Cheile Nerei (finalul)

Ne-am imbracat mai bine, ne-am parcat rucsacii la perete, si ne-am asezat si noi intre ei, ca intre niste santinele, unul langa altul, cu picioarele practic spanzurate deasupra Nerei, care de acuma o intuiam ca pe un abis malefic, gata sa ne soarba in el in orice moment. Am mancat, cu fara prea multa convingere, continutul unor conserve si ne-am pus pe trancanit, in ideea ca ne va face sa ne simtim mai bine. Ne-am hotarat sa facem haz de necaz, cu toate ca situatia in care eram nu era prea fericita, iar pozitia in care stateam nu promitea nici macar confortul sederii, daramite vreun somn.

Mie imi era un frig urias, in ciuda puloverelor stivuite in carca, si tremuram din toate madularele. Ma gandeam cu jind la orele de mai devreme si micile inconveniente care ma muncisera si care pareau rasfaturi in toata regula prin comparatie cu situatia in care eram acum. Vuietul apei de sub noi parea sinistru, cantat de iele rele; zeci de alte sunete veneau din toate directiile, coplesindu-ma; malul celalalt al Nerei parea ca este animat de mume ale padurii si amenintator pana peste poate.

Am tot trancanit noi pana am inceput intr-adevar sa ne simtim mai binisor iar umbrele fantasmagorice s-au mai estompat. Din vorba in vorba si din hai in hai au trecut vreo doua ceasuri bune. La un moment dat constat ca vocea lui Dan, care era asezat in dreapta mea, nu o mai auzisem de ceva vreme. Ma uit la el mai bine – dormea. Am inceput sa facem misto de el, dar sa-l si invidiem un pic, caci si noua ne era somn. Asa ca, din adevarate sentimente de prietenie, am inceput, Mihai si cu mine, care-l flancam, sa-l si inghiontim in joaca… ca doar cat de echitabil era ca el sa doarma si noi nu? Numai ca el nu dadea niciun semn la impunsaturile noastre. Nici macar nu zambea, asa cum ar fi fost normal, auzind ineptiile pe care i le adresam. Totusi, era imposibil sa fi adormit atat de adanc, atat de repede, cu noi in jur, cu melitele in priza. Deci, am crezut ca se preface.

Iar cand am vazut ca-si ridica bratele inainte, ca si cum le-ar intide spre ceva, am fost convinsa ca joaca teatru. Am continuat sa-l admonestam, dar numai ce-l auzim pe Dan… balmajind – ca nu prea semana a vorbit – ceva din care tot ce am inteles a fost “tata”. Primul meu instinct a fost sa-mi inghete sufletul. Stiam ca tatal lui murise cu cativa in urma, iar Dan tinuse enorm la el. Am continuat sa sper totusi ca “spectacolul” era regizat pana cand am pus mana pe bratul lui intins si am constatat ca era de o rigiditate anormala, ca o stana de piatra. Dan era intepenit in pozitia aceea si era imposibil sa i-o modificam – oricat am tras noi de bratele lui, ele ramaneau in continuare intinse spre nici noi nu stiam ce… dar nici nu am fi vrut sa aflam. Ni s-au ridicat niste peri pe ceafa, falnici ca niste plopi.

Am aflat mai tarziu ca prin ceea ce trecea Dan in momentele acelea se cheama stare cataleptica si ca in mod normal nu ar fi trebuit sa incercam sa-l trezim doarece putea fi periculos pentru el. Nestiind asta atunci, noi ne-am pus luntre si punte ca sa-l scoatem din transa in care era, care pe noi ne speria teribil. Am tot tras de el, am strigat la el, l-am palmuit, i-am turnat apa in cap. Nimic. El articula sunete de neinteles in continuare cu “cineva”… de pe malul celalalt.

