Sa ma intorc in Romania, sau nu?

Trec de la una la alta de nu ma vad om cu persoana… Trec de la scrisul curativ la cel interogativ. Maine nu stiu ce-o sa-mi mai dea prin cap. Dar pana maine este azi, iar azi…

am o dilema! Ma rog, am mai multe… dar azi pe asta o simt mai acut.

Imi flutura prin cap sa ma intorc in tara. Poftim! Am articulat-o in gura mare. Zica lumea ce o vrea… De ce, de cand si cu ce ocazie, nu conteaza. Ce ma intereseaza este:

* este vreunul dintre voi revenit la patria muma dupa niste ani de sedere in alta tara? Daca da, cum te-ai reacomodat? Te-ai reacomodat??? Ce este cel mai greu cand revii “acasa”? Ce este cel mai usor? Iti pare rau ca ai facut-o?

* este vreunul dintre voi in aceiasi situatie? Adica sa vrea sa se intoarca? Si daca da – de ce vrei sa te intorci? Esti sigur/a? Ti-e teama?

* dintre cei neplecati vreodata – ce parere ai despre acest gand al meu? Ar fi o completa aberatie? De ce da, de ce nu?

* este vreunl dintre voi care cunoaste pe cineva care s-a intors? Cum il/o percepi pe cel/cea care a facut-o? Fericit? Ne-? etc…

Nu intentionez sa-mi bazez hotararea pe raspunsurile voastre, deci sa nu va fie teama ca va voi trage la raspundere de-ar fi sa ma dau cu capul de pereti peste niste timp – fie ca am facut-o, fie ca nu.

Este insa un mare semn de intrebare, iar creierul meu doar unul si extrem de subiectiv. Am mai vorbit cu prieteni, familie, X, Y si altii, dar toti acestia ma cunosc – imi dau raspunsuri bazat pe faptul ca ma stiu, ca-mi vor binele, ca ma vor acasa etc. Ori eu vreau raspunsuri de la cineva care nu ma cunoaste in persoana…

HEEEEEEEEELP!

Anunțuri

26 comentarii

  1. ai innebunit?? iti vin in ajutor cu un bax de diazepam!!
    lumea nu stie cum sa plece mai repede din taa asta de tampiti si pe tine te bate gandul sa te intorci?!
    uite, poti sa vii o luna.. cel mult. dar dupa care…. n-o sa stii cum sa pleci mai repede.

  2. well, de la tine, gata oricand sa pleci, fie si in congo… nici ca ma asetptam la un alt sfat. 🙂
    iti dai seama ca am mai venit cate o luna, chiar peste, din cand in cand, dar nu este acelasi lucru cand vii in vizita.
    oricum, tampiti sunt peste tot. sistemul lasa de dorit foarte mult in romania, dar vad ca traiesc toti…

    si totusi, de ce nu pleaca lumea, toata, daca chiar vrea? acuma se poate pleca oricand, cel putin in europa, nu? ati avea si drept de munca? de ce cezi ca nu pleaca toti?

  3. hei, eu te povatuiesc cu intelepciunea mea netarmurita. asa ca ai face bine sa urmezi in tocmai invatamintele de la mine primite. 🙂
    pentru ca nu toti inregistreaza succesuri la furat peste hotare. si altii sunt… na ja, cum sa spun eu…fraieri. oricum, e plecata un sfert din populatiunea tarisoarei. si nu numai astia care se duc la cules sine de tren si capace de la canalizari. si o gramada de specialisti care nu pot sa se dezvolte aici pe plan profesional. sau poate doar in orasl ala mare, urat si poluat.
    in congo macar e soare si cald…

  4. aha… de aia nu pleaca toti??? n-a mai ramas nimic de furat…? iar restul sunt fraieri…
    (te rog sa nu vorbesti atat de crud despre bucuresti! sunt atasata afectiv…)
    bine, tu invata-ma… eu sunt numai ochi. urechile nu-mi ajung pana la tine. 🙂
    ps sa inteleg ca n-o sa mai vorbesti cu mine daca ma intorc???

  5. hei, scuze. dar bucurestiul este noul Linfen, sa stii.
    pai si cum ramane cu planurile noastre marete de reunire si intalnire prin strainataturi??? ? ei?
    mai bine iti iei tu acolo la tine phamilionul. si gata. si toate lume este fericita.

