A iubi – iubire (take 1)

Mai am un obicei prost. De cate ori imi propun o actiune, ma pierd in detalii. O iau pe alte carari, fac ocolul pmantului de trei ori, ajung si pe alte planete, ma intorc, ma sucesc, pana ametesc. Starea de ameteala nu-mi displace, dar faptul ca imi ia atat de mult sa implinesc ceea ce mi-am propus, da.

Asa si cu subiectul iubire! Doar ce am deschis un “blank new document”, am dat intelectului comanda “iubire” si m-a si naucit imensitatea acestui subiect. Mi-au fugit mintile instantaneu in toate directiile posibile… cate feluri de iubire exista, ce le motiveaza, de unde ni se trage necesitatea de a iubi, cati psihologi, biologi, antropologi si filosofi nu au incercat s-o explice, cati nu au incercat sa-o defineasca, cati dintre noi toti, in parte, nu am fost municiti pana la sublim sau… os de acest sentiment s.a.m.d. Dintr-o data coplesita, m-am intrebat de unde s-o pornesc. Cam cat de lat, lung, inalt si adanc este acest sentiment? Cat de general si abstract, cat de specific si personal. Cat de urias! Intregile noastre vieti graviteaza in jurul iubirii. Niciun alt sentiment nu ne este mai vital.

Asa ca nu stiu exact de unde sa incep. Nu cred ca o pot face metodic, pentru ca nu am specializare… alta decat ca am experimentat iubirea pe pielea mea, ca am primit-o si dat-o, intr-un fel sau altul, de cand m-am nascut. Cel mai probabil imi vor trebui mai multe incursiuni in subiect. Plus ca nu stiu unde voi ajunge. Asta este avantajul scriiturilor la liber – nu trebuie sa dovedesti ceva anume.

Poate ca ar fi fost mai simplu sa va cer voua parerea despre iubire si apoi sa polemizez eu, dar sunteti prea putini cei care scrieti aici si nici nu stiu cat va pasioneaza subiectul. Asa ca fac eu deschiderea si poate veti avea si voi ceva de zis/completat/contrazis. Ma intereseaza clar si parerea voastra!

***********************************************

Sa incep totusi cu o clasificare: in esenta, exista trei tipuri de iubire.
1. iubirea romantica, pasionala (intre doua persoane, de regula de sex opus, care are ca baza finala, instinctiva, procrearea)
2. iubirea platonica sau familiala (intre prieteni, membri de familie etc.)
3. iubirea religioasa (de Dumnezeu sau echivalentul lui in celelalte religii)
Dealtfel, oamenii mai pot iubi, cu foarte mare intensitate, si alte cele… animale, concepte/convingeri, activitati, natura… sau chiar pe sine insisi, dar pe acestea nu le voi include aici.

Din cele trei tipuri de iubire, prima este cea care ne da cele mai multe batai de cap, care ne rupe sufletele, dupa ce ni le va fi implinit, care ne ridica si ne darama cu o forta uriasa. Celelalte doua, si ele la fel de intense, cand se aplica cu adevarat, nu prea au darul sa ne dea cu capul de toti peretii. V-ati intrebat de ce? Eu cred ca am o urma vaga de raspuns; sau imi place sa cred ca am.

Dintre toate definitiile iubirii pe care le-am citit, am retinut-o pe cea mai simpla si pertinenta. Era data de un rabin, nu i-am retinut numele: “a iubi inseamna a oferi fara sa astepti sa primesti inapoi”. In cazul tipului 2 si 3 de iubire, noi putem sa daruim/oferim fara sa asteptam ceva in schimb, dar in cazul primului tip este extrem de rar sa nu asteptam… cel putin la fel de mult pe cat am oferit, daca nu chiar mai mult. De aici si dramele adiacente.

Delatfel, intre primul si celelalte doua genuri de iubire sunt extrem de multe deosebiri. Una dintre ele, ca sa dau doar un exemplu, este ca daca se prea poate sa nu-ti mai iubesti jumatatea la un moment dat, din varii motive, este aproape imposibil sa nu-ti mai iubesti copilul, chiar de-ar fi sa fi comis o crima grotesca, sau sa nu-l mai iubesti pe Dumnezeu, chiar de-ar fi sa-ti fi luat tot ce aveai mai drag pe lume.