Iar daca frica noastra era infernala doar dintr-atat, imaginati-va cum s-a amplificat aceasta cand Dan a inceput sa se lupte cu noi si sa dea semne ca vrea sa se indrepte catre “locul” din care era pesemne chemat/atras. Mihai s-a repezit sa-l tina si Barbu a facut imediat schimb de loc cu mine, ca sa-l ajute. Dan avea o forta nefireasca si cei doi baieti care il flancau acum se straduiau din toate rasputerile sa-l tina ca sa nu cada in apa de sub noi. Continuam sa-i vorbim, sa-l strigam. Tot nimic. Am fost somata sa scot cordelina din rucsac si sa le-o dau ca sa-l lege. Nu stiu cum am putut fi atat de sprintena, sa tin si lanterna, sa desfac si franghia, dar le-am dat-o in doar cateva secunde.

Tot cam atunci corpul lui Dan se relaxa si deveni inert, asa cum ar fi fost normal pentru un om care dormea. Barbu si Mihai l-au legat oricum, de frica sa nu se repete episodul. Nu s-a mai repetat, din fericire. Insa tot restul noptii l-am petrecut terifiati si tacuti. Nu ne venea sa credem ceea ce se intamplase, iar cu cat ne gandeam mai mult cu atat realizam mai bine pericolul real in care fuseseram cu totii; mai ales Dan, care ar fi putut cadea in apa, in starea in care era, iar asta l-ar fi putut costa chiar viata.

Fantasmele noptii au revenit peste mine cu inca si mai multa forta, iar faptul ca am stat pana in zori la marginea grupului, chiar daca ma ancorasem cu bratul de Barbu, m-a tinut intr-o teama cumplita. Mi-am adus aminte de toate filmele si cartile de groaza, de balaurul cu sapte capete, de fantome pe care mi-am imaginat nu o data ca le-am vazut, de spiritele padurii, de rasii si viperele despre care-mi spusese mama ca populeaza Apusenii, de toti mortii pe care-i vazusem pana atunci etc. Am schimbat doar cand si cand cateva vorbe searbede cu Barbu si Mihai, doar cat sa ma asigur ca erau inca treji si ca nu sunt complet singura, in voia haului din jur, care abia astepta sa puna mana pe mine si sa ma infulece cu tot cu bocanci.

Dimineata eram toti vlaguiti, nedormiti si inca socati. Mai putin Dan care s-a trezit ghidus si odihnit, cu toate ca nu pricepea ce banc prost eram pe cale sa facem, de vreme ce s-a gasit legat cu cordelina atat de Mihai cat si de Barbu. Cand i-am povestit ce… i se intamplase, nu ne-a prea dat crezare. El nu-si amintea nimic pe cont propriu; nici macar vreun vis cu tatal lui. Nici nu stiu daca ne-a crezut vreodata cu adevarat, cu toate ca fetele noastre, de cate ori i-am relatat intamplarea, nu erau deloc amuzate. Pe tot restul excursiei, insa, Dan a fost intotdeauna verificat de unul dintre noi, de-a lungul noptii, ca sa ne asiguram ca este in regula…

Reclame

16 comentarii

  1. uff! mi-ai dat emotii; acum am inteles de ce nu reusram sa ma inteleg pe drum, cand am plecat de la Aghiuta…
    mai bine luai si coredelina aia… data viitoare sa nu o mai uiti; s-ar putea sdsa prinda bine; iti voi povesti, poate pe blog, ceva cat se poate de adevarata si de trait -vorba aia -despre transa. Nu te speria, ca pe mine, degeaba au incercat sa ma hipnotizeze, ca nu au reusit; despre altceva, mai grav, e vorba….
    hai sa ne facem seara placuta; inca e duminica 🙂

  2. 🙂 o sa am grija sa nu-ti mai dau emotii.

    neaparat sa-mi povestesti. mai ales daca implica o „transa”. sunt fascinata de ce poate face mintea omului si de notiunea de realitate. asta este o mare fixatie a mea. realitatea! pedalez in jurul ei de n-am aer. o ating, n-o ating, e alta, e asta? si imediat langa, stau perceptiile. alta belea…

    ps la ce mi-ar fi trebuit cordelina???? sa ne legam unuii de altii in virtual ca sa nu ne zboare farfuriutele si cestile de cafea??? 🙂

