TEMPUS FUGIT

Bate la usa. A venit cu mult mai repede decat ma asteptam. Intotdeauna imi socotesc prost timpul. Cu bigudiurile-n par, cu fardul pus doar pe-un ochi, in treanta de casa, cu butonierele desirate si un capat al buzunarului descusut, parca sunt adunata de pe strazi. Masa n-am pus-o, tacamurile nu le-am lustruit, la pahare nici nu m-am uitat, de zoaie, mancarea nu-i gata. N-am terminat mai nimic. Cu toate ca mi-am propus multe. Am vrut sa fie totul gata, la secunda, la milimetru. Totul bifat, aranjat, dichisit, perfect. Aiurea. Niciodata nu sunt gata la timp. Nici anul asta n-am fost…

Lasand lucrurile sfinte – a la trecerea dementa a timpului si neimplinirea bilantului anual– de-o parte, ma infig cu paharul virtual si-l inchin cu voi pentru un an nou mai bun pentru fiecare in parte si pentru toti la gramada! Sper sa mai aveti elan sa urziti rezolutii, sa faceti planuri marete, sa le realizati macar in parte… iar daca reusiti in totalitate, sunteti supraoameni si vreau sa va cunosc in persoana!

Dar pana sa ne pilim, virtual, sa stiti ca cifra acestui an – 2 – simbolizeza echilibru, uniune, empatie, receptivitate, cooperare, elementul pamant, yin. Asa ca luati-va mintea de la a face ceva singuri! Cautati-va prieteni, parteneri sau animale de casa (recomand cainii – au expresie faciala).

Dupa ce gasiti ceva din cele mentionate, sa nu uitati ca timpul chiar trece si ca daca nu cascati bine ochii s-ar putea sa nu “auziti” niciodata… muzica sferelor. Asta pentru ca nu stiam cum sa o cotesc ca sa-i dau creditul meritat lui Pitagora, ca tot m-am aruncat in numerologie. Iar de la cifre si pana la interrelatia intre muzica, armonie, matematica, geometrie sacra, astrologie si cosmologie este o nimica toata… conceptele filosofice sa traiasca! Si voi! Hai noroc!

LA MULTI ANI! SA INTRATI IN ANUL 2009 CU DREPTUL! (…in ideea ca nu sunteti stangaci)

Reclame

38 comentarii

  1. apai… La multi ani bre! si chiar de-s stingaci… nu merg in maini bre! si oricum is oleaca ambidextru! hihihi vad io cum incepui anu! da nu acusica, mai incolo, spre final, ca tare-s superficial! si am caine… si motan… chiar de nu-s ei acasa acu. pretinii… is si ei p-aci, pa colea… cu trebi de! partenera… mai cercetez oleaca piata, poa aparura modele noi! hihihi iar muzica aia a sferelor… cit dreacu tre sa beau s-o aud? ca de doua zile ma chinui bre! si geaba! poa pen ca-n loc de ochi, cascai gura? mda, poa… astept indicatii mai precise… ca io oarecum ma pili real, nu virtual…poa d-aia. da mai am timp bre, nu fugi inca tot… sper ca mai ramasera fro 40 de ani… macar! da nu ma lua iar cu Pitagora… ca la mine au ruginit si tablele inmultirii, da-mite alte teoreme! clar si la obect bre! doar cunosti incapacitatea de intelegere la barbati! sper! doar il pusasi pa amicu Socrate la deschidere! da vazui ca si el o scalda…cica nu stie ca stie ca nu stie nica! texte… hai noroc s-avem, s-om mai vide porm!

  2. amatoris, ma bucur ca impartasesti aceiasi dragoste fata de marii ganditori ai antichitatii. chiar daca este invers proportionala cu cantitatea de real… gradat. si, da, au niste texte in ei… si niste negari ale negatiei de-ti canta creierii pe sapte voci. si uite asa se pacalesc unii cu muzica universala… cand ei sunt surzi din nastere. nu ma intreba de unde stiu, ca nu stiu.
    bine ai venit!

  3. dimi, m-am dat in vizite pe la prieteni sa dau cu uraturile… dar la tine nu se poa’. fa-ti si unul cu acces la toti muritorii!!!!!! ca incep sa ma simt marginalizata. 🙂 sau, in fine, ia commentul asta si glue-eaza-l la tine. poftim! compromitem.

  4. bre lusma… o nimerisi bre! chiar is amator de real, nu de gindire antica! da nu de real cu grade multe… in privinta asta prefer vinul. si oricum creierasii mei is varza, asta ar mai trebui, sa-i mai fortez sa si cînte… sa vezi atunci muzica universului! hihihi si nu te-ntreb nica. deocamdata. in general am creierasul cu mine, chiar daca mai da rateuri uneori… isi face binisor treaba. zic io! hihihi bine te-am gasit bre, s-om mai vedea ce iese…

  5. ok, ok. te pun si pe tine la users, ca sa poti sa intri. dar nu chiar acum, ca trebuie sa sterg pasajele compromitoare. am mult de sters 😉

  6. dimi, nu sterge nimic! vreau sa mor pe loc, fara chinuri. 🙂 oricum, nu prea ma dau eu pe bloguri. abia daca fac fata la al meu…. sper ca mi-ai lipit commentul insa!!!!!

    amatoris, daca stam sa analizam, toata gandirea este antica si…. de demult. ca o mai adaptam noi la noile… conditii atmosferice si ultimul racnet de blackberry altereaza cu mult prea putin baza de date cu care lucram. nebuloasa ramane identica.
    totusi, avem un numitor comun: varza! eu vreau sa ajung la faza de varza de bruxelles. mi se pare mai rococo…
    cum e aia amator de real? eSplica!
    si! care-i treaba cu „bre”? ma astenizeaza. pana si „mai draga” mi-ar placea mai mult… stai ca acuma parca vad ca-mi scrie iliescu, iar eu numai in politica nu vroiam sa intru.

