De ce il iubesc pe Mircea Eliade

Nu mi-am propus sa fac o prezentare analitica a acestui mare talent romanesc si nici sa-i amintesc toate valentele, sa-i subliniez geniul si aportul lui urias la cultura nationala si universala – dealtfel, nici nu ma calific pentru asa ceva. Vreau doar sa las cateva randuri despre ce a insemnat acest autor in viata mea, intru a-l omagia si eu, chiar daca mai tarziu decat ar fi fost normal… pe 13 martie, cand s-au implinit 102 ani de la nasterea lui.

L-am vazut amintit ieri pe blogurile a doua noi prietene – Gina si Gala. Din randurile lor si ale cititorilor lor am surprins aceiasi mare dragoste fata de Eliade, certitudinea ca fiecare a fost intr-un fel sau altul marcat de scrierile lui, ca in fiecare, acest autor, a patruns intr-un fel extrem de intim. Ma gandeam cat este de impresionant acest fapt si cum mie mi-a parut, aproape intotdeauna, ca eu si doar eu am o relatie de o intimitate incredibila cu acest autor… Cred ca genialitatea acestui scriitor a stat nu atat in talentul lui literar, sau academic, sau in expansiunea uimitoare a mintii lui, ci cu precadere in abilitatea lui sa creeze acest gen de comuniune extrem de personala cu mai toti cititorii lui.

Aveam 16 ani cand am citit prima carte de Mircea Eliade. “Santier”. Si acum imi amintesc senzatia din acea noapte. A fost prima mea experienta aproape transcedentala. De atunci m-am indragostit ireversibil de el. Pe masura ce am citit din ce in ce mai multe din cartile lui – initial beletristica, apoi academica – m-a cucerit in totalitate.

Entuziasmul meu in ceea ce-l priveste a crescut in sufletul meu de la copilarii de genul bucuriei ca si eu ma nascusem intr-o zi de 13 si faptul ca si eu eram mioapa si “vedeam” totul altfel, si nu numai in imediatul exterior, pana la recunoasterea mea in toate intrebarile existentiale, rostite sau nerostite, sau in dorinta unei iubiri ca in “Nunta in cer”. M-a fascinat misterul, misticul, antropolgia religiei, faptul ca totul este “circular”, interdependent… si restul. De la Eliade am invatat despre hinduism, despre simplitatea si naturaletea acestei religii, considerand-o si in prezent drept cea mai viabila. Tot el m-a invatat sa nu cred orbeste in filosofi, in oamenii de stiinta, in niciun om care sustine ca “stie tot”, ca “asa si doar asa” lucrurile sunt. De la el am invatat pana si “Arta de a muri”, sa consider moartea ca pe o fireasca trecere, care poarta in ea la fel de mult necunoscut ca si o simpla dimineata in care ma trezesc, in viata fiind. Acest om, mintea lui extraordinara, m-a trecut cu rabdare prin toate aspectele care ma preocupau in prima tinerete. Mi-a fost ca un parinte, ca un mentor si ma bucur enorm ca a existat.

Photobucket

Reclame

23 comentarii

  1. Servus!…
    Eliade… Indemnurile Galei… si ale tale si dorul meu ma fac sa il citesc deja… Dar nu stiu de ce am inceput cu Istoria religiilor si nu cu literatura… 🙂
    Cele bune!
    Primavara frumoasa!

  2. da, flavius, ai inceput cu o lucrare foarte tehnica, ermetica, din care eliade, omul, nu transpare. daca vrei sa pornesti pe proza fantastica, imi permit sa te sfatuiesc… „noaptea de sanziene”!!! cred ca este cea mai frumoasa nuvela a lui. dupa asta, ar urma „nopti la serampore”, „secretul dr-lui honigberger”, „sarpele”… „domnisoara christina”, „intorcerea din rai”, „nunta in cer”, „huliganii”… of, si cate si mai cate. ai de unde sa alegi. 🙂 cred ca abia dupa ce ii citesti o parte din beletristica o sa-l percepi mai bine in „mitul eternei reintoarceri”, „cosmologie so alchimie babiloniana”. „mituri, vis si mistere… „sacrul si profanul”. dupa cum am sesizat o anume sensibilitate in scrierile tale, cat esti tu de jurnalist, sigur o sa-ti placa. 🙂 cat despre „tratat de istoria religiilor”, sau „istoria credintelor si ideilor religioase”… eu le-am citit ultimele. sunt o lectura dificila.
    enjoy!
    multumesc pentru… primavara. si tie!