  3. inteleg ca esti genul de persoana care din cateva simple povestiri de groaza de genul asta…ai reusi sa zicem amuzandu-ne together…ca in luna ta de miere…la care inca nu ai ajuns inca cu autobiografia ta agathochristiana …sa poti transforma cu usurinta pletele brunete ale multpreaiubitului tau ales pe viata…in niste plete albe ca neaua…si in plus sa il determini cu zambetul pe buze sa viziteze din curtoazie numai diferiti psihiatri locali si care si ei trebuie sa aiba o paine din care sa poata trai!
    lmai… cred ca a venit momentul sa fii „”cumintenia pamantului”” cu adevarat…nu de alta dar ai un stil in care risti sa ramai singura persoana normala pe pamant….si asta nu suna prea bine in mod paradoxal…hai ca ti-am facut un compliment subtil ca o dor dintii pe vecina mea cea harnica care de dimineata pune lucrurile iubitei ei familii la uscat! …ma duc si eu sa pun ceva lucruri la uscat…desi sunt uscate demult si stau linistite in dulap…nu de alta dar decat sa ma gandesc la thrilleruri din astea prefer sa fac ceva mecanic nu ar importanta ce…astept un poem cu nuante si forme feminine
    rubensiene sau modiglianice as you like it!…dupa ce m-ai thrillerit in halul asta….am nevoie de o urgenta terapie in sens contrar…si nu ma obliga sa risipesc bani pt un masaj thailandez….din simplu motiv ca nu este fair!

  4. … ca doar nu crezi ca o sa spun povesti de groaza mirelui in luna de miere! le pastrez de „pedeapsa” pentru cand nu e cumninte!!!!!! oricum, nu mi s-au intamplat multe grozavenii din astea. nu-l voi putea pedepsi a la long, de va fi sa insiste.

    nu am inteles fraza cu cumintenia pamantului. credeam ca deja am conchis impreuna ca eu chiar sunt cumintenia pamantului cu adevarat. nu??????
    dar chiar daca s-a stecurat undeva un typo sau s-a inghitit vreun cuvant esential, complimentul subtil mi-a placut si sa nu-l iei inapoi! cu toate ca n-am nimic cu vrednica ta vecina care probabil ca-l merita mai mult. 🙂

    sa vad cum fac cu poemul solicitat… oricat crezi tu ca ma dau modesta… eu chiar nu stiu cum este sa scrii o poezie la comanda. eu scriu doar ce simt. asta nu inseamna ca nu voi incerca formele voluptoase la care te gandesti tu cu speranat de a iesi de sub influenta groazei mai sus starnite… nu stiu daca voi si reusi insa.

    nu te oblig, dar as insista!!!! un masaj thai este de visul visurilor!!!!! unul dintre lucrurile pe care musai trebuie sa le faci in viata! 🙂 iar daca te duci in tara lor, sunt chiar foarte ieftine. va compensa biletul de avion, dar cred ca se merita.

  5. masaj thai se poate face in fiecare tara civilizata ….in special in metropole…doar trebuie sa cauti in net…asa ca daca vrei sa economisesti biletul de avion…nu e nici o problema…visul visurilor se realizeaza…nu stiu in ce oras stai…dar daca scrii masaj thai si numele orasului in care locuiesti precis descoperi ca nu departe de tine…ai ocazia sa te destinzi din varful nasului pana la alte varfuri…apropo si la bucuresti exista asa ceva….si dupa aceea o sa canti vestita melodie ciao ciao bambina…in alta maniera…thai thai bambinaaaaa…lalalala….desi nu sunt sigur ca te mai tin puterile…asta depinde de nr de thailandeze folosite…chiar ma gandeam referitor la excursiile de groaza pe care le faceai cu trei crai de la rasarit…exista in urbea ta masaje thai…precis scapai de toate pericolele si nu mai gustam noi asa o povestioara hitchcockiana picanta….dar trecand la alt subiect…poemele deobicei se scriu la inspiratie si nu la comanda….dar nimic nu e imposibil…asa ca ramane la alegerea ta…ce si cum…iti urez o zi sau o noapte minunata….

