca eu am doar doua, si nici alea prea diferite. chiar ca nu te prinzi ca trece timpul aici… in ideea in care nu te mai uiti din cand in oglinda….
tu esti vesitorul anotimpurilor. imi place rau.
multumesc, eu sunt bine, intr-o viteza ametitoare… dar tu? data viitoare cand vii, sa-mi povestesti! sper ca vechea trupa iti tine isonul in continuare…
ca intotdeauna, ma bucur mult sa te vad.
XO
dear lumsa iti urez un craciun fericit multa multa sanatate si cat mai multe poeme superbe
Mercic mult, Mariusica!
Sper ca si tu ai avut/ai sarbbatori fericite, pline de bucurii, mancaruri delicioase si… nectaruri rafinate.
Cin-cin! La Multi Ani!
xo