Ne inhamam constant la viciu. Nu conteaza cat de tare ne raneste zabala, cat de greu este sa tragem dupa noi propria noastra greutate, plus a carutei cu pricipii, valori, oameni si amintiri din copilarie. Atata vreme cat carnatul aromat al fericirii atarna undeva, la o decenta, dar vesnic de neatins, distanta in fata nasului nostru noi mergem inainte cu toata indaratnicia. Nu mai vedem alta ratiune decat cea a iluziei pe care o urmam cu ochii holbati in hipnoza si bale pana pe piept.
Uneori urmarim o astfel de iluzie pana ni se tocesc potcoavele, copitele pana la ghenunchi, pana ajungem sa mergem in niste cioturi sangerande. Ne pierdem rotile, osiile, caruta cu totul. Alteori ne pierdem si pe noi insine. Iar daca ne mai regasim, dupa, vom cauta o noua iluzie, un nou drog.
Dependenta de viciu. Nu conteaza ce anume este. Indiferent de ce masca externa are acest “drog”, atata vreme cat ne promite fericirea, starea de bine pe care ne-am nascut cautand-o, noi il urmam. Ni-l injectam in vene, in creier, incercam sa ni-l grefam direct pe neuroni, sa ne asiguram portia in fiecare zi. Ca sa ne imaginam fericirea. Ca sa putem trai.
Importanta este expansiunea mintii in iluzia acestei fericiri. Cat despre vicii, suma lor ramane intotdeauna constanta. In fiecare dintre noi. Ca si a unghiurilor oricarui triunghi.
21 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
adica 180 degrees ???? na ja, ti-am zis ca ma enerveaza mathematik. geometrie mai stiu, ca trebuie la stabilirea ungiurilor dintre atomi, la structural formel si… ale kestii.
…revin maine, mai pe larg. acum ma duc la schlaffen! ma fac cu cremishoara, ma furisez in colo si-n coace, ma spal pe dintisori cu pasta de dinte de-menta si imi beau sunatoarea, sa nu fac depresie nocturna… ‘ night.
da…….. 180! cum ai ghicit?
te rog sa revii si pe lung si in profunzime. este un subiect tridimensional. si daca ma enervez pot sa-l fac si mai si. ma intreb care sunt cele mai nasoale, destructive vicii. alea care-ti fac praf organismul, sau sufletul? trebui sa mai meditez aici.
hai sa incep cu asta:
VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcţie, de funcţionare etc.). ♢ Viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Fig. Pornire nestăpânită şi statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiţii legale de formă sau de conţinut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (înv.) víţiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.
Sursa: DEX ’98 |
la care dintre aceste vicii ne inhamam? nu cred ca te referi la vreunul de aici. nu la aceste tipuri de endorfine…
poate ne inhamam la viciul sperantei?
pana la urma, daca tot hotaram ca nu este decat datoria noastra sa ne facem fericiti si tot acceptam aceasta conventie volens nolens, daca in Maya ne simtim fericiti, de ce nu ne=am inhama la viciu, pentru orice tip de fericire?! pentru ca, dupa o fericire, urmeaza o fsuferinta mai mare decat dupa o perioada de vegetatie?
ei zic ca hormonii poarta vina si/sau importanta. secretiile, umorile.
melancholia. fierea neagra.
ma bucur ca ai intrat in randul lumii.
Dr. Cerebella
‘ morning! pai na ja, nu stiai ca sunt psychic, fortune teller, witch, hexe, bruja ????
SCENA, in sfarsit ai aparut. 🙂 a fost cararea lunga, intortocheata, chinuita?… dar de acuma pot sa bloguiesc in voie – am avut si blagoslovirea ta. cu toate ca inca nu ma simt ca acasa pe propriul meu blog….. gggggg. tot pe blogul tau sunt „acasa”. ce ti-e si cu obisnuinta asta…
viciul sperantei sau….. sistemul de iluzii (of!) al lui liiceanu este o generalizare. dar, nu, nu ma refer doar la viciile de… nuanta. ci si la cele banale si cele „grele”… cu abandon total, din care noi vrem sa extragem SUBLIMUL, ABSOLUTUL – astea ne farama pana la os si din pricina lor ne renegam principiile sau oamenii la care am tinut, sau intreaga noastra viata. ma refeream, per total, la absolut orice facem in ideea de a ne gratifica.
stiu ce zic „ei”, numai ca eu nu pot fi de acord. creierul si mintea nu-i totuna, ori hormonii tin doar de creier. cu el ne situam in „imaginea si forma” de om. cu mintea devenim „concept si esenta”, ceea ce-i cu totul altceva.
