Romania pitoreasca

M-am invartit pe bloguri azi. (Nu, n-am avut nimic mai bun de facut. Nu, nu ma invidiati! Sunt somera. Neplatita. Pam-pam…) Mi-a nazarit pe unul in mod special; dar nu pe blog in sine, ci pe un post al lui. Si nici pe post, ci pe o anume nuanta. Blogul este chiar al lui Aghiutza – asa cum l-a lasat natura, adica in nud – lansat de doar cateva zile in blog-o-sfera; …motiv pentru care ma simt oleaca cu musca pe caciula (va rog, retineti musca, voi reveni la ea).

Asadar, ma gandesc ca daca ii fac putina reclama n-o sa ma besteleasca la un moment dat, de-o fi sa devina stringent, pentru ca si-a facut blog………. la sugestia mea nevinovata. Plus ca proprietarul lui Aghi mi-a promis o desfatare culinara pe care nu vreau s-o ratez din cauza unor resentimente nemeritate. Vorba este, eu stiu… nimic! Cum sa sfatuiesc eu pe cineva de bine, cand nu stiu nici ce-i bine pentru mine? Si cu asta imi inchid abrupt argumentatia.

Totusi, ca nu stiu nimic e una, dar sa nu zica cineva ca nu sunt eficienta si o buna ochitoare! Dintr-un singur foc mi-am gasit si inspiratie, imi fac si post si-i dau si lui Aghi un pic de suport, ca asa fac prietenii de blog. Daca imi si dadeam sa mananc cu ocazia asta, ar fi fost chiar si mai si, dar am invatat sa ma multumesc cu mai putin…… a mancare. M-am hotarat sa particip efectiv la miscarea ecologica prin consumul redus de vegetatie si fauna. Mai urmeaza sa reduc numarul de dusuri si sa imbratisez ciclismul pentru restul vietii. Long live planet Earth! And I’ll get real skinny… and possibly stinky, but fit.

Bon. Mai departe. Postul lui Aghi. Nu mai stiu cum il cheama. Ceva cu vinuri. Nu ma duc acum sa ma uit ca-mi fuge muza. Si asa e tafnoasa azi. Textul este foarte misto dupa parea mea. Are umor, e subtil si surprinde. Nu vreau sa tradez prea mult din el, ca poate o sa vreti sa-l cititi, dar o sa va spun ca in continutul lui coexista, cu restul personajelor si peisajelor, o musca. Da, asta-i musca la care ziceam ca revin. Deja, cred ca neamul mustelor este alertat la maximum, roind prin transeele netului, benoclandu-se cu ochii lor supradimensionati la postul lui Aghi si al meu, incercand sa priceapa de unde atata atentie concentrata asupra lor. Nu care cumva le-om pune la cale o mare exterminare? Sau oare au devenit deitati si cam este cazul sa se umfle in pene? Ma rog, aripi.

Musca asta – cu toate ca nu in jurul ei vreau eu sa “roiesc”, dar o gasesc comica in context – trece printr-un avatar. De fapt este vorba de un dublu “avatar”, dar, cum ziceam, luati de cititi voi. In cararile ei prin poveste, numai ce da la un moment dat peste niste gropi si balti noroioase pe strada… atat de accesibile si familiare romanului cu sau fara veleitati rutiere. Si am avut de-odata o mare revelatie (cu toate ca am mai avut-o). Toate “romanismele” astea hilare, oricat ar fi ele de agasante cand te iau de gulerul hainei chiar pe tine, sunt exact ceea ce detrermina si perpetueaza pitorescul romanilor si Romaniei! Iar fara toate aceste “defecte”, de constitutie si substrat, incepand de la caverne in strazi, in care-ti frangi masina, daca nu chiar si gatul, sau “tanti Aglae”, careia nu-i scapa vreo intrare sau iesire din bloc si care musai are si vocea foarte pitigaiata, si terminand cu mitocanismul (in forma asta, ca sa impllice un curent… politic!) general valabil de la parlament (fara a omite enormitatea debordanta a variatiunilor dintre limitele notate), romanii nu ar mai avea niciun schepsis. Fara toate aceste condimentari, romanii ar fi terni si plicticosi…. Si foarte plictisiti.