  7. gata, l-am gluat. ma si mir cum de am mai tinut minte complicatul procedeu technologic. am schimbat medicatia recently si cre’ ca d’aia. ja.. tupeu. da’ trebuia sa se gaseasca cineva sa protesteze. i-a zis si de uischi und cocaine. si cica nici n-o prea dadeau pe la tv… anyway, jos cenzura.
    pai hmmmmm…. mi-e cam pofta de niste… sunatoare…. aburinda si cu indulcitor pe baza de barbiturice. ei? ce zici?

  8. apai bre lamsu, da cin-te pune sa analizezi!? alte trebi n-ai? daca-i nebuloasa inca din antichitate… ce-i mai cati nod in papura! hihihi asa ca mai draga…las-o-n tulburarea ei, spre netulburarea zamei in care zace varza noastra! ca am pretentia, totusi, ca verzele noastre nu-s chiar dege(ne)rate! cel putin a ta, care tinde sa evolueze. da o sa ma documentez, nu cumva varza aia bruxelleza sa fie frun hibrid…hihihi si-s adaptabil breee… mama mama! da cred ca nu se merita sa-mi chinui io creierasul adaptind ce-i bubui unuia mintea acu jdasute de ani. prefer sa-mi pritocesc io varza pin ma dumiresc ce si cum… sau pin imi vine acru invirtind in neuroni. 2 avind in dotare. asa cred, ca poa vazui dublu cind facui recensamintul. asa ca mai draga… asta-i oarecum lamurita. buuun! mai departe bre. eSplicatia pt „cum e aia amator de real?”, e ca prefer sa beau partea plina a paharului decit sa ma gindesc iluzoriu la cea goala… merge bre? daca nu, imi zici si caut alta. si de astenie de „bre”… inca n-auzi! si sa n-aud ca te bagasi in politica, ca nu te mai vizitez! hihihi hai pa bre! s-om mai vorbi.

  9. dimi, hai ca m-am linistit acum, lipita la tine, pe blogul smecher. 🙂
    a fost oaresce valva cu pink… este dilie fata. dar, da, este democratie si dreptul la cuvant este in constitutie. asa ca sa inghita cui nu-i place. amin!
    si vezi ca aia nu-i foame ci sete. eu ma gandeam sa-ti pun o poza dintr-o carte de bucate – vreun dish absolutely spectacular… unde gasesc eu poza cu ceai de sunatoare?

    amatoris, pai sa-ti spun eu cine ma pune sa analizez: aghiuta! sa fi auzit tu de aghiuta? chiar daca n-ai auzit, este unul de n-are ce face si, dintr0un mare plictis, iti zgandare creierii. si, oricum, nu gandirii din antichiate ii caut eu „nod in papura”, ci gandirii mele. daca nu m-ar debusola la maximum inconsistenta propriilor actiuni – de a celorlalti nici nu pomenesc! – probabil ca ar fi cu mult mai liniste la mine in cap… iar aghiuta s-ar pensiona pe caz de boala.
    despre bubuitul mintii alora de acu’ sute si mii de ani – partea misto este ca aveau si ei aceleasi drame. sa constati ca si in urma cu mii de ani oamenii erau preocupati de aceleasi intrebari existentiale, te face sa te simti mai bine. un fel de lasa ca si lui i-a murit capra… si ce folos? evident, asta este un motiv in plus sa-ti maruntesti varza proprie pana o faci pasta. cel putin o faci cu mana ta si iti pierzi luxul de a da vina pe altul, pe mama, pe sistem, pe stratul de ozon etc.
    cat despre proverbialul pahar jumatate plin sau/si gol, pana si asta a fost rasanalizat. eu vin cu ipoteza ca este nici una, nici alta. este doar o iluzie. iar realul mi-a fost intotdeauna foarte greu sa-l definesc, sa-l cuprind cu mintea analitica fara sa mi se para, foarte adesea, abstarct si lunecos. perceptiile sunt niste unelte foarte dubioase. dar imi place ca tu nu-l „vezi” jumatate plin…. ci il bei! deja iesi din norma. 🙂

  10. jaa.. exactly. pe mine m-a cucerit cu stupid girls. am vrut s-o pun pe blog pe vremea cand eera deschis publicului, dar n-am stiut daca am aprobare..
    deh…. hunger, thirst (durst… auf deutsch), tot aia ie cand esti anorexisch. 🙂 fa-mi o surpriza! alege dintre infuzie si decoct de sunatoare… daca nu gasesti, uimeste-ma cu ceva 0 cal. nu vreau sa ma cedez demonilor iratiunii si sa ingurgitez zucker…poison.

  11. bre sumla, oare aghiuta asta al tau e al de ma certai io cu el acu fro 2 saptamini?

    ca cica ma bag in trebile lui si-i iau painea de la gura!? oare?

    ii cumva fii-su al mic al lui scaraotzchi? hihihi cred ca el este, in mare asta-i

    menirea lui p-aciusilea… sa borseasca varza din capul oamenilor.

    stai tu linistita ca are clienti destui. daca nu s-a pensionat pin acu…

    si in legatura cu gindirea si inconsistenta actiunilor tale… stai bre linistita, ca la mine

    s-a adaugat si inconstienta pe linga superficialitatea gindirii si a actiunilor si

    uite ca-s bine mersi! hihihi sau cel putin asa vreau io sa cred…

    asa ca nu dispera, lasa lucrurile sa curga in voia lor… multe se rezolva de la sine.

    si nu merita sa te lipsesti de bucuria de a putea sau macar incerca sa pui vina in

    circa altcuiva… ii mare pacat bre! si te scuteste si de sentimentul de neputinta.

    si daca mai analizezi mult realul, risti sa-l confunzi sau transformi in ireal!

    daca faceam ca tine… de mult ma lasam de baut bre!

    apropos de varza, daca esti amatoare, iti trimit reteta mea de varza calita rau.

    da buna tare!

    hai pa, musla! s-om mai vorbi.