  6. … noi vorbim despre acelasi masaj??? stiam ca masajul cu… thailandeze este o delicatesa masculina. de acee ziceam eu ca insist sa o faci. 🙂 nu stiam ca exista si masaj cu… thailandezi. in aces caz trebuie musai sa ma pun pe google… dupa ce-mi fac imprumut la banca. 🙂
    vad ca eu chiar te-am spertiat cu povestioara asta. trebuie musai sa ma „revansez”
    dar unde-ti sunt tie creatiile? n-am mai vazut o strofa la fata de ceva vreme…

  7. fievad ca suntem live intr-un show polemic armonios de se bucura toti bloggeri…nestiind de ce insa cu exactitudine…eu nu stiu de masaje cu thailandezi flacai…dar imi inchipui ca in thailanda pentru bani obtii ce vrei…asa ca destinde-te cat mai este timp de destins…ca dupa 2012 stocul de thailandeze/i va scade simtitor…si problema grava ca nici nu mai ai cum sa ajungi la ei…va trebui sa te tratezi cu localnicii tai…plata fiind in natura…vezi si tu ce prinzi…lei canguri crocodili…etc…pastraeza-le pielea intrucat va deveni moneda forte…ce zici tu de un eurocroc….sau un dolaroleu…sau canguroyen…etc….suna bine ca moneda internationala…in plus bursa mondiala va avea si ea un nume semnificativ…blacktwinshole….mai sa fie….imi dai idei…
    strofe n-am..doar ma gandesc
    planetx sa-l deviez…
    am raspundere prea mare
    inspiratia-mi dispare….
    dar indata ce gasesc
    solutia sa opresc…
    pamantul sa se destrame
    iar voi scrie mici sonete
    sansonete sau cuplete
    pentru doamnele brunete…
    trubadur de blogg ma fac
    ma voi hrani cu spanac
    si cu fierul obtinut
    voi trai ca la-nceput….

    apropo de creeatii…avand in vedere marele pericol care se apropie de planeta trebuie schimbata stratagema si trecut de la creeatii la procreatii…

  8. te-am simtit eu pe fir… acum te si vad…. suntem in direct, cum s-ar zice. 🙂
    deci de aia esti tu ocupat uneori… te stradui sa deviezi planeta x… sa inventezi moneda de schimb… sa instruiesti oamenii cum sa pescuiasca si unde…
    totusi, vad ca daca ma rog bine de tine, te lasi cu cateva rime sublime… sublimate… subliminale.
    deci, zici sa trecem la procreatii??? ok. dar nu crezi ca o sa fie greu cu o galma de trei ani sa treci prin apocalipsa? mai degraba trecem la procreatii dupa ce scapam… daca scapam…

  9. incearca sa faci un studiu pe copii de 5 ani de astazi…de 8 ani de maine si ai sa constati cu stupoare ca au o inteligenta mult superioara copiilor de altadta…nimeni nu poate stii daca in viitorul apropiat un copil de 3 ani nu va depasi cu mult inteligenta propriului parinte…uneori avem de a face cu mutatii genetice surprinzatoare…parca si vad un tinerel pe bulevardul 6 martie de altadata cum acosteaza o tinerica bine dispusa si o intreaba cu ochi de peste la cuptor: te fac o mutatie genetica?

  10. ochi de peste la cuptor… 🙂 mi-a placut.
    bine, atunci. sa se procreeze cine poate! executarea! poate ne scoate vreo piticanie de 3 ani din drama apocalipsei…

  11. gata…hai la piticodrom…sa salvam planeta de planetx prin…xxxx….ma duc si eu sa ma catar inr-un apocaliptus….ca sa prevad si mai bine viitorul…ai un ochean in plus?