Sa mai spun ca nici textele lor literare nu s-ar bucura de inegalabilul adaos comic venit tocmai din aceste “romanisme”?? Se subintelege. Sa luam exemplul unuia care nu se poate bucura de aceste subterfugii. Pe mine. Sa presupunem ca dau si eu sa scriu un text. In afara de a ma agata cu toate puterile de natura umana, pe care s-o infloresc la infinit, ca sa scot niste umor din ea, altceva, extern, nu prea am. Pe sosele de pe aici rar daca dai de-o groapa. Cel mult te hurducane un pic, dar nu pana la punctul de a-ti amputa limba… si nici nu intri cu masina in ea pana la oglinda retrovizoare, urmad sa astepti excavatorul si toate canalele de televiziune. Daca, dintr-o intmaplare vecina cu remarcarea unui OZN, apare vreo groapa in trotuar, brusc se ridica in jurul ei patru pancarde care-ti ajung pana la sold, intr-o culoare strigatoare, mai-mai sa te ia la palme. N-ai nicio sansa sa-ti rupi tocurile sau fiinta pe care ti-o plimbi pe ele. Si as putea continua cu lista pana poimaine. Prin locurile astea lipseste cu desavrasire sarea si piperul din peisaj (si nu numai)! Daca te chinui extrem de mult si esti carcotas din fire, poftim, poti gasi un inconvenient optic in taietura boschetilor in forma de caprioara care nu cadreaza cu cladirile inconjuratoare, toate moderniste si cu pereti de sticla. Cum dracului sa te distrezi din asta? Distractia toata este la romani, care vorba ceea n-au nici linii demarcante pe strazi. Nu stii naibii pe unde conduci – pe o banda, pe doua, pe contrasens?

Totusi, ca romanii au parte de nuante hilare in literatura de orice fel, este doar un aspect insignifiant. Ei, in ultima instanta, se distreza destul de copios pe baza a tot ce se ramifica din propriile lor “defecte”. Da, nu zic – se si vaieta o gramada. Tocmai din aceste inconveniente, mai ales cand ii loveste in plina fata, pe namancate si fara diazepam. Dar ce-ar face ei fara aceasta vesnica resursa de plangeri si ironie? Cat de interesanta ar mai fi viata lor de-ar fi sa nu mai contina nimic din toate acestea? Nu s-ar plictisi ei din cale afara, lipsiti de epopeea zilnica prin care trec? Si despre ce ar mai vorbi???

Nu stiu cum toti romanii o duc rau, au conditii execrabile, n-au bani, dar cu toate astea este un hai pe ei de zici ca nu-i adevarat. Cum naiba? Si de ce se inghesuie toti sa-mi spuna cat de groaznic este acolo si sa nu ma puna dracu’ (nu tu, Aghi) sa ma intorc? Ca doar am trait si eu acolo si am gustat din toate delicatesele traditionale. Si eu am ramas cu samponul in cap in miezul noptii, intrebandu-ma daca n-as putea sa extrag destula apa din rezervorul de la wc ca sa ma limpezesc. Si mie mi-au inghetat aburii respiratiei in turturi la nas, pe timp de iarna, in case de oameni, si nu in cotete de gaini. Si eu am crezut in nenumarate randuri ca fac apoplexie in fata vreunei vanzatoare cu mintea sterapa si mi-am blestemat soarta in fata pestilentiosului si aberantului sistem care ne oranduieste debilitant. Dar asta nu inseamna ca nu mi-a fost si bine… asa cum va este si voua, din cand in cand. Mai, voi vreti sa nu ma distrez si eu… hmmmmm?

Dar, pana mi se aleg mie cararile si capat viza de Romania (ha!), o sa ma chinui cu lipsa totala de amuzament domestic, aprovizionandu-ma doar de la voi. Tineti-ma la curent cu gogomaniile! Nici nu trebuie sa le infloriti. Prezentati-mi-le in starea lor bruta.