  12. sa nu te prind cu anorexia, dimi, ca te trag de urechi! o sa ma concentrez adanc si o sa vad cu ce pot sari la interval, numai si numai pentru tine. nu te lasi tu pana nu ma pui la vreo cazna…
    si, ia spune, maine incepi scoala??? ai elan si daruire? daca nu, sari pe niste flotari si jogging sa ridici nivelul de adrenalina. si putina ciocolata pe stomacul gol. 🙂 you’re gonna be fine. si, daca te aranjeaza cu ceva, si eu o iau de coada maine si am si o lista de multe… picioare la care ma uit crucis, lateral si de jos in sus, neintelegand ce-o fi fost in capul meu cand mi-am facut-o.

    amatoris, recunosc ca incepi sa ma amuzi.
    inconstienta. am ignorat-o complet, mititica. dar ce buna este si ea la casa omului… si la cate actiuni aberante nu-ti sta scut si sabie? uneori mi se pare nu mai mult decat un mecanism de aparare. o poarta de scapare.
    bine-merci sunt si eu… si cred ca mai am loc sa ma dezvolt. dar tocmai pentru ca sunt atat de bine-merci ma pasionez cu scufundarile in haurile mintii, sa-i despic firele-n patru… ca sa ma autosubminez(?). ma intreb uneori daca oamenii chiar cauta starea de bine si nu starea de rau, intr-un mod paradoxal. dar.. asta-i subiect de teza de doctorat., nu de blog.
    de riscul cu realul deformat m-am prins pana si eu. deja stiu ca nu stiu in ce realm ma mai situez. sunt in stare sa ma ciupesc si in realitatea asta, dar si in altele… si durerea sa fie/para la fel de legata la aceleasi terminatiuni nervoase din fix creierul meu. dar nu-mi displace. daca tot ce sunt este un vis, intr-un vis, intr-un vis la puterea infinit, inseamna ca, intr-unl din ele, se prea poate sa ajung unde s-ar cam presupune sa ajung. adicatelea, am infinite sanse! cu toate ca sunt atat de miiiiiiiiiiicaaaaaaaa. aici ma comparam nu cu vreo galaxie ci cu blocul de vis-a-vis.
    chiar stii tu reteta de varza calita? greu ed crezut pentru un barbat, dar, in fine. insir-o aici si uimeste-ma!

  13. amatrois,amatrois,amatrois,amatrois,amatrois,amatrois,amatrois,amatrois,amatrois,amatrois, mai vrei bre sluma? ca se apropie finalul combinatiilor de 5 luate cite 5! ori ironica esti, da nu ma prinsai io? hihihi iarta bre! nu ma deranjeaza… prea tare!
    amator is, intradevar.
    oke. adevar ii, de cind lumea, omului i-a placut sa-si bage-un bat in cur cind nu mai putea de bine… sau n-avea ce face. da nu tin sa-mi dau frun doctorat acu, tre intai sa vreau sa fac fro facultate… da sigur nu vreau. asa ca… iar faptul ca te poti ciupi, dar mai ales simti ceva!, in multipla ta realitate iluzorio-virtuala, apai ii mare realizare bre! cred ca in cazul asta nu te autosubminezi, ci te autosubliminezi! hihihi da inteleg sentimentul si placerea, e ca atunci cind nu rezisti tentatiei de a rupe coaja unei bube! hihihi iarta rautatea bre! iti zisai ce conflict avusai cu dracsoru ala de aghiuta! tre sa-mi fac si io norma…
    oke. acu sa trecem la varza noastra. vezi ca e o reteta scrisa pen neste fatuci incepatoare… nu stau acu sa mai modific. oke?

    asa…copil fiind si ai mei plecati la serviciile lor, io ramineam acasa cu bunica. care casnica fiind intreaga ei viata, tare buna gospodina era. si mai era si tataroaica pe deasupra. juma, da din partea mamei. si tare mult ii placea sa gateasca. si mie sa ma uit si porm sa minc!
    asa ca azi o sa va zic cum facea ea atunci si io acu, varza calita.
    e ceva mai migaloasa treaba si dureaza mai mult, da merita!
    buuun….se ia varza murata, de preferinta una cu foile subtiri.
    se desface foaie cu foaie, ca pentru sarmale. se curata nervurile, da fara nervi bre!
    se pun foile(8-10… hai 12) una peste alta si se ruleaza precum un trabuc cubanez. hihihi
    porm, sulul obtinut se stringe usor in mina pt. scurgerea zamei in exces.
    se ia un cutit ascutit, adica asul cutitelor!, si se taie din sul feliute cit mai subtiri posibil, maxim de grosimea unui bat de chibrit!
    sau a unei paste de pix, ca cei mai tineri poa nu stiu cum arata chibriturile!
    bre, foile se fac sul pt. ca dupa taiere varza sa arate ca nite taietei cit mai lungi si subtiri.
    oke… se procedeaza asa cu toate verzele, 4-5, depinde de marimea lor si de citi haplai aveti la masa.
    bre! sa nu uit! dupa ce ati tocat varza, o stoarceti bine de tot!
    asa… cit luati o pauza, luati frumusel o bucata buna de costita afumata bine si o taiati felii, da nu groase! cit degetul mic de la mina stinga a unei anorexice!
    porm taiati feliile, fisiute, fisiute si le aruncati intr-o cratita, de preferinta de fonta, gospodinele stiu de ce!!! hihihi
    le lasati sa se rumeneasca binisor si in untura rezultata din procesul termic puneti varza tocata.
    daca mai trebe, mai trintiti o lingura, doua de untura. daca aveti. daca nu…ulei.
    oke, porm va luati frumusel un scaun, il asezati linga aragaz si cu o lingura de lemn, va invirtiti prin cratita mult si bine.
    o amestecati (varza, nu cratita bre!) pin ameteste si incepe sa se rumeneasca si ea usor, usor.
    bre! nu trebe sa aiba zeama deloc!
    in timp ce cu o mina amestecati, cu ailalta puneti voi frumusel niste mirodenii in varza.
    adica piper, boabe, da si macinat, o foaie, doua de dafin, boia, si dulce si iute, dupa cum va place. chiar si un praf de scortisoara, da nu multa, ca nu faceti mucenici!
    atentie! nu puneti patrunjel sau marar! e varza murata calita, nu varza noua!
    bre, si cind varza a scazut bine si s-a rumenit putin iar voi ati facut scurta la minuri, o bagati frumos la cuptior…
    inca o data va zic! nu trebe sa aiba zama!
    si nici sa uitati de ea in cuptor!
    ba chiar sa-i acordati destul de des atentie, amestecind cu lingura prin ea.
    cind credeti voi ca e aproape gata, mai trintiti in cratita si o lingura buna de bulion si amestecati bine de tot.
    bre! nu puneti bulionul mai devreme ca se intareste varza!
    mai lasati porm fro 10-15 minutele si e gata.
    bre, daca a iesit cum trebe, firisoarele de varza nu prea tre sa stea lipite intre ele si sa fie aproape uscate.
    si daca trintiti linga ea si o mamaliga virtoasa si niste cirnaciori afumati….atunci trebe musai si o sticla de vin bun!