  6. planurile raman in picioare. daca nu vii tu pana ma intorc eu, vin si eu cu tine cand vii tu… 🙂 ce zici?
    pana iau eu tot familionul aici, chelesc… fac burta si-mi creste par in urechi. yuck!

  7. bre, se pare ca la celalalt com lasat uitai sa fac o setare la profil… asa ca nu puteai intra direct c-un clik la mine. acu sper ca poti… vad io acu. despre intrebarile tale d-aci… momentan ma abtin, ar trebui sa-ti pun io o groaza de intrebari! da un raspuns cert tot iti pot da: depinde! hai pa, ca acu ma culc, poa vb mai pe seara…

  8. hai ca se vede acum. esti good to be clicked! 🙂
    rapsunsul tau imi place foarte tare. ma aduce inapoi de unde am plecat. 🙂 eu tocmai „depinde” astia vreau sa-i cercetez…

  9. bre lumineta, acu ce sa zic… la intrebari nu-ti pot raspunde, nu am cunostinte in situatiile expuse. da depinde ce ai de gind sa faci p-aci daca te intorci. daca-ti permiti sa freci duda intr-o veselie, fara grija zilei de maine si esti sanatoasa fizic hihihi ii chiar placut! da daca vrei sa faci ceva sa traiesti mai bine decit acolo… ii mai dificil oleaca aici. tot depinde e raspunsul!

  10. ma faci sa rad… crezi ca de aia m-as intoarce eu? in vanatoare de a trai mai bine? chiar asa de dusa cu pluta nu sunt. stiu care-i nivelul de trai in romanica noastra. 🙂 eu nu exterioare caut… oare ce-oi cauta??????? nu, nu raspunde la asta…. 🙂

  11. Lumsa, nu as fi crezut vreodata ca pot sa iti raspund la vreo intrebare , pe langa faptul ca esti o ciudata nu pot sa nu remarc si un anumit grad de tristete, resemnare .
    Spatiul de aici nu-mi permite un raspuns pe masura dar, daca esti totusi doritoare sa-ti impartasesc ceva din experienta mea ( nu este deloc una saraca) atunci te rog sa-mi lasi o adresa email si o sa-ti raspund cu placere.
    Imi place sa spun ca viata mea este asemeni unui roman de Duiliu Zamfirescu, intre noi fie vorba , habar nu am cine a fost nici nu ma interreseaza, imi place pur si simplu cum suna (cineva imi zicea ca ar fi scris si „viata la tzara”, de parca din cauza asta nu puteam sa-mi mananc portia de spaghetti.) Ce zici? pot sa zic..yobi is back?!

  12. yobi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    m-ai uluit de-a dreptul!!!!!!!! absolut. si nu zic mai mult de atat pentru ca nu vreau sa alunec in patetism, daca zici ca deja mi se vad tristetile de la o posta… – cred ca trebuie sa investesc repejor intr-o noua cutie cu leucoplaste… 🙂

    mi-ar fi placut sa „conversam” despre acest subiect in mod deschis, aici, ca sa se bucure si ai mei cititori de experientele altora, dar daca preferi varianta mailului, mergem pe ea. eu abia astept sa „aud” povestea; nu des se ofera oamenii sa-si impartaseasca experientele. adresa este pe „lumsa in private”, dar iat-o si aici: lumsa101@yahoo.com

    …si astept si explicatia lui „ciudata” al un moment dat. chiar da. sunt multi care-mi spun asta. si probabil multi care o gandesc. nu prea sunt multi care-mi pot explica in ce consta ciudatenia… iar eu nu ma pot vedea din exterior.

    deci, welcome back! uluieste-ma in continuare! cin-cin!

  13. Si eu sunt in aceeasi situatie…vreau sa ma intorc acasa, la cei dragi, desi am o viata deja formata in locul actual. Nu pot insa sa imi las la o parte dorul de familie, mai presus decat orice altceva.
    Cred ca alegerea depinde numai de noi. Este dificil sa decidem din cauza ca in ambele locuri se afla ceva care sa ne implineasca si suntem in proasta pozitie de a alege.

