A iubi – iubire (take 3)

I-a venit ceasul si lui. Capitolului asta. Culmea culmilor – sunt intr-o stare atat de paralela cu acest subiect, incat nici intalnirea la infinitul infinitului nu este posibila. Dar, cum am o tendinta din nastere catre lucrurile mai alambicate… de ce nu? De ce sa nu ma arunc eu in subiectul asta azi, cand starea mea are culoarea vantului turbat? Sa vad ce iese… sau poate imi ies ochii mie ca la melc, fara simfonia in cheia de broasca, interpretata angelic la frunza presata, plus posibilitatea de prelungiri lacrimale. Intotdeauna zic: ceva iese! Nu stiu daca bun sau rau, dar musai, obligatoriu si neaparat, orice actiune are si o reactiune. Dixit! Si cine vrea sa ma contrazica, n-are decat. Traim intr-o lume libera. Cica…

Deci, ramasesem la unde ni se duc iubirile. De parca ele au un set de picioare, sau 200 de seturi, si pot s-o ia la sanatoasa cand au ele chef. Si mai intrebam ce se intampla… “dupa”? Sa vedem.

Am stabilit in ultimul capitol cam cum ne indragostim. Putina divinitate, putina chimie neuronala, putin instinct primar. O simpla reteta alchimica, cu sau fara vrajitor la bagheta, si gata! Iata-ne cu limba scoasa, amorezati pana peste urechi, atarnadu-ne ca un scai de persoana iubita. Sorbindu-i toata vlaga, fiecare cuvant, fiecare respiratie si dandu-i-le in schimb pe ale noastre. Prin osmoza… sau ceva foarte similar. Pur si simplu incepem sa ne intrepatrundem pana ajungem intr-un soi de simbioza.

O entitate noua, cu doua capete – marea creatie a iubirii! Inimile bat intr-un singur glas, gandurile se articuleaza la unison, gesturile au suavitatea unui fulg… sub ceruri zburate doar de stoluri de cocori si nopti de moliciunea catifelei – viata este wow, wow, woooooow! Toate bune si frumoase si la genul superlativ, pana cand una din parti incepe sa se “inmoaie”. Pana cand una din parti incepe sa se… des-dragosteasca. (Ce pacat ca in roamaneste nu am echivalentul lui “falling out of love”, ca si opus a lui “falling in love”; cumva, in engleza are mai mult sens.)

Da’ de ce se des-dragosteste? Aceasta este intrebarea! Unde se piteste ea divinitatea sentimentului? Ce se intampla cu chimiile? Ce se intampla cu supravietuirea speciei? Daca este sa spicuiesc din psihologie, odata atins scopul perpetuarii speciei, sau echivalentul lui (nu-l pronunt, din pudoare – o sa va explic alta data de unde mi se mai trage si asta) interesul scade subit, mai ales cand nu reuseste sa migreze spre lacasul memoriei de lunga durata. Si chiar daca reuseste sa migreze pana acolo, de cele mai multe ori nu reuseste sa stea mult – il trage ata catre noi orizonturi ce se cer cu insistenta feromonica cucerite. Daca lunec subtil din psiholgie in taramul neurostiintei, rezulta ca niste chimicale inceteaza sa se mai produca, scurt pe doi, iar fara reactiile necesare, iubirea se dizolva si este… excretata prin piele, dimpreuna cu celelalte reziduuri corporale. In partea de divin nu ma bag, ca acolo nu stiu ce se intampla. Am inteles cam de unde vine iubirea, ca si veleitate divina, cum vrem noi s-o replicam pe Terra, dar nu pricep ce se intampla dupa aceea… Am replicat-o, ok. Si acuma? Trebuie musai s-o mai replicam… o data, de doua, de sapte ori, in ideea de a ne familiariza foarte tare cu divinul?