    pofta s-aveti bre! si de facut si de papat!
    hai pa mai draga slamu, s-om mai vorbi! si vise bre!

  14. wooooooooooooow. m-ai uimit! gata.
    …ce mi-o fi venit sa intru pe blog.,.. fara sa mananc aprioric? salivatie in draci si mancare neam…. ghinion de nesansa.
    bag seama ca nu te dadeai balena. chiar stii reteta de varza calita. si ai un detaliu in tine… nu cred ca ti-a scapat ceva. o sa incerc si eu intr-o zi cu luna si varza murata. chiar mi-e foame.
    tutusi, din umbra foamei groaznice, aia cu subliminatu… m-a evaporat pe loc. va trebui sa revenim asupra fericirii prin nefericire, neaparat. sa nu dispari din multiplele mele realitati!
    iar, daca publici o carte de bucate, pune-ma pe lista de asteptare. cu autograf si degustari incluse.

    deci, ma duc sa visez varza…

  15. neata lumsa! iti revenisi din uimire? atunci fa mataluta o pauza de masa inainte
    sa citesti mai departe… asta daca nu mincasi deja. hihihi si multam pt aprecieri…
    da crezi ca 2-3 retete ajung d-o carte? neeeaahh… ii greu rau si fara sanse de succes, cine dreac mai pierde timp azi cu gatitul… nu mai zic cu cititul!
    oke, sa revenim la oile noastre… apai nu dispar bre! cred! sau sper ca
    nu asa repede… da-i oarecum dificil subiectul, fericirea mea poa fiind una din
    nefericirile tale… sau invers… da putem dezbate/combate indelung, tre sa
    existe un numitor oleaca in comun verzelor noastre. poa condimentele! hihihi
    asa ca astept teme de cugetare adinca… pentru profunda pritocire a creierasului! hihihi
    oke, gata cu gluma. mincasi bre?
    sa-ti dau si o reteta mai usurica-n calorii si manufacturare!

    crochete din piept de pui mare!
    asa… deci va trebe un piept de pui…sau doua daca e aglomeratie-n batatura
    voastra. io nu iau d-aia gata dezosati, cumpar pui intregi, mai saracut fiind. si in afara de asta din spinarile de la pui, mai fac si purceilor mei o supa cu multe paste si orez, sa
    mince si ei ca omu bre, nu doar boabe!
    oke… taiati voi frumos pieptul in fisii lungi, groase nu cit degetul unei anorexice ca pe costita de la varza, ci cit destu unui sofer nervos care injura cu gura-nchisa!
    asa…le trintiti usurel intr-un castron si porm va puneti pe ele cu sare, piper,
    boia, curry, oregano si ce alte mirodenii mai aveti prin casa. incercati si
    putina scortisoara si nucsoara, ies delicioase bre! daca va plac mai picante
    puteti pune si citiva stropi de sos tabasco. pe linga ca e iute, are si o aroma
    specifica. sau puneti citeva picaturi de otet aromatizat. buuun, porm puneti o
    cescuta de vin alb sec. sau de care aveti. si amestecati usurel sa se mizgaleasca
    bine toate bucatelele de piept. le puneti frumos in frigider si uitati de ele
    citeva ore. daca sunteti barbat, terminati sticla de vin, iar doamnele poa sa
    vada linistite fro doua reluari de telenovela. ideal ar fi sa stea macar 4-5 ore
    in sos. da daca va vine mosafiru si va grabiti…nu-i bai. daca le uitati pin a
    doua zi…iar nu-i bai, ba e chiar f.bine!
    intra mai bine mirodenia vinoasa in carnita, si-i mai bun gustul!
    oke,cind vreti sa va apucati de ele, faceti din fro 2 oua, faina, sare (da fara
    lapte sau apa bre!) si mirodenii,un aluat subtire ca de clatite, da nu prea
    subtire! apoi bagati in el bucatile de piept, le scoateti porm frumos, le
    tavaliti prin pesmet (daca n-aveti pesmet, nu-i bai, faceti atunci aluatul o idee
    mai groscior, merge s-asa!) si in tigaie cu ele!
    cu flacara mai maricica si cu ulei din belsug bre. sa stea aproape innecate-n ulei!
    uleiul sa fie binisor incins, sa nu zaca crocheta geaba-n el!
    si nu le prajiti tare, doar cit se rumeneste usor pesmetul. cite un minutel pe fiecare parte!
    maxim 3-4 minutele o sarja, altfel se usuca rau carnea si nu mai are nici un chichirez… se halesc calde, reci, goale, cu mina, cu garnituri la alegere si cu furculita, cu paine sau fara… da-i buna neaparat o sticla cu vin oleaca sec linga ele! alb bre!
    da in caz de urgenta si alte preferinte… ii bun si unu roze, chiar rosu… vin sa fie!
    s-aveti spor si pofta bre! la facut! ca de mincat…tare-i usor!

    merge bre? ii usoara? a! o lamurire… „purceii” mei is un dulau s-un motan!
    hihihi hai pa bre lumsule, s-om mai vorbi! si vise bre!

