Invazie cu om

nu stiu daca este o fobie –
cu toate ca am multe
nu le mai stiu numarul nici numele
nici insuficientele din care s-au nascut –
dar nu te suport atat de lipit de mine.
stai mai departe!
esti atat de aproape incat iti simt respiratia pe fata
ochii mi s-au incrucisat
incercand sa te cuprinda
le creste tensiunea
le plesnesc vasele
bastoanele si conurile.
n-ai auzit de spatiul personal?
imi intri in el cu toata fiinta asta straina
pe care n-o cunosc de niciunde
cu care nu am nimic de impartit
deocamdata
si poate niciodata.
eu nu ma termin la capatul epidermei
nici la cinci centimetri de ea
din mine ies energii particule atomi
fac salturi piruete
se intind se latesc
revin
iar ies.
prezenta ta atat de imediata imi face un rau visceral
ma amestec cu bucati din tine
nu vreau sa te ingurgitez
nu te cunosc
n-am niciun sentiment fata de tine
in afara de panica.
imi invadezi fiinta
da-te mai departe!

Nici nu intrasem bine pe usa. Era o usa mare, grea, sculptata. Frumoasa si casa. Cu texturi si culori bogate, incarcate, dar armonioase. Si multa lume. Galagie, viermuiala, chef. De undeva, din capatul camerei, il vad venind spre mine ca si cum era o bomba teleghidata care nu si-ar fi putut gresi tinta. Da, spre mine venea, cu toate ca nu avea de ce. Nu ma cunostea. M-am tras nitel indarat, instictiv. S-a oprit atat de aproape de mine incat am crezut ca o sa ma striveasca. Fata lui in fata mea. Nu mai aveam camp visual. Mi-l luase pe tot. Ma durea creierul.

Nu stiu ce bombanea. S-a prezentat, era ziua lui, m-a intrebat lucruri, nu stiu daca am inteles sau ce i-am raspuns. Eu aveam un singur gand: sa casc o distanta normala intre noi, sa-l dezlipesc de pe mine. Ma tot indoiam de spate, indarat. Eram deja intr-o pozitie instabila si incomoda. Dar sa fi cazut gramada pe jos tot n-ar fi fost rau… cu conditia sa fi devenit inconstienta si sa ma trezesc la spital, sau undeva unde omul asta nu mai exista. Doamne!

Am continuat sa fac pasi marunti indarat si lateral. Dar el mentinea aceiasi distanta infernala. Ca si cum era orb si doar asa ma putea vedea si-mi vorbi, de la trei milimetri. Cuvintele lui nici nu ajungeau la urechile mele – erau prea departe si lateral dispuse pe cap. Imi intrau direct in fata – in piele, gura, nas si ochi. De aceea nu intelegeam ce spune. Plus panica. Parca eram sub atac, sub ocupatie.

– Niciodata nu ma simt mai rau in prezenta oamenilor decat cand sunt atat de aproape de mine fizic. Niciodata nu percep mai acut ideea de “strain” si de spatiu personal. Nu stiu de ce unii oameni au tendinta sa intre in tine, sa te atinga cand iti vorbesc, cu toate ca nu te cunosc, cu toate ca nu exista o intimitate anterior stabilita. –

Am reusit intr-un tarziu sa ma asez pe o canapea. M-am si baricadat cu doua perne uriase. Normal ca s-a asezat cat de aproape a putut, stand aplecat, incomod – de data asta el. Ma faceam ca-l ascult in timp ce mintea mea imi tragea suturi si palme pentru ca nu reuseam sa deschid gura sa-i zic, pe silabe, sa se dea dracului mai departe. Nu stiu de ce este mai important sa nu ofensez un strain decat sa ma protejez pe mine insami.

La un moment dat a trebuit sa se duca la baie. Multumescu-ti, Doamne! Am plecat imediat. M-am dus acasa si m-am spalat cu un mare burete loofah si cu cinci kilograme de sapun. Vreo ora. Sunt sigura ca aveam celulele lui moarte in toti porii. Am dormit prost. Sufar cu nervii.

Reclame

19 comentarii

  1. aici erai lumso! ok. e uun lucru bun!

  2. hi!!! am venit. iar sunt prima, surprise. 🙂 si da, iar te pun sa-mi tii lectii de sinonimie… ce inseamna „peznesc”???

  3. ja, si pe mine ma enerveaza tampitii astia care se baga-n tine cand vorbesc… biachhh… sa ma vada ce urata sunt, dupa ce eu am pierdut milenii intregi in baie, in fata oglinzii, in pozitii contorsioniste, sa-mi perfectez make-up-ul….