Totusi, ce-mi tulbura mie directia nu este ca iubirea dispare, ci ca nu dispare in ambele parti in acelasi timp. Ca daca ne indragostim in pasi de tango, perfect coordinati, de parca ne-a lovit strechea fix in acelasi moment, de ce nu ne si des-dragostim in acelasi timp? De ce, frate???? Si ce este inca si mai greu de inteles este de ce, cand bine vezi – mare cat o zi de post, in oracolul din Delphi, in zatul cafelei si in semnele de circulatie – ca perechea nu te mai iubeste, tu continui sa o iubesti. Asta este cea mai mare nenorocire a iubirii – ca intr-una din parti moare natural si ca in cealalta moare prin… euthanasie, dupa chinuri lungi si grele.

Dupa cum puteti intui din tafna subterana, eu fac parte din cei cu euthanasia… Nu pot vorbi din punctul de vedere al celorlalti, ca nu-l cunosc. Nici sentimentele adiacente. Nu stiu cum este, de pilda, sa fii in papucii lor si sa te uiti la fiinta pe care ai iubit-o odata cu pasiune si sa realizezi ca n-o mai iubesti. Nu stiu cum se traduce sentimentul asta in sufletul lor. Tristete, fericire, nepasare? Habar nu am. Deasemeni, nu stiu cum este sa te indragostesti de cineva… cand esti deja indragostit de alt…cineva. Multi sustin ca pot iubi mai multi parteneri cu aceiasi intensitate, in acelasi timp. Asta chiar nu pricep cum devine… poate ca indivizii de genul asta seamana cu Ama (sper ca o stiti pe Ama).

Ce stiu eu bine, bine de tot este cat de cumplit este sa ramai spanzurat intr-o iubire in care “obiectul” ei a disparut. Cum este sa ramai cu iubirea pentru celalalt in sistem, in timp ce acest “celalalt” este undeva in galaxia cea mai indepartata a altui univers din care nu se mai poate intoarce in timpul tau real vreodata. Stiu cum este sa tii, pana ti se topesc degetele cu totul, lumanarea acestei iubiri letragice care parca refuza sa moara, tragand de viata ei de parca ar fi om si care in, ultima instanta, nu moare fara sa ia cu ea halci mari din tine. Asta stiu.

In concluzie, iubirile nu se duc “undeva”. Ele ies din actualitate/intensiate si sunt impinse, mai curand sau mai tarziu, spre extremitati ale creierului care se ocupa cu incartiruirea amintirilor. Nu stiu pentru cat timp raman la noi in cap. Poate pentru totdeauna? Si poate chiar si pentru cei care de des-dragostesc pe cale naturala. Iar descompunerea, uneori lamentabila, a celor care raman indragostiti de o stafie are de a face cu imposibilitatea lor de a reinvata sa fie singuri. Nu-i deloc greu de inteles de ce, odata ispitit cu sublimul contopirii totale cu un altul, ramai infirm sufleteste cand te trezesti din nou singur. Plus ca singuratatea de “dupa” parca taraste dupa ea si atributul “eterna”…

Si stiti care-i partea si mai ciudata? Pana la urma, canonit ca vai de tine, iti casapesti iubirea. Poate mai ramai in firea ta, poate nu. Si poate te indragostesti din nou, intre timp. Totusi, trec ani de zile peste tine si tot te mai trezesti uneori cu un urias gol in tine. Iar acest vid care te soarbe nu este dorul pentru acel om pe care l-ai iubit odata – pentru ca intr-un final apoteotic chiar reusesti sa nu-l mai iubesti – ci este dorul de acea iubire. Intelegeti voi dileala? Ti se face dor de propria ta iubire. Nu de cum ai fost iubit, ci de cum ai iubit…

Reclame

16 comentarii

  1. HEEEEEEEEYY!
    parca ne dadusem loc de intalnire altundeva, nu in ceata asta cam albastruie sau ce culoare o fi avand pentru fiecare….
    stii doar ce ma mai linisteste pe ziua de azum cand eu iar am inceput sa aberez?
    ca si tu crezi, totusi, ca ea, ASTA…., nu moare …. dar nucu nu dispare,. sa stii….
    si mi se face si mie un dor, asemenea tie, ca plec si revin mau tarziu nitel, pana imi trece (oare ?– as vrea eu!!!)