DIMI, stiu ca esti psychic! of course. data viitoare vreau sa-mi cietesti in litere… sa-mis pui care este viitorul meu luminos in blogatura. 🙂 spune-mi daca vezi vreun drum catre niciunde si ce este la capatul lui.
here I am! am fost in imposibiliate sa vin mai devreme, caci nenorocitii cu interneul iar au inceput sa ma saboteze… dar am avut suficient timp sa efectuez citirea!!! viitorul este cum nu se poate mai LUMinos!!!! prevad succesuri inimaginabile in scurt timp. chiar acum, as we speak, sau as we write, milioane de readers worldwide sunt pe cale sa iti descopere blogul. iar drumul duce direct spre noi culmi ale gandirii filosofico- literare………..
mi-e rau. sa mi se fi schimbat mie soarta atat de mult…. si doar din pricina acestui blog? si nu vezi tu pe acolo nciun nor, niciun cataclism natural, niciun animal dubios? bine, hai, poate ca stii tu ce stii. 🙂 cu toate ca stii tu cum este cu succesul: it’s 90 % failure!
cum e in vacanta????
am un poemas nonpolemic asortat la gandurile tale periferic dispuse si diametral ratacite pe o suprafata imaculata si noncontradictorie cu teza expusa???????
MACHIAJ
crema de fatza
si hidratanta si toleranta
astupam porii
mastoidal descompusi
frunze de pelin
filmul vietii
se opreste in vid
numaratoare de riduri
abac final
forta de a comenta
ultimul efort trivial
roaga-te la apa din pahar
poate ajuta!
astrologul de serviciu
anunta de ce ora ta
nu mai exista
nu a ramas din tine
decat un imprimeu cerebral
pe rochia destinului…
canibalism oniric
carnea oamenilor
este mai dulce uneori…
canibalism oniric……….
imi place ideea
sa-mi consum visele
pe dintele mintii
sa-mi diger halucinatiile
pe circumvolutiuni
sa-mi cresc din ele altele
obsesii pana la paranoia
sa nu mai deosebesc intre carnea uneia sau alteia
sau a mea
sai nu mai stiu care este
visul
sau
visul visului.
mi-ai adus aminte de ceva. l-am postat next. 🙂
CARCIUMI SI FUMATORI
hamesit nativ…pana de curent
ochiul cel dement ultim element
tija cervicala monstru ancestral
firele de iarba tezaur banal….
turnul de molibden ce priveste-n zare
singura speranta un blid de mancare
peste ore scurte…totul se destrama
intinde putin mana cere de pomana
si poate natura iti ofera hrana
in pustiul tau ars de suferinta
ura ta acerba gusta neputinta
misterioasa fiinta in plagi se intinde
epiderma-ti surpa cu rani supurande
te uiti in oglinda iti vine sa mori
cutele se strang si obrajii dor
dar…
bun e vinul ghiurghiului
uiti de ganduri si sicriu
printre fumuri de tigara
vezi doar o dama sprintara
si-n otravi spre dimineata
pleci din carciuma de patimi
fara suflet si postfata
nu uita ca ceasul vietii
se opreste uneori
cand ti-e lumea foarte draga
vezi parca un nor de ciori…
deci paharul ridicat
cu-n etuziasm feroce
jura iarasi tuturor
ca n-ai abdicat !
nein.. nici un cloud.. e totul crystal clear. exact cum am predictionat, asa se intampla. so watch out.
in vacanta e toll! cum ai stiut cand si ce si cum? ei? nu-mi spune ca si tu ai tot fünfzehn ca mine!! sau esti si tu psychic???? dime. tengo que sabér esto!