  4. cred ca de acum iincolo am sa renunt sa ma mai waschen… hiihhi!!!!! sa vad daca mai indrazneste careva. u should try it tooooo

  5. DIMI, da, asta cu nespalatul este o idee. cu toate ca voi sfarsi prin a nu ma suporta nici eu… gggg. mai degraba ma gandesc sa-mi trantesc niste toale cu tinte. toti vor pastra distanta.
    pleznesc inseamna plesnesc, cu singura diferenta ca uneori analfabetismul ne dovedeste pana si pe cei mai bun dintre noi. nu la mine ma refeream…
    deci si tu suferi cu nervii?????? 🙂

    RAZVAN, da, aici! unde credeai ca sunt? 🙂 ma bat in piept cu literele si fac analize frante si rasfrante pe introspectii. am o noua treaba, cum s-ar zice. plus blog.
    te mai astept!

  6. mda, great idea! cred ca am s-o adoptez si eu, in cele din urma! si dupa aia o sa putem sa facem schimb de experiente. eu ma refeream la „peznesc”. (a se vedea randul 11 principal, grupa a II-a).
    cum, eu? nein.. sunt chiar sanatoasa la cap….

  7. a….. hai ca acum am vazut ca mancasem un l….. 🙂 ce-mi place. nici cand l-ai scris tu nu m-am prins ca n-are l…. pai, cuvantul peznesc nu inseamna….
    voi repara trista greseala dubla.

    sanatoasa, sanatoasa, dar nervii ce……… zice?

  8. NASA

    suprapusa juxtapusa
    deliranta catrafusa
    barometrul coborat
    afara timpul urat
    suprapusa juxtapusa
    degete incrucisate
    cu inele adecvate
    si diamantele furate
    fugi de tine la parau
    cu camasa pan-la brau
    pietrele sa le culegi
    gratiile sa le dregi
    in celula ta murdara
    s-aduci iz de primavara
    suprapusa juxtapusa
    vesnic depresiv dispusa.
    nu uita ca in salon
    te asteapta iar un domn
    cu aceiasi gri camasa
    care crede ca-i esti nasa!

  9. atentie! domn in gri la orizontul salonului rasturnat rasfrant sau chiar frant in camera obscura – un fel de celula murdara (dar, stai! insinuezi ca nu fac curatenie?????? te rog sa nu-i spui si mamei ca am incurcat-o) – a doamnei nasa in negru-plumb-gri turbat din ochiul care priveste incrucisat cu celalalt si cu ceilalti supra/ra/indis/ex/com-pusa pe/de/din corpuri ceresti sau lumesti totuna. sper ca esti un extraterestru! o sa-mi aduc ustensilele sa te disec, sa vad conform caror reguli ti se divid celulele, cum ti se plimba oxigenul prin vase si ce terminatii nervoase sunt responsabile cu articulatia cuvantului. se poate si mai rau, dar nu vreau sa te sperii. ai curaj?

  10. offf…nu insinuez nimic…sunt ca bine zici un extraterestru profan…nu ma diseca ca am reactii alergice la obiecte ascutite nichelate si stralucitoare…si provoc descarcari electrice de cca 1000000000 watt….si desigur cercetatorii nu pot vedea mai mult decat stele verzi care ce-i drept se potrivesc cu inceputul lui 2009…par artificii…un an minunat impreuna cu cei dragi!!!!

    APROPO
    brambura in spatiu comprimat
    ne indreptam spre infinitul vietii
    intra in hipotalamusul astral
    cu piciorul drept inainte incaltat
    in cauciuc radioactiv organic
    si fereste-te de crocodilii polietilenici
    care incearca sa te testeze
    cu lacrimile lor hidrargirice
    sufletul tau de hartie inflamabila
    se poate topi ireversibil …

  11. iti imaginezi ca nu cu obiecte ascutite te-as fi disecat eu… aici ne jucam cu virtual si paravirtual. si apoi cu virtualul acestora. o lume tare interesanta, rcunosc. si asa ma astenizeaza tangibilul uneori….
    oricum, acum inteleg de ce vad stele verzi cateodata 🙂 trebuie ca-mi bag disectiile pe unde nu trebuie. mai vad si stele albastre, alteori. alea de unde or veni?

    apropo de apropo… o sa ma feresc de crocodilii polietilenici!!! asta mi-ar mai lupsi – combustie pe suflet. zi-mi cum sa-i recunsosc.