  16. tancs.anyway, sastiica pentru minescoalanu incepe deocamdata- sunt foarte „bolnava” . in orice caz,sa stii ca s-ar puteasa te solicit pe parcurs sa vii sa le iei de urechi pe madamurile profesoare. auzi, mi-au spus sa invat in vacanta…
    am bagat la cap ideea cu jogging-ul. dar eu n-am pe unde sa merg la jogging fara sa vina sa ma acopmanieze si cainii….ggggggg. si flotari nu pot sa fac, ca eu am masa negativa si levitez prin casa….

  17. dimi, oricand ma iau la tranta cu madamele, basca o fac delicat. da-mi numerele de tel si le sun, ma dau bunica muribunda… sau chiar moarta! n-o sa mai doarma, iar pe tine, ca te vor trece clasa, nu-i nimic, dar iti vor da si summa cum laude. viitorul ti-l asigur!
    si, ia vezi, nu mai chiuli!
    cat despre masa ta negativa, poate te inspira vreuna din retele amicului amtor si nu mai umbli pe tavan. pe afara cum faci? umbli cu saci de balast? 🙂

    amatoris, hai ca acum nu mai am nicio scuza. varza murata n-am de unde sa manifest, dar niste piept de pui gasesc pe la piata. adevarul este ca la capitolul gatit stau prost absolut, dar daca mai citesc aici vreo reteta tare mi-e ca ma voi infige in niste cratite, sa le nenorocesc. o sa las mostenire la copii fix nimic, daca si gratitele le termin!
    da’ tu esti mester tare la gatit. de unde ti se trage? a. si cam pe unde gatesti tu de ai in vocabularul dulapului cu condimente „oregano”?
    revenind la oile noastre, cu stomacul plin (da, am mancat azi), ca fericirile unuia pot deveni nefericirile altuia, este floare la ureche. ceea ce ma saboteaza pe mine unoeri este ca-mi gasesc fericirea in tocmai nefericirea mea proprie si personala. iar ca mai am si tupeul sa ma vaiet, in forul meu interior si fara martori oculisti sau ocultisti, ca vreau, musai si tare si, vai, cat de mult, sa fiu fericita, cand de fapt, cand sunt, nu-mi gasesc locul in ea de fericire, este enervant. asa ca, ia sa te vad, priceput cum esti la asortarea condimentelor in retele culinare, cam cum le asortezi pe cele din reteta mea la fericire. si, stai, sa nu crezi ca sunt eu vreun caz mai special. iti promit ca sunt multi ca mine… hai, gateste-ne!

  18. 🙂 nu-ti spun cam cat de tare am putut sa rad… realizand ca nu te cheama amtoris ci amatrois!!!!!!!! nu numai ca sunt dislexica, dar nici nu percutez…. tu de fapt imi spusesi la un moment dat. 🙂 chiar rad. inca.

  19. thanks. esti foarte amabila, ca de obicei. 🙂 dar pe asta cu bunica am incercat-o eu anul trecut… gggg.
    am descoperit si cum sa valorific partea cu masa negativa…. fac flotari pe tavan!! si merge wow. acum nu mai depind de fenomenele climatice care imi afecteaza productia de sunatoare. plus ca am mai dat jos niste kile… si acum am masa si mai negativa.
    si afara nu ies- nu pot sa risc sa raman in cosmos indefinitly. am indatoriri pamantesti, de la care nu pot sa ma fofilez….

  20. in ce dictionar de arhaisme ai citit tu „fofilez”? uite ce faci tu in loc sa mergi la scoala… cu ce alte prostii te mai indeletnicesti? daca sunt prea mari, nu-mi spune. i’d rather live in oblivion… 🙂
    deci, sa te invat: cand iesi afara, mai ales pe timp de iarna, cand viscolul si/sau crivatul te pot rapune instantaneu, baga in ghiozdan cateva caramizi. penru o stabilitate inca si mai mare si simetrie, pune cate una si-n cele doua buzunare de la parpalac. eu asa faceam ca sa evit impactul cu planeta. nu da gres metoda. trust me.
    ps daca pe aia cu bunica’ta ai fumat-o… pot sa ma dau drept bunica’sa. poate se sperie asa?

  21. neata bre lumsa!
    strica bre cratitele, lasa mostenirea, ca ruginesc pin atunci! oricum se inventeaza altele! daca eventual o sa se mai foloseasca…
    da curioasa esti bre!
    …apai treaba cu gatitul trasumi-sa de nevoie bre! hihihi da si oleaca din placere…
    si gatesc si io ca tot omul! cum pe unde!? in bucatarie pe aragaz! si oregano-i pi
    tati drumeagurili! numa sa stii a-ntreba de el, daca esti oleaca aiurit de nu-l
    vezi pe raftulet! si daca esti cumva olteanca, rusine tie!, ca-i oarecum asemanator
    la aroma cu maghiranul! hihihi iarta bre, oleaca rautacios fusai acu…
    nu-s oltean de felul meu… si uitai ca zisasi ca nu le ai cu bucatariseala!
    asa… revenim la mioritzee… apai bre, daca stau si cujet adinc,deduc lojic ca
    esti fericita-ntr-o veselie! chiar si cind nu esti! hihihi
    numa ca tu, oleaca nemultumita de calitatea fericirii avuta in posesie, reusesti
    fara prea mare efort sa-ti induci o stare de betzishor in curic, avind ca rezultat
    zgindarirea receptorilor nervosi responsabili cu crearea starii de enervare la
    nivel inalt, cerebelicos, precum si a vaietului aferent. care stare, declansata de
    partea belicoasa a creierasului, creaza la rindul ei nefericirea, care-ntr-un final,
    dupa calmarea receptorilor pe cale pacifista(adica de impacare cu realitatea si
    eventual o extragere de moment a betzishorului), te face fericita!
    apai bre lumsa, felicitari! taman ai descoperit primul perpetuum mobile al
    fericirii! hihihi
    iarta bre! iar rau fusai. si-i grea problema de mi-o dadusi… si io-s o tirica mai bun bucatar decit psiholog.
    da totusi o sa-ti zic care-s ideile sau concluziile sau principiile sau cum vrei sa le zici tu, care ma scot pe mine din cacat mai mereu. in primul rind si-ntaiasi data am observat ca mai binele e raul binelui. asa ca ma multumesc cu ce am atita timp cit mi-e bine. si nu vreau mai mult de atit. daca printr-un eventual noroc pica ceva mai bun, oke.
    porm am invatat ca daca vreau sa fiu fericit, adica fara batai de cap si ginduri sau
    probleme inutile, nu e bine sa-mi doresc sau sa visez la lucruri pe care nu le pot
    avea imediat si sigur, cu minime eforturi de orice fel. da-s oleaca paguboase
    ideile astea… nu multi le pot accepta si pune in practica. iar ca incununare a
    triumfului meu asupra vicisitudinilor hihihi vietii, am urmatoarea regula de
    comportament: daca viata iti intoarce vreodata spatele… profita! prinde-o de cur!
    hihihi buna sfatuirea bre? poa-ti foloseste la ceva…
    hai ca te las acu, is 2 orele, mai bananai oleaca pin virtual si ma retrag spre
    realul somnului. hai pa lumsa, s-om mai vorbi! si vise bre!