  3. Eu am inceput lectura cu : Romanul adolescentului miop’. Recunosc ca nu mi-a placut prea mult.Apoi am citi Maitrey.
    Intelegand fenomenul.,m-am apropiat, desi am trecut la lucrarile mai grele; mi-au uns sufletul. Il iubesc!
    M-a fascinat „Cosmologia si alchimia babiloniana”
    Omul asta a fost tun fenomen!

  4. eu as citi nonstop noaptea de sanziene si huliganii
    orice din partea lui imi merge la inima si beletristica si studii de istoria religiilor si studii de indianistica, eliade a fost cel care mi-a starnit gustul lecturii din istoria religiilor, cel care m-a facut sa ma indragostesc de cultura indiana si sa visez la india de la 14 ani
    inca mai sper ca intr-o zi sa fac studiile de indianistica pe care le-am visat in adolescenta
    lumsa multumesc ca ai continuat omagiul catre eliade pe care l-am inceput ma bucur sa vad ca si altii iubesc ceeea ce iubesc eu 🙂
    o dimineata frumoasa 🙂

  5. lumsa lumsa vad ca il iubesti asa de mult…ca si acum ai mai scrii scrisori de dragoste incandescente…precis te „”simte””…ca o adiere musonica pe unde se afla el acum cine stie poate prin india pe malul gangelui admirand cadavrele care plutesc linistite pentru ca „”duhurile”” lor se afla si ele undeva in spatiul infinit …un fel de cetateni de rand intr-un stat de suflete moarte…anyway scrie-i un email cerebro-spinal si precis vei primi un answer in lumea viselor eventual….sau ca o raza de soare rasfranta in cristalul unui pahar de vin rubiniu…sau chiar unul de apa curata de izvor…si cepoza ia-i pus!….de christ reinviat!…chiar de curand am rasfoit istoria religiilor…e un geniu recunoscut…si face parte din pleiada marilor genii nascute in romania….si remarcate undeva pe alte meridiane….
    ma gandeam sa-i dedici un poem…sa vedem ce inseamna o dragoste adolescentina pura si temperamentala pentru un nume atat de ilustru in istoria mondiala…hai…lasa-te dusa de valurile tineretii fara batranete si vietii fara de moarte….scrie o ELIADA!…as prefera sa fie in lb romana…in cazul lui…mi se pare adecvata…parca ai si vad titlul prins intre cataplasme:
    ELIADICAE SCRIPTAE
    cum ti se pare ideea?

  6. gina, gala,
    nu aveam niciun dubiu ca-l iubiti… 🙂 dupa cat de frumos l-ati mentionat si v-ati amintit de ziua lui… spre deosebire de mine care… nu…
    oricum, din acest motiv, cu atat mai dragi imi sunteti, asta-i clar. cine-l iubeste pe eliade este „pus sus”. 🙂
    iar eu va multumesc ca ati inceput omagiul… ca sa-l continui si eu.

    ps gala, si eu mi-am dorit… in tinerete intocmisem si un „traseu” bazat pe unde fusese eliade… am ramas cu visul ca macar voi ajunge in india intr-o buna zi… traseul nici nu stiu daca-l mai am… sau daca mai am… muschi pentru el…