  12. simplu…crocodilii plang in falsetto

  13. 🙂 hai ca m-ai lamurit. daca as sti sa deoebesc falsitatile de non-, as fi cam grozava. eu ma gandeam ca-mi dai vreun indiciu subtil… o discoloratie a pielii, un muschi zbataut, o umbra cazuta nefiresc, orice… ceva dupa care sa ma ghidez……….
    dar, ce mai faci tu? esti cam monosilabic. asta daca este sa ne gandim la exuberanta de cuvinte de mai deunazi. cheer up and stay that way!

  14. palavre albe pentru zile negre
    stai cu capul in maini
    stai cu mainile in apa
    stai cu apa in pahar
    roaga-te
    apa aude
    intelege
    lege

  15. probabil ca daca as trai scufundata in apa, totul ar avea alta…. usuratate. ar intra informatiile in mine prin simpla osmoza…
    apa este unul dintre cei mai buni transmitatori… mai este si vitala. dar si aerul este. si hrana. doamne, de cate lucruri avem nevoie doar ca sa traim…. ggggg. fizic. daca mai pui si celelalte planuri… deja ajungi sa ai nevoie de foarte, foarte multe palavre albe. 🙂 sa nu inchizi robinetul!

  16. zi si tu daca nu era mai bine in burtica mamicii…nu trebui sa tii dieta…erai un corp cufundat intr-un lichid vorba lui arhimede dar nu stiu daca era impins de jos in sus…ci invers…nu aveai nevoie de aer si carti de credit…mai sa fie …pe scurt am trait un demo de rai pe pamant…munceam sa zicem…si nu transpiram…respiram dar nu prin branchii..interesanta stare de lucruri….spune si tu…ce iti aduci aminte din starea ta subacvatica?….la ce te gandeai?…ca timp aveai suficient..si nu erai toata vremea cu capul la salariul lunar…

  17. oooohooooooo, daca mi-as aduce aminte la ce ma gandeam pe atunci… ar fi ceva. si cred ca daca mi-ar fi sugerat cineva ca ma voi gandi vreodata la salariu – ca-l am, ca nu, ca degeaba si de ce – nici n-as mai fi iesit de acolo. oricum, am bagat eu de seama ca de acolo nu iesi de buna voie. ce era sa fac? sa ma proptesc? ma scoteau cu forcepsul…

    tu iti aduci aminte la ce te gandeai… pe vremea cand n-aveai nevoie sa respiri, ca-ti venea oxigenul pe cai ombilicate? parca vad ca da…
    paf si puf!

  18. imi aduc amint vag …ca prin ceata ca eram curios de unde vin zgomotele exterioare….acustica nefiind foarte reusita….si in special ma deranjau usile trantite, si discutiile asupra planului cincinal de la radio….deci dupa cum vezi existau si elemente mai putin serafice….in a fii incarcerat temporar 9 luni….penitenciarul matern…nu intotdeuna este o idila…depinde de la caz la caz…si nu uita ca privind din lichidul amniotic spre exterior despartit doar de o pierdea de piele inzestrata cu un buric…jungla din afara este mult diluata vizual…pe scurt petreci zile de neuitat …ferit de intemperii exterioare…o camasa de forta uneori de preferat…teoria spatiului vital dezvoltata ulterior de unii poate tot de aolo se trage…ca un complex de inferioritate care a avut consecinte dezastruoase pt diverse natiuni in cursul istoriei…se pot dezvolta multe teorii….

  19. hai ca eu scriam la tine pe blog iar tu la mine… simpatic.

    eram sigura ca tu iti aduci aminte. 🙂 nu stiu de ce. un presentiment.

    faci misto de spatiul meu personal, huh? de fapt nu vreau chiar atat de mult. doar cat sa incap cu toata fiinta mea si cativa centimetri de jur imprejur. am si zile, ce-i drept, cand as vrea vreo 100 de metri radius de lipsa de oameni, dar sunt rare si nu tin mult… altfel as fi fugit demult pe luna. si mai am si zile cand sa-mi imaginez vecinii, deasupra, dedesubt si in laterale ma astenizeaza de creieri, dar si astea trec si-mi aduc aminte cat suntem de urias de multi si ca avem in bagajul genetic sa ne grupam… in jurul apelor si hranei, cu toata gasca, ca sa ne tinem si de cald, in lunile reci.

    ps la mine-i cald tot timpul, dar, ma rog….


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60,117 hits