  14. Sonya,

    hai ca-i ultra-interesant cum azi ma intretin cu „plecatii de acasa”. Tocmai i-am raspuns unui alt vizitator si tocmai ce graiam despre imigranti…

    In urma cu acesti doi ani ma batea rau gandul sa ma intorc acasa, dar o angoasa cumplita ma termina, tocmai din pricina faptului ca daca plec ma intorc la o parte a vietii mele dupa care inca tanjesc, dar ma despart de alta (si nu este legata de nimic material!), si ea o bucata uriasa din sufletul meu. In final, neputand sa comit o noua „rupere” am ales sa-mi ocup mintea pana la refuz, sa ma inham la proiecte de lunga durata, sa scormon dupa motivatii elevate… poate, poate ma resemnez cu adevarat cu situatia. In toata sinceritatea, stiu ca asta nu se poate intampla. Trec ani dupa ani si eu tot revin eliptic la strangerea de inima si senzatia de „dezradacinat” incorigibil. Poate vinovat este faptul ca eu am plecat din tara fara sa prea vreau… si crezand ca ma voi intoarce neaparat. Dar planurile de acasa si alea din targ nu se asorteaza mai niciodata…

    Tu pe ce meleaguri locuiesti?

    Bine ai venit/trecut pe aici!

  15. Mersi pt rapuns…locuiesc in MA, USA.
    Inteleg perfect, iata-ma in aceeasi situatie….nu ma retine aspectul material insa sunt casatorita aici; pe de alta parte ai mei sufera de dor si nu stiu cum sa le impac sufletul tuturor si totodata pe al meu. Of of…mai mai (sa si zambim putin)

  16. 🙂 suntem compatrioate… de doua ori!!!!! eu ma desfasor in FL!

    Cum e pe acolo, pe la tine? Ce-ti place cel mai mult?
    Mie, aici, imi plac furtunile si cerurile. Compenseaza lipsa completa de relief… De fapt, avem niste vagi forme de relief… man made: muntii de gunoi! Nu ca i-am vazut vreodata, dar stiu cam pe unde sunt…

    ps chiar daca eu uneori intru rar aici, tu sa mai treci sa-mi lasi impresii!!!

  17. New England e ciudat ca vreme, foarte brusc schimbatoare insa se aseamana cu cea din Ro in sensul ca avem 4 anotimpuri. Te invidiez ca locuiesti in sunshine state. Am vizitat de doua ori South Beach si nu-mi venea sa mai plec; casele viu colorate, atmosfera vesela, ca sa nu mai spun de vremea de afara.
    Daca stau sa enumar ce imi place aici, ar fi destule incepand (prin comparatie cu Ro) cu nivelul de trai. Ma gandesc cate ne putem permite aici cu un salariu si bietii nostrii compatrioti de acasa abia se descurca (mereu ma infurie treaba asta). Imi place ca te simti mai in siguranta pe strada ca femeie, si nu te trezesti cu diverse nume sau „complimente”. In contrast insa imi lipseste viata sociala, prietenii romani cu care ieseam la cluburi in weekend, si atmosfera de acasa.
    Sunt multe de expus dar ma opresc aici.
    Ma bucur ca am gasit blogul tau, ca am scris si ca mi-ai raspuns.
    Un weekend placut tie si tuturor celor ce in seara asta simt dorul de casa. Sunt alaturi de voi :*

  18. Tu stii cum e cu orasele de vacanta… Cand esti acolo „in vacanta” ti se pare super misto.. dar cand traiesti acolo, te infunzi intr-un cotidian tern. Extrapoland, eu cand ma duc acasa, in Romanica pe care cei care locuiesc acolo o detesta, n-am aer de placere recunoscand o hartoapa pe care o stiu din copilarie pe trotuarul din fata blocului meu de odinioara, fetele uneori tampe ale vanzatorelor, sau mai stiu eu ce ciudatenie specific romaneasca. asadara, traind chiar in orasul din care tie nu-ti mai venea sa pleci eu il gasesc infernal de plicticos… Ce-i drept, vremea este nemaipomenita, cu toate ca verile sunt caracterizate de o caldura atat de umeda ca ti-e groaza sa iesi din casa. In fine, asa zisele ierni compenseaza inconvenietul verilor…. 🙂 Ca mie clar nu-mi place iarna!

    Esti binevenita aici oricand vrei sa-ti expui vreun gand, cu sau fara legatura cu prefectura. Asta este un blog destul de nonconformist… in ideea ca stii si altele, ca sa ai termeni de comparatie. Deci, nu te formaliza!