  22. ama3, ai utat sa ma feliciti ca ti-am citit cu atentie numele… cinci zile mai tarziu. nu-i bai. data viitoare poti sa te faci ca remarci.

    azi am metoda. raspund cartezian.
    1. m-ai convins. o sa le las mostenire acest blog. cratite nici nu cred ca am cu adevarat.

    2. gatitul nu se trage din nevoie, cred eu. ci doar din palcere sau foame. daca gresesc, nu-mi lua gatul numai dintr-atat.

    3. spre dezamagirea ta, imi inchipui, sunt in proportie de 3/4 olteanca!!!!!!!!!! celalat sfert nici nu stiu cum se cheama. in ce zona proscrisa mai intra si sibiul? da’ oricum nu se pune, ca-i prea putin. nu stiu ce-i aia maghiran, dar daca zici ca seamana cu oregano, te cred pe cuvant.

    4. daca situatia ar fi atat de simplista… la cum ne cautam noi nefericirea cu lumanarea, eu cred ca as fi mult mai linistita. dar este, dupa parerile mele, o chestiune cu mult mai complexa. iar eu ma stropsesc sa-i dau de cap. senzatia de fericire, pe care si eu am incercat-o la viata mea din greu, este o stare instabila, crae tinde sa se destrame in orice moment. poate pentru ca atinge un punct culminant de la care nu mai exista „mai sus”. odata fiind in ea nu mai ai ce sa „astepti”. este vorba de o satietate, cred. spre deosebire de nefericire, de unde ai toate drepturile/motivatiile/instinctele sa astepti… altceva, mai bun – sa zicem tocmai fericirea. ori eu tind sa cred ca „asteptarea” fericirii este cu mult mai intensa decat dobandirea ei. paradoxal. de aceea poate fericirile se destrama atat de repede – ca sa avem tot timpul ce astepta. * acest segment se integreaza in categoria chibritului filosofic!

    4.a. fericirile de ordin social, material samd nu le includ. eu vorbesc de marele inefabil. absolutul.

    5. o sa am grija sa ma orientez daca-mi intoarce viata spatele… sfatul asta nu-l primisem inca.

    6. noi ne cunoastem? sa fii tu cel care-mi zicea mie mulineta?

  23. neata bre lumsule!
    io n-am metoda… asa ca o sa-ti raspund artezian, ca un artizan neconsumator de tizane. da tine umbrela p-aproape, poa-i presiunea prea mare! hihihi apai bre, oare foamea nu-i o nevoie/necesitate? si carnivor fiind de felul meu, da totusi oleaca uman, nu poci consuma carnea chiar cruda. de aici nevoia de a o prepara oleaca… porm intervenind abia placerea produsa papilelor si burticului. care, trimitind senzatia de satisfactie si multumire spre creieras, il fac pe acesta dependent de aceasta senzatie, facind-ul sa dezvolte o serie de aptitudini necesare obtinerii ei. logic, nu? asa ca gresesti. da stai linistita, nu-ti iau gitul! intai te asomez oleaca! hihihi c-asa-s directivele UE!
    acu de spre fericire sau ne… vb ta, e o cestiune mult prea imbirligacios de complexa. chiar cu sanse de netezire a circumvolutiunilor din dotare! hihihi da daca tu vrei sa-ti strofoci in continuare creierasii… oricum io ramin la ultima parere/explicatie data. iar despre marele absolut inefabil… inefabil ramine!
    io definesc fericirea ca senzatia/starea de bine. si excluzind fericirile de ordin socialo-material, am invatat sa obtin starea asta prin bucuria data de micile placeri ale vietii. o carte, joaca cu Tzelu sau Tanu, oleaca de vorbeut distept, un film poa…, un pahar, doua de vin/bere… leneveala, satisfactia muncii pin batatura, sexul intimplator nu, poa a face dragoste. da asta deja complica oleaca trebile… si drept sa-ti spun, io fiind multumit cu ce am, putin poa pt unii, is fericit mereu. sau asa vreau sa cred/simt. si oleaca mai nesimtit fiind io de felul meu…
    oke. acu…ce sa zic? intr-una din trecutele mele realitati, ne-am cunoscut. n-are rost s-o dau la-ntors acu. poa trebuia sa fiu oleaca mai precaut, mi-a scapat o chestie spusa cuiva care probabil te-a ajutat sa faci legatura… ca sper ca nu fusai turnat! hihihi desi… da asta e, era mai incitanta oleaca ideea ca habar n-ai cu cine vorbesti…hihihi cel putin pt mine! asa ca bre lumineta, ai parte de felicitari duble!
    hai pa bre! s-om mai vorbi! si vise bre!

