Naufragiu

Intr-o zi mi-am trimis toate corabiile pe mare, in cautarea fericirii. Erau frumoase si noi; era o noapte fara luna. Le-am privit departanadu-se in smoala intunericului. Rasaritul era pe partea cealalta a pamantului, atarnat de un fir de ata. M-am gandit mai apoi ca le-am pornit contra timpului, fluxului, legilor firii. De atunci le astept sa se intoarca, fie si goale, vechi si urate, sa mi le strang langa mine, ca pe niste copii rataciti. Probabil fericirea a venit inot si s-a inecat la mal. Eu priveam in zare.

Adevarul este o notiune. Iubirea este o stare. Noi suntem un concept.

In alta zi te-am lasat sa intri in camera plina de igrasie, panze de painajeni si miros de tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Intotdeauna risc totul pe o singura carte. Intotdeauna pierd. Camera insa va fi acolo chiar daca poti s-o accepti sau nu. Este o extensie a simturilor cu care ma orientez in spatiu. Timpul ma orienteaza dupa bunul lui plac. Ferestrele insa dau spre port, spre mare.

Adevarul doare. Iubirea moare. Noi suntem un concept.

Reclame

17 comentarii

  1. Primul impuls, dupa o asemenea lectura, este sa cauti mesajul. Ai vrea sa fie pozitiv..oricat as cauta, printre atatea verbe si substantive, esenta ramane una: trecerea. Ba nu. Conceptul.
    Lasa ferestrele deschise! marea aduce mirajul departarii!

  2. Servus!
    E frumos sa pierzi, chiar mereu, atita vreme cit rişti in orice situaţie pe o singură carte. Cine-şi mai permite însă asta? Cine-şi mai permite să nu mai fie orientat de timp? Suntem doar un concept. Al cui? Şi formulat de cine? 🙂
    Toate cele bune şi frumoase!
    Flavius

  3. Am cautat o fereastra deschisa in”MW2009″; nu se poate intra, poate doar daca as sari gardul, ceea ce nu se cade. Am vazut fondul- este culoarea mea preferata!

  4. Iubirea doare si moare. Adevarul… care? Noi… suntem oare?
    O zi buna 🙂

  5. Da, frenchmaria,eu cred ca Noi exista; pentru cat timp? asta este o alta intrebare. Ne intalnim, vibram pe aceeasi lungime de unda..dar orice are un sfarsit.. O putem lua de la capat- este altceva; putem incepe – este un alt Noi..cine stie?…

  6. da… in fapt numa ma jucam si eu cu cuvintele ei

    Lumsa a scris tare fain articolul, n-as schimba nimic. Mi-a placut 🙂

  7. gina, manon, flavius… va raspund la toti odata, ca sa nu ma repet… 🙂

    …bazat pe teoria cunoasterii a lui plato, conceptul apartine „lumii” inteligibile… dincolo de perceptie, in sensul ca nu poate fi „atins”.
    conceptul este ceea ce ne defineste pe toti. faptul ca este un „numitor comun” implica asemanarile dintre noi si, in acelasi timp, singura baza in care putem comunica…
    comunicarea insa este mai mult decata dificila, adesea (si nu numai din pricina cuvintelor per se…). parte din ce o face dificila este tocmai raportarea noastra la… fericire, adevar, iubire…. toate notiuni abstracte…
    cum „vedeam” eu asta azi-naopte………. era ca si cum nu ne putem „amesteca” niciodata, noi ca si concept al unui lucru (om), cu restul trairilor noastre, intru-cat ar fi ca si cum am vrea sa amestecam apa cu ulei…. 🙂 v-am mai avertizat ca eu viziuni stranii… o sa incepeti sa ma credeti in curand.

    o zi frumoasa la toti!

    ps… inconstientii isi mai permit sa joace totul pe o carte! o fac pentru ca au nevoie de intensitatea trairii…

    paranteza mare pentru gina:
    iti raspund eu pana vine marius. 🙂 la el trebuie sa ai cont pe wordpress… ggggg. asa ca daca vrei sa intri, trebuie musai sa-ti faci cont.

  8. oke bre, am inteles… se inecara si corabiile tale… cum dreacu dau io numa peste cazuri d-astea! abia ce terminai sa ma-ncontrez cu zugravul Anei si tu apari cu marineru scufundac! plus ca Ana aparu acu cu neste desene de Adolf. Hitler… voi n-aveti bre alte trebi? tre neaparat sa ginditi? macar mai ginditi bre si la prostioare inofensive! poa si pervers-distractive! nu numa la nebuneli existentiale de-mi scurtcircuiteaza sinapsele!
    oke, daca-mi vin dracii acasa poa ma-ncontrez si cu marineru tau, ii oleaca mai periculos el… hai pa!

    P.S.- imi placu p.s.-ul tau! hihihi imbarcarea va rog!

  9. fericirea e si ea [tot] un concept;
    … oare…?

  10. ana maria,
    🙂 am mancat prea multe capsuni, am baut prea multa apa de mare, am vazut prea multi pescarusi… azi. fericirea pare un pic din toate astea. sau nimic. este starea noastra de bine. nu stiu ce e fericirea. stiu cum se simte. dar daca noi suntem conceptul… fericirea trebuie sa fie un fel de absolut al lui… 🙂
    🙂

    aghiutza,
    long time no see…. conform englezei concise. 🙂
    nu stiu cum sa te multumesc eu pe tine…. mi-e teama ca nu voi reusi vreodata. oricum, corabiile nu am dovada ca mi s-au inecat. eu inca le mai astept!!! dau la ziar cand vin. fac si cinste. fii pe faza!
    ps ai promis articol sambata… nexam. despre care sambata vorbeai? 🙂

  11. frumoas proza…aproape poem plus definitii interesante…as mai spune eu cate ceva
    in continuare…
    Adevarul este o notiune. Iubirea este o stare. Noi suntem un concept.
    adevarul nu pare sa existe liber…iubirea este o stare de hipnoza…dar noi suntem un concept
    Adevarul doare. Iubirea moare. Noi suntem un concept.
    adevarul este ca iubirea moare fiind primul pas spre divort dar noi suntem un concept nu foarte reusit …dar totusi concept…vive la france!