  19. salutare! 🙂 si eu sunt unul dintre ”cei plecati”
    sunt in Canada de aproximativ 7 luni ,as avea o groaza de lucruri de spus ,incepand de la traiul de zi cu zi pana la abonamentul de mobil :)).
    sunt prea multi care lauda Canada intr-un mod exagerat,cand pleci de acasa te gandesti ca aici ai tot ce vrei ,parerea mea e ca nu e chiar asa,am ramas sincer dezamagit ,in afara de oamenii haios de prietenosi nu cred ca sunt prea multe de laudat,chiria scumpa,mancarea….nimic nu are gust,telefonia mobila extrem de scumpa,asigurarea pt masina ..imensa(1300 CAD\ an)vara trece in 3 luni :)),iarna niciodata :)) am un contract de munca pe 2 ani dar sunt sigur ca in urmatoarele luni (august mai exact ) ma voi imbarca spre casa!
    acasa pot spune unui singur loc..Romania

    ps: a facut tata un nationalist din mn 😀 dar is mandru ca sunt Roman

  20. bine-ai venit, Gabriel!

    Chiar nu stiu cum rezisti/ai rezistat in frigatania aia, dar inteleg ca nu frigul te-a convins sa te intorci… 🙂 In orice caz, cu cat mai repede te hotarasti sa te intorci si/sau te intorci, cu atat mai bine. Cu cat trece mai mult timp, cu cat iti cresti „radacini” si „apendice” mai multe acolo, cu atat mai greu devine sa te mai hotarasti sa pleci. Ba mai mult, pierzi si acest clar sentiment ca Romania este „acasa”… pe care tu inca il ai. La mine s-a rarefiat pana si sentimentul asta. Iar cum „aici” nu va deveni niciodata ‘acasa”, cred ca voi ramane pentru restul zilelor un fel de copilul ploii, adica al nimanui.

    Si eu mi-s destul de mandra ca sunt romanca, dar nu in totalitate. Sunt multe „romanisme” cu care nu m-as lauda nicicand… Dar asta este un subiect delicat si nu vreau sa incit spiritele, plus ca nu stiu daca mai am drepturi pline sa ma pronunt, plecata fiind de atatia ani.

    Asa cum i-am spus si Sonyei, poti sa-ti buchisesti gandurile aici cand ai chef si neaparat sa ne povestesti cum este dupa ce te intorci!!!!

    Bafta!

    ps vorbind de cat de scumpe sunt abonamentele la cells aici, am si eu o adaugire comica. Cand s-au pornit celularele la noi, mama mea, o femeie in toata firea (ca sa nu spun „in varsta”), numai ce a si agonisit cateva. La ora actuala are trei!!! De fapt are vreo cinci, dar doua, ca sunt in retea, le-a pasat pe la rude, ca sa tina leagtura cu ele!!!! Poftim! Eu, mare americanca, nici nu -am gandit sa-mi iau mai mult decat un mobil. Nici ca m-ar tine buzunarul. 🙂

  21. acum sa nu fiu rau , nu zic ca nu as mai fii stat macar un an ,pana imi termin contractul ,strangeam niste banuti si reveneam acasa,dar partea proasta e ca persoana cea mai importanta din viata mea nu este langa mine…sotia mea .
    am incercat de 3 ori pt viza de turist ,a fost respinsa din niste motive inchipuite as spune ,in fine sa nu ajungem la cat de nesimtiti sunt persoanele din staff ul ambasadei .
    oricum revenind la subiect..ajungem si la frig ,acum pe bune,frig ca aici nu am vazut nicaieri …-40 de grade?! adica poti spune decat wtf? 😀 vara trece in 3 luni ,toamna nu exista ,vine direct iarna …climat mai ciudat si aiurea ca aici e greu sa gasesti pe undeva . si o stire de ultima ora,:D nu voi pleca in august :)) ci pe 1 iulie ,am zis sa grabesc un pic situatia pt ca imi este din ce in ce mai greu . 🙂

  22. Good for you!!! 1 iulie este la o aruncatura de bat. Oricum, este cu atat mai greu sa rezisti printre straini cand ai pe cineva drag departe…

    eu ma intreb acuma, la – 40 de grade nu care cumva iti ingheata lichidele interstitiale, sangele si alte fluide esentiale??? Gasesc ca oamenii nu au fost designed sa traiasca la asa temperaturi…

    si vorbind de motivatii de neacordare a vizei, motivul pentru care mamei mele i-a fost refuzata prima oara viza a fost: „nu sunteti pregatita, doamna!”. Propozitia a devenit anecdota in familia noastra si de atunci incoace ne-am tot intrebat ce-or fi insinuand cu lipsa asta de „pregatire”… 🙂

    keep warm!