  24. imi place si artezian… ba chiar mai mult! 🙂
    am inteles cu „starea de bine” si micile fericiri. observ ca si tu ai inteles ca eu ma refeream la cele mari si tari. asa, mic, si eu sunt intr-o fericire constanta… mai sunt si vie, toti cei dragi mi-s bine, sanatosi – nici ca-mi trebuie altceva. asta pana candajung la orele tarzii si intr-o mare si nefireasca liniste, comparativ cu vacarmul zilelelor, incep iar sa cercetez cele sfinte… sau macar aproape. obicei prost. sau poate nu. stiu sigur ca nu am o eternitate sa ma prind de ce si cum. acuma este momentul, inca…

    cu gatitul mai ai pana ma convingi… nu care cumva stii si vreo reteta de salata????? astea imi plac mie rau de tot.

    dar, acuma, ca te cunosc, iti dai seama ca nu scapi pana nu ma inviti la varza calita!!! trebuie sa vin pe timp de iarna? sau se poate si vara?

    nu, nu te-a turnat stim noi cine. si nici nu te-ai dat singur de gol. m-a inspirat numele de pe adresa de e-mail. plus ca era greu de crezut ca te-ai nimerit din senin aici, si inca atat de… polemic, avand in vedere ca esti barbat; ca sa nu mai mentionez generozitatea culinara. mai mult decat simplu. admit insa ca nu te cunosc catusi de putin. nu cred ca noi doi am discutatara vreodata ceva, altceva sau mai stiu eu ce. asa ca eu pastrez interesul.

  25. ma mai gandesc putin daca sa-ti spun oder nu. tare n-as vrea sa te traumatizez iremediabil.
    si pe astea cu caramizile o stiam!! semn ca geniile gandesc la fel. 🙂 o puneam in aplicare pe timpuri de mult apuse. cand eram la gradinita. acum am mai luat din greutate. trebuie sa pun super heavy metals. vreo 3 galeti cu Hg.

    aia cu grandmothers-urile madamelor am aplicat-o acum 2 ani… anul asta sunt in criza acuta de idei…

  26. mda, nu m-am gindit ca tu ai acces la adrese… ca-mi faceam alta! hihihi da vb ta, interesul ramine acelasi pin la urma. si polemicos is mereu bre! macar de dragul lui aghiuta! iar salate… daca si la astea trebe retete… inseamna ca stai chiar prost cu bucatariseala! asta ca sa nu fiu rau si sa-i zic lipsa de imaginatie! hihihi improvizeaza bre! cu varza, oricind bre, numa sa dai un semn cind ajungi p-acisilea, da oleaca mai din timp, sa am timp sa gasesc varza murata. io oarecum puturos fiind si oricum neputind minca singur un butoi de varza, anul asta nu am pus. da mai vb bre, si vezi ca explicatia de-o cauti exista deja. merci mult pt rabdare, s-om mai vorbi. hai pa lumineta! si vise bre!

  27. hihihi, geniala mea mica si dilie!!!!!!!! nu stiu cum sa te mai ajut… nici cu greutatile, nici cu profele. ce-ar fi pur si simplu sa mananci pana ajungi la o greutate normala si apoi sa te mai si duci la scoala? asta ar rezolva toate dramele. iar daca la scoala nu si nu, atunci imbolnaveste-te de ….. de….. boala lui calache si i-ati scutire de la fabrica e paine. nu stiu unde este legatura. nu intreba.
    si alege si tu intre iubire si pelicani ca ma arde. trebuie sa scriu repede ceva…

    amatrois, vezi ce inseamna sa n-ai blog? nu stii la ce au acces blogerii. 🙂 daca intru mai bine in circuite, probabil ca poti sa-ti citesc si amprentele si colesterolul…
    hai ca m-ai umilit. am admis doar ca stau prost, nu mai rasuci si tu cutitul in rana!!!!!! vroiam si eu o reteta mai cu mot, la care nu m-am gandit si singura… pana acum, dar ai o rautate in tine de n-am pomenit. lasa-ma nemancata, poftim.
    care explicatie? aia…… existentiala? unde exista? in memoria colectiva… la care n-am eu acces? ori esplici, ori nu ma ispitesti. una din trei.
    p.s. te avertizez cand dau buzna.

  28. hihihi apai n-am, de! altfel… si sper sa nu-ti reuseasca figura cu circuitele, desi daca zici ca minci numa salate… hihihi iar fusai rau, da iarta si tu! numa ca nu ma pot abtine, iti zisai ca impart juma de norma cu aghiutza… si nu de explicatia aia existentiala era vorba, ci de una ratata de tine pin acu… asa ca nici nu-ti explic, nici nu te ispitesc, numa te duc cu vorba in alta parte… hihihi asta doar daca vrei sa intelegi ce zisai io!
    hai pa! si vise bre lumineta!

  29. deci, eu zic sa-ti faci!!!! ia uite ce de fun poti avea. 🙂
    daca „vreau” sa inteleg, sau daca POT? hai, nu ma fierbe, zi cu cuvinte, ca nu pricep. despre ce explicatie vorbesti? si, ok, du-ma cu vorba in alta parte. si asa vreau sa ma extind!

  30. neeeeaaahh… te mai las fro 3-4 zile! si cred ca poti, chiar daca ai ratat o data …da ai fost si n-ai gasit. de te duci, acu gasesti! hihihi si nu-sh daca-s chiar atit de carnivor… iti zisai ca nu-mi place carnea cruda! daca nu vrei sa te fierb, macar sa te las la fezandat oleaca! si poa-mi fac si blog cindfrodata… mai rationez inca asupra avantajelor…

  31. scutire pe tot anul am deja. in rest nu conteaza. azi viata mi s-a mai diminuat depresionul- s-a produsun eveniment unic. scena a raspuns la comm-uri… masiv. ‘te si vezi si spune-mi daca-ti vine sa crezi. ‘tre sa mai postezi ceva oricum. schnell, schneller…