    marius,
    daca ti-as spune ca am avut ambele intentii – sa postez o „scrisoare catre eliade”, clasic vorbind, sau o poezie dedicata lui – cam ce-ai zice??? stiu ce-ai zice: ca-mi ghicesti gandurile. 🙂 ti-am spus eu ca noi doi trebuie sa incercam telepatia…
    am conchis insa ca o scrisoare de acest fel ar fi deplasata si ar zice chiar toti ca sunt dili… 🙂 iar un poem nu am putut. nu mi-e usor sa scriu cu tematica impusa. eu inca scriu poezie… la impuls. dar as vrea foarte tare sa ii pot compune una. voi incerca…
    chiar l-am iubit mult pe omul acesta… probabil, da, si varsta la care l-am „cunoscut” a avut de a face cu intensitatea… si a fost singurul „mare om” pe care imi pare enorm de rau ca nu am putut sa-l cunosc in persoana. nu am avut niciodata dorinta sa intalnesc in carne si oase o celebritate de niciun fel, dar pe el da! si nu pentru ca era o celebritate, ci pentru ca atat de incredibila mi-a parut mintea lui incat as fi vrut sa fiu in imediata ei vecinatate fizica pentru cateva clipe. poate m-as fi molipsit…
    iar daca este in… shambala… sau pe alte meleaguri si poate simti cati si cum il iubesc inca, nu pot fi decat fericita.

    la toti, o dimineata cu mot de frisca! 🙂

  7. „”am conchis insa ca o scrisoare de acest fel ar fi deplasata si ar zice chiar toti ca sunt dili””
    lasa-i pe toti in pace cu-ale lor…continua cu „”dimineata cu mot de frisca!””…si scrie ce vrei cat vrei…si cum vrei !
    n-am avut impresia ca cineva iti poate determina „”libertatea cuvantului””
    nimeni nu-ti impune nimic…alegerea ta e libera…important e sa alegi!
    be strong and win !
    bea si-un paharel de vin
    sa te incalzesti putin
    si sa zburzi ca un delfin!
    fara teama de destin
    sau de-un comment clandestin!
    adauga si scortisoara
    sa-ti faca viata usoara!

    telepaticul amic iti ureaza
    un pupic!
    chiar acum il pun in plic
    sigilat cu mult fistic!

  8. mw555( scrisesem 444), nu’ s de ce..
    grozav vinul tau cu scortisoara; cat despre fistic.. este tonic!

  9. mersi gina..probabil ca inseamna ceva…eu am batut recordul cu 555 ….la un concurs de degustari de vinuri cand am baut 555 de degetare…pline varf cu vin!…daca ai un degetar prin casa…try it!…sa-mi spui la ce numar ajungi…se poate folosi pt numaratoare precisa un abac cu bile multicolore…sau calculatorul digital cel mai simplu… e preferabil langa digitar..sa ai si vreo doua…savarine …sau cremschnitturi…la alegere!
    DAR UNDE E LUMSA?
    cu paharul ridicat
    toata ziua am jucat
    nici un strop nu am varsat
    totul am ingurgitat
    printr-un tub de silicon
    si acum de pe balcon
    admir florile bobocii
    frunze verzi de portocali
    primavara a venit
    oameni multi au rasarit
    si pe strazi si pe nisip
    marea valuri au privit
    si-nainte de culcare
    au baut dintr-o licoare
    de cu zori de dimineata
    au pornit din nou in viata
    mai servici…mai nevestica
    mai copii…mai o…pisica
    mai o bere…mai tv…
    viata zboara re-pe-de!
    cest la vie…si asta e!

    lumsa astazi nu te manifesti in intreaga ta splendoare artistica!
    ou est tu?

  10. pai, unde sa fiu? (titlu)

    eram intr-un vis de vara
    spargeam lemne pentru iarna
    cand vazui venind spre mine
    un plic cu aripi divine (de la vin!)
    si m-a apucat o teama
    si m-am pus pe fuga, mama
    si rupeam pamant de vis
    sigur un mic paradis
    plicul dupa mine, tata
    avea muschi de ciocolata
    nu ma slabea nici un pic
    si mai avea si fistic
    dar cand gongul a batut
    ceasul mi-a sunat scazut
    pe urma putin mai tare
    si-am iesit eu din visare
    m-am spalat, m-am pieptanat
    si cu verde eu m-am dat (st patrick’s day)
    si-am venit aici cu zor
    ma chema ceva cu spor
    si cand colo, cin’ sa fie?
    un pupic fara tichie
    de unde si vorba… ce ti-e scris in blog ti-e pus! 🙂 (adaptare neorealista…)
    acesata afost morala emisiunii…