Ce mi-ar placea mie sa inteleg este de ce. De ce asemenea deosebiri cand intensitatea acestei emotii – iubirea – este la fel de mare in toate cele trei cazuri? Ce-i drept, iubirea romantica, in fazele ei incipiente (psihologia si, mai nou, neurostiinta sunt de parere ca aceste faze pot dura pana la trei ani), se manifesta precum… o boala mentala – palpitatii, fixatii, senzatia de sufocare etc. Asta pentru ca se pun la lucru regiuni ale creierului si neurotransmitatori responsabili cu placerea – ca in cazul foamei, setei sau necesitatii drogurilor. Dar de ce se implica astfel de regiuni in cazul iubirii pasionale si nu si in celelalte doua? Are de a face cu faptul ca iubirea romantica presupune satisfacerea unui instinct primar al omului – procrearea (care este pana la urma o forma a supravieturii, a autoconservarii)?

Ma opresc aici, deocamdata.
Sa nu mi-o luati in nume de rau! La o prima vedere ar putea parea ca incerc sa “demitizez” iubirea, s-o rezum la o serie de trasee neuronale premeditate de acum mii si mii de ani. Nu stiu daca chiar asta incerc sa fac. Nu vreau sa minimalizez… “fluturii” si euforia acestui sentiment. Incerc sa inteleg de unde vine si unde se duce si cum te poate farama o iubire de genul asta. Am monstri de exorcizat.

Reclame

13 comentarii

  1. Lumsa, sincer esti si de admirat si de invidiat, totodata, penntru curajul
    unei asemenea alegeri si mai ales, cum ai inceput!
    eu nu ma simt in stare sa fac o …’clasificare’ sau o categorisire despre asa ceva…
    astept cu real interes continuarea.
    si pt a-ti ‘arata’ in ce stare jalnica ma aflu de nu ma simt in stare sa leg 2 idei
    ‘coerente’ [exprimare, na, poftim!], scriu ce imi aluneca acum prin santurile acelea
    cenusii infundate rau si imi tooot suna in urechile cam surde la altceva:

    Dragoste,puterii tale
    cine i se’mpotriveste?
    Ca pe-un tron tu urci in inimi
    Iei tribut orice suflare
    Rob tu-ajunge imparatul
    Inteleptu’nebuneste
    Daca preamareste roza
    un blu-blu, ce vina are?

  2. azi n-am timp. aberez scurt si telegrafic. intru sa va asigur ca nu m-am sinucis…. si acum plec in pasi voiosi spre farmacie, pentru a-mi face aprovizionarea cu cele necesare…
    bis morgen!!!

  3. anamaria, nu ma admira prea tare! eu adopt maniera curajului inconstient. ceva la modul… sunt dilie sa ma lansez in astfel de subiect. 🙂
    clasificarea a fost usoara – au facut-o altii. eu trebuie sa gasesc necunoscutele…. pe care le-au mai cautat multi altii. asta, da, cazna. de aceea si vroiam pareri si „cheite” de la voi.
    imi place la nebunie cand imi lasa cititorii ganduri sub forma de versuri!!!!!!! multumesc.

    dimi, apreciez grija de a ma tine informata cu starile tale. asa te vreau: responsabila. dar, te rog, insist, implica-te… dupa ce-ti rezolvi medicatia! nu vezi in ce m-am bagat? si asta pentru ca nu ai ales tu pelicanii…

  4. numai trei iubiri se pare nu-i putin ma-ntreb eu oare?
    dar iubirea de-animale cum se poate de-ai uitat ?
    n-ai un caine sau pisica cu un sufletel curat?

  5. cum sa uit de animale….?????? cred ca ai trecut cu privirea peste ele: „… 3. iubirea religioasa (de Dumnezeu sau echivalentul lui in celelalte religii)
    Dealtfel, oamenii mai pot iubi, cu foarte mare intensitate, si alte cele… animale, concepte/convingeri,…”

    cand ai chef si timp, astept remarci cu… incarcatura. cu atat mai mult cu cat esti barbat. mi-e foarte greu sa inteleg iubirea prin prisma circuitelor voastre. sincer as vrea. bring some light! please!

  6. ok, ok… here I am. respunsabila si implicata pana-n gat. iti trebuie un curs de neuro psychiatry. din pozitia de cunoscatoarre ai putea elucida o sumedenie de mistere…

  7. incerc sa elucidez din pozitia… franta, ca daca stiu prea multe, deja nu mai are farmec. tu ce parere groaznica ai despre iubire? hai ca tie tebuie sa-ti scot cuvintele din gura cu clestele…. baga o ipoteza, o traire, o iubire de catel, bunica, coleg de gadinita. ceva! daca tot esti atat de implicata. 🙂
    astept dand din picior…

  8. ok, inteleg fluturasii si zburataceala din cap si inima cand iubesti; dar imi poate explica cineva de ce cand te desparti, te apasa in piept si trebuie sa oftezi des sa-ti eliberezi suflul???