  2. adica, cum, avem doar un loc de intalnire????? nu se poate. cu cat mai multe cu atat mai bine. ajuta la digestie… miscarea. 🙂

    …ca sa fii si mai linistita, cred ca este o prarere universala… ca nu dispare cu adevarat vreodata… gggggggg.
    asa ca ne va mai pali dorul… pana trecem prin toate culorile curcubeului. pe urma… o luam de la capat. cred. vezi sa nu-ti ia mult pana-ti trece! ca te stiu eu pe tine cum luneci… o las aici, pe blog, niste antiderapant penru tine cu proxima ocazie.
    🙂

  3. …ce-i drept filozofia dragostei este foarte interesanta…. teoria feromonilor care cu timpul se evapora…nu prea este solida…uneori ma gandesc la romeo si julia…care la 15 ani au hotarat sa trateze profilactic tragedia despartirilor viitoare…chiar asa o intuitie la niste minori care cauta perfectiunea in sentimente…incredibil…de fapt a fost ideea lui will….care manipuleaza ideea ca dragostea adevarata de fapt este o sinucidere…lasii nu se sinucid deobicei cand se trezesc ca feromonii o iau din loc…si bine fac ca sa nu calcam pe prea multe cadavre pe strada …unde este prietenia si religia care stau la baza dragostei…si o determina sa fie teoretic vesnica?…feromonii determina sexualitatea…nu dragostea…parca asa mi se pare mai corect…anyway e un fenomen interesant care merita studiat cu atentie nu conteaza nivelul intelectual…pentru ca in ultima instanta nu ajuta….
    statisticile generale referitoare la casnicii suna cam asa 40%divorturi 40% vor sa divorteze dar din motive copii sau money nu o fac…si numai 20% sunt fericiti…probabil astia sunt in categoria cei saraci cu duhul…deci este preferabil sa stii putin ca sa-ti fie bine…tot statistica sustine ca 50% atat barbati si femei…se trateaza cu adultere…care desigur sunt treburi placute…aum intelegi de ce marele will a omorat bietii copii la varsta frageda?….tocmai ma indreptam care ar fii remediul pentru salvarea dragostei si a institutiei matrimoniale….poate o sa avem un raspuns mai clar dupa ce vom lua contactul cu civilizatii superioare…na ca iar am ajuns la extraterestrii…auzi…am o idee simpatica…daca un cuplu se hotareste sa fie forever impreuna….din sincere intentii amoroase in loc de contractul matrimonial poate ar fii mai sigur sa fie cusuti cu un laser back to back ca niste frati siamezi….si gata vor fii nedespartiti pana la adanci batranete…cu adulterele o sa stea in mod sigur tare prost…problema este ca trebuie sa lucreze amandoi la acelasi servici…si toate facilitatile in jurul lor trebuie sa aiba o forma mai putin cunoscuta….inchipuieti un scaun…pt frati siamezi…sau un automobil…chiar ma gandeam ca masinile ar trebui sa aiba un doublefront si portbagajul sa fie eventual plasat pe acoperis…o bicileta pt siamezi tot trebuie sa fie un proiect interesant…ma rog sunt probleme rezolvabile…mai greu este cu fumatul…varianta de soti cusuti fata in fata e destul de periculoasa deorece ar scade randamentul la locul de munca si ar creste natalitatea…pe scurt intr-o perioada destul de scurta globul pamantesc ar deveni o biafra imensa cu muritori de foame si eventual de sete…