  32. da, dimi, am fost. incredibil!!!! a comentat scena pentru fiecare. …pe tine te-a lasat depresia. …pe mine s-ar putea sa ma apuce. am intrat intr-o noua era. nu mai incape indoiala. sa vedem ce altceva ne mai aduce anul asta.

    ama3, m-ai pierdut. unde sa ma duc???? unde am fost??? ce n-am gasit??? dar, bine, mai lasa-mi cate zile trebuie, daca-i musai. nu prea am de ales…
    vorbind despre…. canibalism. am citi de curand despre niste unii care isi mananca mortii. un trib nu stiu pe unde. adica, iti moare cineva din familie… iar tu si cu ai tai, il gatesti si-l mananci, cu ceremonie si… fara tacamuri. basca, bucatele cele mai bune merg la cei cu rankul cel mai inalt in familie. dar nu asta este ce m-a deranjat, cu toate ca in… etnografia mea nu incape canibalismul…, ci faptul ca cel mai putin important organ in acceptiunea cestui trib este….. CREIERUL! femeile si copiii il mananca. niciodata barbatii. poftim! un fel de ultima gaina de la gostat este creierul…. in loc sa fie o delicatesa.
    acestea fiind zise… ma duc sa ma apuc de antropologie.

  33. apai bre lumineta, ii cu mare tilc facuta imparteala lor, iar barbatii din trib cred ca-s ai mai fericiti din lume! de ce? cred ca astept de la tine o incercare a unei explicatii, daca tot consideri creierul o delicatesa. iti promit sa ti-o zic p-a mea porm. deja fezandata esti! si sper sa nu-ti rostogolesti iar geaba bolovanul gindurilor precum sisif, ca vad ca pin acu ai ratat gasirea explicatiei, desi ea-i acolo! hai pa bre!

  34. este de-a dreptul simplu… ca de ce sa fie creierul o delicatesa. pen’ ca acolo suntem noi compactati. de acolo ni se trag toate cele. dar toate absolut! noi suntem niste creiere si atat. ca ne sta atarnat de creier, prin cap, de gat, un corp care cere demancare si de reproducere, are de a face cu faptul ca trebuie sa ne asiguram permanenta in timp; iar cum timpul nostru este scurt, ne trebuie urmasi. sa traiasca macar la fel de mult pe cat galaxiile. am gasit noi, sau dumnezeu, o formula sa nu ne lasam mai prejos decat… cosmosul. avem pe maini puterea creatiei si o pseudo permanenta. mai mult nici ca ne trebuie. suntem… zei!
    daca as fi carnivor, de creier nu m-as atinge. ar fi ca o profanare.
    degaeba crezi tu ca voi renunta sa-mi tarasc bolovanul. chiar daca mi se furnizeaza vreo explicatie satisfacatoare, eu voi continua sa ma duc in susul si josul muntelui. macar imi pastrez forma fizica….

  35. hihihi asa-i. adevarata si buna explicatia ta. da indirjita si oleaca furioasa tu! semn ca te-ai fezandat destul. hihihi iarta lumineta… dracshor, de! explicatia mea era oleaca mai lunga si sigur de alta natura. specifica oarecum mie si amicului aghiutza… si imi cer scuze pt supararea si indirjirea provocata. da cred ca ai destule pe cap, ii greu sa mai dezlegi si saradele mele. toate aluziile mele la explicatii „ratate” si in final la „sisiful” drag atit tie cit si altora, erau doar o trimitere la blogul anamariei… care a dat explicatia pe care o asteptai de la ea. asa ca iarta inca o data… precum iarta si neuronii mei pe care-i pui la munca grea uneori. hihihi hai pa lumineta! iarta! si vise bre!

  36. asta numesti tu furioasa?????? se vede ca nu prea cunosti femeia…………!!!!!!!! sau te dai rotund?
    cand ai nevoie de explicatii referitor la femei, sa-mi spui. te luminez imediat.
    ei, ce sa zic? ai fost cu mult prea subtil. m-ai dovedit. nici ca mi-a trecut prin cap ca la ana maria te refereai. 🙂 ma si gandeam sa incep sa recitesc retetele, poate o fi vreun mesaj cifrat printre condimente. o sa trec, asadeci, pe la ea, sa-mi culeg lamuririle. mai ales daca si ea insista cu bolovanul providential… sunt sigura ca ma voi simti ca acasa.
    *nu-i bai cand nu poti raspunde. mai sunt zile in calende. iar eu o sa am blog macar un an… de abia mi l-am facut. numai ai grija cu cei doi! nu vreau sa te am pe constiinta. m-ar bate si stii tu cine. iar de ea chiar mi-e frica.

  37. la multi ani si o mie de ani pace…apropo de cainii cu expresii faciale….nu conteaza expresia faciala a cainelui…depinde de educatia primita de la parinti…din mica mea statistica la oameni expresiile faciale nu au legatura cu cei 7 ani de acasa…expresiile faciale cele mai candide ascund uneori criminali…iar cele sinistre deasemeni…cu cainii stam muuuult mai bine la capitolul expresiii faciale…anyway iti reamintesc povestea cu leul din youtube publcat de ioana…asadar…desi leul este felina, care este concluzia ta legata de expresii faciale?…

  38. incerc s-o iau… cronologic… 🙂
    subscriu ca cei sapte ani de acasa nu se intiparesc pe fata… ar fi fost bine… din prima am fi stiut pe cine sa evitam. 🙂
    …ca sub expresii faciale candide sau neutre se ascund crminali, imi ridica parul pe ceafa. prefer sa nu ma gandesc… gggg. cu toate ca ceva este in neregula rau cu criminalii – cum s-ar zice, nu-i vina lor… dar asta nu imbunatateste cu nimic situatia…
    felinele n-au nici pe departe expresia cainilor… din simplul motiv ca n-au… sprancene! asta le da cainilor fetele alea terminale – „sprancenele”! totusi, pe chipul animalelor se citesc emotii CLARE! de atata lucru putem fi siguri. 🙂 leul ioanei inclus. chiar si din „limbajul lui corporal”… si urias, se vedea ca e „de bine”….


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60.710 hits