  23. Eu sunt minora, plecata cu mama si prietenul ei in Olanda. Vreau sa ma intorc, nu doar ca ma rupe distanta de familie si de prieteni dar si climatul imi schimba radical dispozitia si stilul de viata e mult prea diferit, si poulatia la fel. Adevarul e ca oricat de proasta o fi Romania, te atasezi de ea. Tatal meu vitreg nu vrea sa ma lase sa plec inapoi fiindca daca nu stau cu el, refuza sa-mi plateasca studiile, si tot de mine zice ca sunt selfish. Pe mama trebuie s-o conving totusi fiindca ea este tutorele meu si mi-a promis ca daca vreau sa ma intorc, ma trimite inapoi, fireste, nu fara parere de rau. M-as intoarce de dorul celor dragi, dorul culturii, peisajelor, climatul, pana si limbii dar mai ales de dragul meu fiindca usor usor am inceput sa o iau pe aratura. Sunt paranoica si extrem de depresiva. Dar n-as ramane in Romania pt. restul vietii mele, prea putini bani, plus ca daca ma intorc, oricum s-ar putea sa trebuiasca sa-mi gasesc un job part-time… Intoarce-te daca vrei dar va trebui sa muncesti mai mult si probabil pe mai putini bani, dar decizia e numai a ta. Daca nu satisfaci dorul s-ar putea sa sfarsesti si tu cu depresii.

  24. Of, of, imi pare rau ca esti atat de trista. Din pacate nu ai de ales, si mai sunt probabil niste ani pana devii majora, termini liceul etc. Important este sa stii ca nu esti singura care trece prin asa ceva. Dezradacinarile astea sunt grele pentru toti… pentru unii mai mult, pentru altii mai putin, dar tot sunt grele. Si dureaza mult pana te acomodezi unei noi culturi.

    Ideea este ca pana ajungi la varsta la care sa te descurci independent, trebuie sa faci in asa fel incat sa nu lasi stari depresive sa puna stapanire pe tine. Pica la pace cu situatia (stiu, suna usor dar nu este…) si incearca sa iti gasesti o precocupare, alta decat gandul ca ai vrea sa te intoci in tara. Poate sa te apuci de vreo arta, instrument, scris (un blog?), voluntariat. Daca ai vreo inclinatie cat de cat catre ceva creativ, te sfatuiesc sa te adancesti in ea. Ajuta si cu catarsisul, deci moralul, si-ti si da o satisfactie personala; nu mai zic ca-ti ocupa timp. Iar daca continui sa fii depresiva, probabil ca ar trebui sa te duci macar la un terapist; rau nu-ti poate face.

    Ii doresc sa-ti fie mai bine si te rog sa mai treci pe aici daca vrei. Nu-i prea multa lume aici… aproape ca nici eu nu vin cu saptamanile (de aceea si intarzierea in moderare, pentru care imi cer scuze), dar sunt super busy. Si eu, ca sa mai uit de unele si altele (nu neaparat distanta de casa, cu toate ca eu am cazut demult la pace cu situatia), mi-am prins urechile in niste proiecte care vor tine ani de zile! Fiecare face ce poate ca sa se tina sanatos la cap. Ne trebuie cate o motivatie…

    Success!

  25. La cativa ani de la ultimul raspuns, azi ma aflu in aceaiasi situatie..Sunt in UK de ani, lucrez in IT ( ca si acasa) dar de vreo 3 saptamani ma chinuie gandul asta de a ma intoarce acasa…randamentul meu e foarte scazut in ultima perioada si gandul ca poate nu aici e casa mea, ma chinuie teribil…desi pun in balanta pros and cons, am o usoara retinere in acelasi timp sa iau decizia de a pleca..

  26. Marian sau Maria?,

    trec tacit peste intarzierea cu care te-am moderat si iti raspund…

    Pana acum poate deja te-ai intors in tara, sau poate iti este mult mai bine, si forate probabil sa fi uitat de acest post…

    Este greu sa fii dezradacinat, dar omul se adapteaza la multe. Tristetile astea uneori mai vin, mai pleaca, dar daca stau gramada pe tine precum un munte, poate ca trebuie sa reevaluezi sederea ta acolo. Stiu ca noua oamenilor ne este teama de a fi judecati, si probabil gurile rele vor avea ce clantani daca te intorci acasa, dar probabil ca stii fraza „those who matter don’t mind and those who mind don’t matter.” Important este sa iti fie tie bine. Success!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 57,042 hits