  12. hmmm… daca pleci din start cu teama, apai d-aia! nu vei reusi… nu vrei bre! ca io-s usor de multamit, nefiind pretentios din cale-afar. da asta e…
    si scuza intirzierea bre, pin la urma a fost duminica, nu simbata. fug la bucatariseala acu, azi fac varza calita-n batalii pierdute. in cinstea ta.
    si mie imi place riscul. hai pa!

  13. marius,
    tu si cu gina vedeti prin randurile mele ca un aparat de facut radigrafie… 🙂 sper sa nu vedeti si lingurile, agrafele si alte obiecte dubioase pe care le-am mai inghitit in isti ani de viata… recte, lucruri de care nu sunt prea mandra… 🙂

    nu stiu cat de reusti suntem noi ca si concept… dar, vorba lui flavius ieri… cine l-a definit? tot noi. 🙂 adevarul este ca oamenii au o foarte buna…. manualitate… de unde si vorba ce-ti faci cu mana ta, nu incerca sa desfaci cu mana altuia. 🙂 sau nu exista vorba asta?……

    ideea ca iubirea moare… mi-o pot infirma singura, daca tin mortis si daca apelez la un citat al lui gabriel garcia marquez care spunea… ” love is a state of grace, not a means to an end but an end in itself.” totusi, in conjuntura vietilor noastre… duce la divort…

    asa ca vive la france pare sa rezolve si mama lor de resemnari… 🙂

    ps sper ca ai remarcat, daca nu mai demult, macar acum, titlul categoriei… care iti apartine…

    ****************

    aghiutza,
    tu ma critici pentru profunzimea subiectelor, tot tu zici ca dau dovada de pesimism. cine sa te mai inteleaga si pe tine? 🙂 in fine, uite, o lasam la voia intamplarii… fara asteptari cu specific.
    multumesc de cinste!!!!!!!!!!! vezi nu consuma toata varza aia, ca vreau si eu. sa nu-mi vii cu scuza ca nu mai ai materie prima cand ma adun eu!

    lumsa ne-calita in bataliile implicate… ci inca cruda… 🙂

  14. principial nu sustinul divortul …dar daca cineva ajunge la asta…atunci imi schimb parerea radical si felicit persoana respectiva…viata este scurta si trebuie traita in maximum de fericire zilnica si fericirea asta nu trebuie obligatoriu sa fie impartita cu o alta persoana…desi asta este calitatea numarul unu a omeniei….de a te bucura pentru fericirea altora nu conteaza numarul lor…de aici in mod paradoxal se nasc si divorturile…si unii vor (de exemplu starurile hollywoodiene) sa isi imparta fericirea personala cu cat mai multe persoane…dar nu cu toate deodata…ci pe rand !
    lumsa…ce parere ai tu despre divort…desi inteleg ca ai atitudini strutiforme…in sensul ca inghiti linguri furculite si alte obiecte metalice…si in plus incerci sa stai cu capul in nisipul cald…ca sa fugi din realitatea imediata….si sa maresti circulatia periferica…si a scoartei cerebrale…nu numai a picioarelor????????
    am spus ceva gresit?…astept erata !

  15. chiar daca ai fi spus ceva gresit, tot bine era…. 🙂

    cu divortul m-am mai ponuntat in trecut, dar sunt, in mare, de acord cu teoria ta, conform careia trebuie sa-ti traiesti viata intr-o macar iluzie a fericirii… asa ca incurajez divorul intre partenerii nefericiri impreuna si/sau separat si incurajez si desfiintarea casatoriei… presimt ca aici o sa-mi iau niste bobarnace… dar nu pot pentru care sa mint…

    cat despre capul meu in nisip… nu stiu ce sa zic. nu cred ca asta este tactica mea forte ca sa scap de realitate… eu ma ridic cu capul foarte in nori sau pur si ismplu inchid ochii si ma imaginez intr-alta, cu lux de amanunte, trairi si senzatii… asta ma salveaza de la a inghiti un intreg…. avion cu tot cu motor si combustibil…. 🙂

    ps oricum, zilele astea mi-a fost mai cald…

  16. Teoretic stiu atatea despre fericire, ca pot sa tin si lectii- defect profesional;. Cand este vorba de cea personala, se schmba..sunt atatea amanunte care schimba mereu datele problemei. Ii admir pe cei care au curaj sa spuna Nu, atunci cand simt ca nu mai este loc pentru- sa na mai dam o sansa..
    putem spune multe, dar parca tu/voi, nici eu nu stiu cum e mai bine, ziceai ca este vorba doar de concepte. Unde incepe realitatea, unde se termina visul/
    vis , zic? cred ca altceva voiam sa spun, dar..
    O zi cu multi ghiocei primti/ oferiti/..

  17. multumesc, gina. si tie!!!! 🙂
    …nu inteleg… realitatea… dar sunt intr-o pasa proasta acum. ma opresc pana nu spun vreo prostie…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60.710 hits