  4. ah, marius, tu cu ideeile tale… ai putea salva intregul univers, nu doar cuplurile sortite, conform sattisticilor, esecului… ggggg.
    un lucru este clar insa… oamenii nu sunt monogami din constructie. iar cei care sunt, sunt defecti… iar chestia asta-i mai si costa din greu. extraterestrii nu cred ca ne pot „invata” mare scofala, chiar de ar fi sa vina pe aici. cel mult sa ne altereze la dna… 🙂 dar nu stiu daca ar avea ei rabdare cu atata populatia. or avea si alte treburi mai importante…
    si, da, romeo si julieta au avut noroc cu will… i-a scapat de drama din… fasa.

    cat priveste sexualitatea si iubirea pura, dincolo de feromoni si alti triggers neuronali, sunt doua chestiuni diferite… totusi, intra amandoua in alchimia iubirii romantice… una fara alta nu se poate. iar ca tocmai de aici ni se trage si buba cu instabilitatea relatiilor de felul asta este… ghinion de nesansa.

    …dar tind sa subscriu, cumva… iubirea pare a fi sinucidere curata. chiar daca nu mori de-a binelea, nici prea viu nu mai ramai dupa ce se stinge. totusi, asta rezolva macar situatia cu cadavrele!!! 🙂 de cei pe doua picioare inca, chiar daca sunt mai mult umbre, nu te impiedici. cel mult treci prin ei si ai un sentiment ciudat……..

    ideea de alipire siameza imi place. implica riscuri insa. ce te faci daca nici macar asa eternul… nu se implineste? ramai pe viata cu „unul” lipit de tine…?
    conchid cu: noroc ca exista cei 20% de fericiti! au si restul la ce sa viseze. 🙂

  5. nu stiu daca pot sa fac ordine in multitudinea de idei ale tale…doar incerc:
    1. sexualitatea si feromontajul…sunt treburi „”must””….prin care umanitatea isi asigura viitorul….monogamismul insa este atachmentul iubirii pure….care nu este must to our future.
    2.iubirea pura este un moft inventat….dar este numai nice to have si nimic mai mult….important sunt bebelusii….trandafirul mai putin!
    3.vor urma comentarii…pe aceiasi idee de baza…

  6. … te-am vazut dar o sa raspund dupa ce ma trezesc… am un somn… vreau si vise. trimite-mi unul daca ai exces… 🙂

  7. cand ai sa te trezesti tu intriii direct in valentine day asa ca ai un cantecel de la mine…pe care ti-l promisesem de fapt in alt omment nu mai imi aduc aminte in this moment:

    happy valentine

  8. crezi ca se poate spune si happy vaLUMtine?…sau valiumtime…in fine…trebuie sa mai ma gandesc

  9. A.
    daca tu poti face ordine in ideile mele, te premiez cu bonus!!!!!! 🙂 si te fac si sef peste mintea mea. si asa este greu sa-i fac fata…
    faptul ca iubirea pura este un moft…. NU VREAU sa fiu de acord. raman la parerea ca… trandafirul este mai important decat bebelusii. cu toate ca si bebelusii sunt. si mai sunt si dragalasi… pana incep sa-ti manance urechile si… nervisorii. hihihi. basca bebelusii de acuma se pot face si in vitro, vorba ceea…
    astept cu interes fabricarea iubirii pure, purificate si purificatoare in laborator. daca o patentezi tu, da-mi de stire! 🙂

    B.
    multumesc frumos de dedicatie! si cantecele si florile la marele fix. 🙂 dupa ce termin de scris, sper sa gasesc si eu una pentru tine. 🙂 prea esti un dragut.
    sper ca si tu ai avut un happy valentine’s!!!!! al meu a fost foarte bun, una peste alta. 🙂 unu, ca mi-ai facut tu ziua dis de dimineata, doi, ca am vorbit cu o gramada de familie si prieteni si trei, ca mi-am luat mancare… 🙂 vezi cum lucrurile simple ne fac fericiti????? sau aproape, anyway…

    C.
    varianta „valiumtime” suna bine rau de tot… m-a distrat. 🙂 valium-ul este o medicatie foarte uzuala pe aici… numai ca nu sfarsesc toti prin a fi prea fericiti… gggg. mai degraba anesteziati….