PS Asemanarile cu realitatea sunt pure si intamplatoare. Dar eu mai si fabulez. Mai ales cand imi aleg drept capitan de bord o musca beata.

Reclame

9 comentarii

  1. bun regasit!
    pe punnte mai este vreun loc liber?
    ca eu nu ador mustele, fie ele si ametite, dar de un butterfly as incerca sa ma apropii maine.
    a nice weekend! 🙂

  2. fata asta de mai sus te intrece in tristete, daca tu lumsa draga ai mai tras cu ochiul la ghidusiile lu’ Tom&Jerry, fata asta cred ca s’a uitat doar la pokemoni.
    Care-i diferentza mandro, intre o musca si „butterfly” ?( ca tot iti plac butterfly si nu fluturii)
    Imi vine sa’ti raspund tot eu pt ca sunt sigur ca habar nu ai.
    E diferentza doar de culoare, sic!

  3. anamaria,
    sa faci tu bine sa te plimbi pe alte bloguri mai des. si nu ma refer la blogul meu… ca nici eu nu pun posturi amuzante tot timpul, ci pe cele care sunt vesele… din fire; cum ar fi aghiutza. 🙂 cand simti ca te apuca starea de nebuloasa incerta, „fugi de acasa”! si sa faci bine sa ma asculti, chiar daca nu sunt mai tanara decat tine si nici mai scunda! 🙂
    si chiar si la mine, vino mai des… uite ce excursii ofer!!! si sigur ca este loc pe punte. si chiar daca nu era, invenatam. 🙂
    asa ca te astept cu musca sau fluturele in viteza intai…

    yobi,
    da, anamaria este cu mult mai trista. asa ca daca iti vine vreo idee s-o inveselim, iscaleste-o aici!

  4. neata lumineta! merci bre, sper sa nu-ti dezamagesc asteptarile… mai ales ca deja ai facut public faptul ca bloguiesc la initiativa ta. si stai linistita bre, ai portia ta de varza pusa deoparte… plus alte bunatati de s-or mai gasi pin batatura. acu te las, is la munca… da mai vorbim. hai pa!

  5. cu placere!
    …stii tu cum e cu adevarul recunoscut. e pe jumatate iertat. iar eu ma gandii cu mintea creierului ca daca o fac in scris mi se iarta cu totul. 🙂 si smulg si promisiunea cu varza in public… ca sa nu mai poti da inapoi. si exact asta am capatat! …pana si altruismul meu tot in jurul egoismului graviteaza. deh… hai ca exagerez un pic mic. ma gandeam totusi ca poate trimit vreo trei dintre cei… doi cititori ai mei si pe melagurile tale. pentru schimbare de peisaj. sa nu care cumva sa zica cititorii ca nu ma gandesc la binele lor. eeeee???
    bine, hai, du-te si munceste! sa ne balansam unul pe celalat. echilibrul este imperativ!

  6. Servus…
    Ei da, cam departe pitorescul ăsta de al lui Vlahuţă… Dar, în definitiv, nu-i rău, nu?…
    Cele bune!

  7. exact, falvius! nu-i rau…
    chiar mi-ai dat o idee. sa trag o „frunza verde, pitoresc…” gen de poem. in nici un caz nu vreau sa ma compar cu vlahuta, dincolo de faptul ca nici nu as putea…. :), dar o incercare merita, probabil.
    nu stiu ce am zilele astea dar ma inspira lumea intr-o frenezie; da’ si eu o caut cu lumanarea. plus ca tocmai ziceam pe ultimul post ca stiu putine bloguri… la tine am voie sa vin in vanatoare de insipratie???

    bine ai venit!

  8. date fiind orele inaintate, la tine, pt o vorba mai artiiculata, vin maine, dar acum vreau sa il rog pe cel care este – nu este ruda cu Banderas sau a imprumutat poza, sa vina la mine pe blog, daca are ceva sa imi comunice; chiar si o biata compatimire…. puah …..
    scuze, lumsa! 🙂

  9. nu conteaza orele inaintate sau inapoiate… eu sunt cu urechile in pozitie de captare. 🙂

    nu trebuie sa te scuzi… 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60,117 hits