  9. liana,
    nu cred ca-ti poate explica cineva……….. si partea cea mai rea este ca nici macar oftand des nu-ti eliberezi suflul… si sufletul, uneori.
    dar, stai pe aproape! poate comparam… letargiile convalescentei de dupa dragoste. sau macar le analizam. eu cam asta mi-am propus sa fac: disectie pe sentiment.
    bine ai venit!

  10. bre lumsa, mare iertaciune-ti cer, dar din oaresce motive legate de, am intirziat si o sa mai intirzii oleaca cu prea avizata-mi opiniune… hihihi maine am de batut drumeaguri orasenesti, ajungind sub umilu-mi acoperamint satesc abia spre timpul de-nnoptare. da poim, cu forte inspirate poa d-un cihlimbariu de Greaca, promit a ma onora cu degustarea cuvintelor din asertiunea ta. incercind o deslusire poate prea putin edificatoare a simtamintului expus, in inteleapta-mi conceptiune, rezultatul pipaibil fiind muuuuult mat important, cel putin in cazul primei tipologii a acestui prea inaltatoriu sentiment. hihihi hai pa bre! si vise!

  11. amedeu…… chiar ma gandeam ca pe unde ai disparut. 🙂 dar, atata vreme cat n-ai disparut definitiv, e ok.
    chiar ma bazez pe retorica ta in ceea ce priveste acest sentiment… intaltator, din punctul de vedere masculinoid. aia cu pipaibilul deja mi-a dat sperante… 🙂 astept urmarea cand te aduni.

  12. bre lumsa, inca o data scuze pt intirziere… da-s doi saracii! si
    nu vreau sa-i extenuez, ca porm fac greva sau doamne fer! cad la pat!
    si cred ca oarecum is de acord cu tine, instinctul de
    procreare are un rol major aici. chiar daca pe masura ce ne
    „civilizaram” deveni mai mult sexual, fluturasii, palpitatiile si
    euforia de care amintisi au ramas in memoria noastra genetica ca
    semn al atractiei fata de partenerul ideal. una din teoriile mele
    bazate pe indelungi studii practice hihihi zice ca in sentimentul
    de iubire se bat sa ia decizii trei mari „ginditori” : creieras,
    sufletel si curic. si cum in ultimele doua cazuri curicul nu se
    baga… decit poa in cazurile patologice hihihi, putem da vina pe
    el pt toate necazurile de care avem parte in primul caz. nu? hihihi
    mai pritoceste si tu problema, io tot presat de timp si trebi is…
    poa mai revin la tema, ca-i multa si greu de dumirit cu una cu
    doua. pa bre! si vise!

    p.s. curic e un soi de diminutiv pt cur bre! hihihi da cred ca te prinsasi…
    da aici are valoare de parte erotica, cu tot ce tine de erotism, dorinta carnala…

  13. ia-o incet, amatrio!!!! nu te surmena. ai timp. nu sterg postul asta. aici incremeneste. pana il rezolvi tu…

    deci, tu zici ca n-avem batai de cap cu nr 2 si 3 pentru ca nu se implica erotismul… mama lui de erotism… ok. crezi ca tot erosul este de vina ca asteptarile noastre sunt atat de mari in cazul iubirillor romantice? ca ne este aproape imposibil sa oferim fara sa cerem? pentru ca nesatulul de eros cere… si cere… si cere. iar daca tot ceri intr-o anumita directie, atunci de sa nu ceri in toate si sa nici nu fi vreodata multumit? cam asa ceva, nu?

    …deci, sa zicem ca de aici vine si imposibilitatea rezistentei in timp a iubirilor romantice… adica iubirile nu traiesc decat atata timp cat exista atractie si dorinta (am elaborat in „take 2) caci erosul se sinucide… teatral in faza atasamentului. adica, el si-a facut treaba, acuma pa… se duce mai departe. sa imparta fluturasi si… eufemisme si prin alte gradini…
    destept erosul asta! 🙂 stie ce-i bine pentru el. varietatea!

    totusi, ca sa plusez… cum s-or explica rarele si putinele cazuri de iubiri „de-o viata”? cum reusesc acesti… minoritari sa-si tina erosul canalizat pe acelasi partener? il leaga cu lanturile? il bat in cuie? sau sunt ei defecti…. adica cu o gena gresita?

    urarile mele de bine celor doi!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60,117 hits