  10. A. iti aduci aminte de nodul gordian…care era solutia lui mcAlex?…simplu…cut….dar nu cut and paste….its not good….ideea de baza este sa tai tot ce in mod sigur iti face rau…nu uita ca in chirurgie se taie si cate un picior su o mana ca pacientul sa ramana in viata…deci taie ce iti face rau si stii ca iti face …fara mila sau amanari pe a doua zi…incepe cu fumatul sa zicem…demonstreaza-ti tie ca ai vointa…si faci ce vrei cu tine…ai un imediat castig…respectul celor din jur care inteleg ca iti faci bine tie si altora…un mic surplus la salariu….tot e ceva simpatic de primit….fara sa fie nevoie sa muncesti suplimentar sau sa-ti perii sefii…bucuria pe care o aduci mamei tale…care vrea sa traiesti la infinit…etc gandeste-te, practica, si vei avea…veni vidi vici…lasa-te de vicii…tu nu ai nevoie de sef peste minte…dimpotriva le poti ordona pe ale altora…chiar incepand cu site-ul tau in care iti expui serios idei bune…sau rele…artistic sau mai putin artistic…no matter…esti culta…nu cobori in jos…urca…peace of cake…daca cobori tu…coboara si altii…not good for us…
    deci taie chirurgical tot ce iti face rau si esti lucida de asta in mod sigur…un balon dirijabil urca cand arunca lesturile…
    B.meriti dedicatiile pentru ca imi place cum scrii…si deci gandesti in stilul cogito ergo sum
    C.valiumtime este pentru oameni slabi…care vor fii si mai slabi…anesteziati cum zici tu
    D.daca ai vreun gordian pe care nu il poti expune in site si crezi ca merita sa-l dizolvi…poate numai cu vreo idee in plus…ma poti gasi pe post de helper fara raspunderi…viata e mult prea complicata ca sa gasesti o formula de rezolvare a tuturor problemelor
    avand in vedere ca pofta de mancare iti revine treptat cu sau fara zambet pe buze…iti urez pofta buna si un valentine cu chitara pentru un background muzical intaritor…

  11. a. cand o sa tai nodul cu iataganul vointei, sa faci bine sa fii disponibil, ca sa nu musc din pereti. 🙂 …gggg…sper sa nu musc din tine in schimb. riscant…
    b. multumesc, din nou.
    d. multumesc si mai si. deja esti helper sef! 🙂

  12. descopar ca in paragraful „”a”” ai un temperament latin…la care nu ma asteptam!…energia ta vitala este in plina expansiune vulcanica…doamna cred ca esti de invidiat….de multe alte doamne….si pusa la poligon…de diversi domni cu frac joben si manusi albe…succes!….imi face impresia ca ia-i cazut cu tronc lui sf.valentin…si a dat norocul peste tine…sa ma inviti la nunta …strang bani de piroga!…canguroyeni!

  13. asa, asa, strange! daca zici ca vezi tu cum imi zambeste destinul de departe…
    dar, n-am inteles din context – iti asumi riscurile???? sau deja te-ai apucat sa-ti faci un costul de tabla, ca sa nu pot eu musca in voie?

  14. avand in vedere ca sunt un batran lup de mare cu cicatrici in toate directiile precis te trezesti cu un nud eventual in camasa de forta ca sa nu fii chiar in pericol total la usa ta ferecata cu lanturi antediluviene si lacate masive si ruginite…asa ca ascuteti dantura ta pirahnica…si pregateste-te de macel…dar stai putin sa-mi aranjez papionul si sa ma dau cu briantina pe freza…

  15. hmm…ultimul meu raspuns inteligent…vad ca nu apare…o mana criminala l-a sters…curios interesant…mister doylean

  16. costul… era costum… dar ai inteles tu…
    macel, huh? bine. hai sa vedem cine-i mai tare. asta, evident dupa ce te gatesti. eu pot sa vin natur?

    ps bine ca nu s-a pierdut, ca mi-ar fi parut rau. 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60,117 hits