  12. si daca tot ne referim la genialitatea infantila…in povestile biblice moses a ajuns la curtea faraonului egiptean plutind confortabil…intr-un cosulet de paie actionat de forta eoliana a vanturilor locale….si bebelusul asta nestiutor sa zicem…a ajuns print egiptean…ce parere ai de forta destinului?…parca prevad un cataclism in urma caruia oceanele vor fii purtatoare de cosulete de paie…cu mii de moses surazand nevinovati apocalipsului neputincios in fata destinului….

  13. tot nu-mi vine sa cred ca multiplicarea ne trebuie noua acuma… in loc sa scriem niste carti pentru uramasi, din care sa invete ce prostii stiam noi sa facem, ca sa nu se mai chinuie si ei.
    iti imaginezi pe cineva, vreo doua generatii mai la vale, decodand parola acestui blog si citind ce preconizai tu? ca eu nu preconizez. eu cu viitorul… mai putin. eu nici doua minute mai tarziu nu stiu ce o sa fac. 🙂

  14. cred ca trebuie de stat de vorba cu geneticienii..si ca sa rezolvam multe probleme viitoare…trebuie sa ne modificam …si sa trecem la inmultirea prin inmugurire…la unisex…si la marsupii…si tot asa din idee in idee o sa mai si sarim precum cangurii…parca vad de sf valentin un cuplu mergand pe strazile parisului…fiecare avand in marsupiu un bebe care din cand in cand scoate nasul afara si spune mamicii…mami hai acasa sa dormim ca maine trebuie sa ajung si la cresa….iar din marsupiul patern alta creatura scoate capsorul si spune : taci alinuta…ca maine mai bine chiulim…si mergem la expozitia de arta cinetica numita””in vitro ca in vitro dar mai bine in marsupiu””care s-a deschis nu de mult la un pub vis-a-vis de grand palais!!…se da suc de rosii pe socoteala casei…si cine vrea bloody mary trebuie sa-si aduca piperul si vodca de acasa….bine mai ionica…atunci eu vin cu piperul…si tu cu vodca….discutia se incheie in sunetele marseillezei de la o ministatie de amplificare cuplata la un mp3 player aflat si el intr-un coltisor de marsupiu…chiar ma gandesc la fericitii neomarsupieni mergand la supermarket si umplandu-si marsupiile cu diversele cumparaturi…si renuntand la carucioarele clasice….

  15. eu zic ca tu ar trebui sa te apuci de carti sf!!! pe bune. ai mult prea multe idei… ca sa nu mai pun la ce ora le ai. tu cand dormi? dara parca te-am ami intrebat in trecut. oh, well, am uitat… 🙂
    oricum inumltirea prin inmugurire imi place. in felul asta…. trandafirul trece pe primul loc si nici nu mai are cu cine sa se bata pe intaietate.

  16. eu dorm in gand…ca sa traiesc cel putin 120 de ani….te cred ca iti place chestia cu inmugurirea…nastere fara dureri perfecta…si in plus marsupiul…s-a terminat cu cezarienele…apropo de inmugurire…industria condoamelor…va da faliment…noroc cu bolile venerice si sida…ca o mai pot tine pe picioare…mare e gradina lui dumnezeu…
    ma bate gandul cu sf…si ma gandeam sa scriu un roman numai cu idei roz bonbon despre viitor..intitulat „”o lume perfecta|”” nu de alta dar sunnt optimist din fire…
    inainte de a vorbi cu geneticienii locali…am o intrebare pentru tine…tu ca femeie…daca ar fi sa-ti inmugureasca viitorul tzarii…cam unde ai dori sa-ti inmugureasca pe harta geografica a nudului tau?…trebuie sa fac o statistica…si after sa ma duc cu propuneri …nu uita ca tu esti prima femeie pe care o intreb…esti in pozitia lui tereehkova…prima femeie in cosmos!…deci?


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60,117 hits