ma trezesc uneori in dimineti ciudate. ca asta. in care ritmul este altul. reusesc tacerea mintii si ne-asteptarea. ma simt bine. nicun sentiment acut nu-mi da bice. nici tristete, nici bucurie, nici panica. doar liniste. in starea asta pot sa-mi percep propria prezenta in acest spatiu si timp. am siguranta a lui „am fost” si „sunt”. cea a lui „voi fi” nici nu importa in contextul asta. am siguranta viscerelor, celulelor. si a unei minti. am siguranta faptului ca exist. cel mai adesea eu n-o am….
tu vorbesti despre lucruri sfinte… eu imi intind oasele in banalul sentiment de a fi, pur si simplu. dar ridic si eu paharul …de cafea, chiar acum si beau in cinstea a tot ce se merita. 🙂 mai tarziu s-ar putea sa-mi treaca serenitatea… gggggg.
ma bucur ca ai inceput sa te arati!
dimi…. nu, nu sunt. eu nu vad clar nici inaintea nasului. demult trebuia sa-mi cumpar ochelari, dar… mi-e lene. prefer sa intrevad lumea, rather than to see it clearly!!!! 🙂
dar, daca tu stii cu singuranta ca e de bine, ma culc pe urechea bleaga si astept marele bine, sa ma dovedeasca…
ps tu mi-ai spus ca ai intrat in vacanta!
really?? i don’t remember. tre’ sa increase doza de lecitina. si sa schimb psychiatrist-ul, also. anyway, thanks for reminding…
asa, ateapta-l. o sa vina quickly si pe neasteptalea.
SOLSTITIU DE IARNA
semafoare decolorate pe coridoarele mintii
nu te agata de pietoni ei vor o zi cu soare
decat sa bei apa terna la nesfarsit incearca
mai bine sa colorezi peisajul tau obscur si
alterat de o ceata artificiala cu cateva cristale
de zapada….
dimi, lasa, nu-ti mari doza. iti mai amintesc eu cand si cand… si tu mie. in felul asta n-o sa ne prindem cand ne lasa memoria cu totul. basca ne vom aminti reciproc, una alteia, lucruri care nici nu erau in agenda noastra de lucru…. ggggg. it’s gonna be fun. and you’re welcome.
marius, chiar. zapada!!!!!!!! n-am mai vazut zapada din …. din…. stai ca socotesc….. 1997! dar, o sa vad anul asta! o sa-mi aduc cateva cristale si aici, daca zici ca sunt curative. 🙂 nu stiu cum o sa le aduc. o sa-mi cumpar si un congelator portabil on my way back. tu? nici tu nu ai, right? nu, nu congelator. zapada…
ok, ok. estoy de acuerdo. asa ramane. nici eu n-am mai vazut… din ’98. na. te-am batut. parca as fi in hawaii. de asta sunt eu ecologisch si green si greepeace..
ba nu! cred ca am mai vazut o( )data, pe un gipfel, intr-o excursie in switzerlanda, la u hospital de renume…
dimi, si tu esti privata de zapada?????? nu stiam. lasa ca-ti aduc niste poze, cand ma intorc din munti. asta daca ma mai intorc. iar daca nu, iti voi lasa prin testament ultimele mele impresii oflactive, auditive, gustative si epiderrmale ale zapezii. nu stiu ce ai putea face cu ele… sa le pui la presat in cartea de bucate??? vezi tu.
sa se ninga zapada!!!!!!!! am zis.
ja, adu-mi, lasa-mi. cum doresti. numa’ ai groja sa-l redactezi/ legalizezi din timp! nu as vrea sa trebuiasca sa ma judec cu scena sau cu mai stiu eu cine… anyway, sa stiti ca am pile pe la judecatorie si minister… portarul, femeia de serviciu si… piesa de rezistenta… duduia care face toate cafelele!! so watch out! niciodata nu stii daca judge e high cand da sentinta…
nici nu-i nevoie, dimi. nimeni alrcineva nu o sa-mi vrea perceptiile de iarna. romanii nestramutati in tari calde sigur nu vor avea ce face cu ele – au ei destula iarna. dar e bine sa stiu ca ai relatii, poate intr-o zi o sa am nevoie si eu…