    🙂 aia cu dilia… era o figura de stil. nu ma formalizez catusi de putin si imi permit sa fiu nonconformista… cred ca am dovedit cu varf si indesat acest lucru… prin ciudateniile pe care le las aici… pentru fel si chip de ochi. 🙂 totusi, ce am eu sa-i spun lui eliade, si doar lui, nu pot lasa aici… este cu mult prea personal. 🙂

    in sfarsit am inteles si eu semnificatia lui 555. super misto! o sa incerc si eu!!!! tu ai mai… miscat dupa 555 de degetare????? cred ca era ca un fel de miscare browniana… 🙂

    in orice caz, cum mi-a prins bine de tot rasfatul, il propag mai departe… sa vedem daca refacem noi raiul, dar din dar…

    pentru toti care va nimeriti aici, un pupic multi spatial, temporal si alte unitati de masura pe care nu le inteleg nici eu! 🙂

  11. Hop si eu din departare
    M-alesei cu-o sarutare
    Nu ca m-as trage de bracinare
    Cu ale lui eliade pleiade
    De religii si indiene
    De Maitrey si Sânziene
    Doar ca nu vaz’ claaar bre’…
    Ma-mpleticesc pre tare
    Dupa 555 de degetare
    Cu fistic inzorzonate,
    Si scortisoara presarate
    H…âc, H…âc
    Sughitz intruna
    Nus’ cum am ajuns cu mâna…
    Ce-i asta?… un bolovan de piatra!!?
    Cu manusi de muschi, pe-o fanta?
    … oi fi pe-aproape de casa
    Si nu intru?! ori nu ma lasa … 🙂 🙂

  12. Mai copii, mai copii,
    Sunteti niste zurbagii!

    Luati-o mai incet cu vinu’
    Ca nu-i amar ca pelinu’;
    Ci-i dulce, cu scortisoara,
    Te ia pe la inimioara.

    Si te duce,
    si te-aduce,
    Te face din om
    neom.
    Si in loc de primavara,
    Te trezesti in plina vara…

    Si crezand ca esti pe plaja
    Iti iesi gol- golut din coaja!!

    Luati aminte, dragii mei
    Fiti cuminti-nu va dati zmei!

    Si acum va zic usor,
    Noapte buna, puisor!!!

  13. din respect total fata de eliade…ai spun cam asa…(ne aude ne vede si ne citeste ):
    mircea please (nu uitati ca stie si engleza la perfectie) nu te intoarce in starea ta transcedentala…este ultima oara cand noi muritorii de rand…ne veselim in memoriam….data viitoare vom scrie numai versuri filozogic-laudative….zau vom fii cuminti!
    ladies…vad ca a dat primavara peste noi…si chiuim in vers popular de rasuna campia cataplasmelor si infloreste toata de-a lungul si de-a latul…asta da blogg!
    optimismul se revarsa valuri valuri….si ne imbujoreaza obrajii nostrii afumati de probleme cotidiene….ma duc sa mai ridic un pahar de vinisor tinar in cinstea numarului 101!….vive la lumse et ses amis !…si sa bem la anul si la multi ani…cat mai multe digitare de vin!

  14. Asta e ca treaba aia „De ce iubim femeile” 🙂
    Am scris si la Gala pe blog, mi-a placut puterea lui de cercetare, de abstractizare a fenomenului mistic, maniera in care a scris si mau mult decat atat, faptul ca este unul din promotorii culturii romanesti in lume. Nu vom avea altul ca el; a incercat si Culianu sa faca ceva dar a esuat lamentabil, sfarsind prin a fi asasinat.

  15. erata: filozogic laudative a se citi filozofic laudative

    am uitat si un youtube memorial

  16. manon si gina,
    m-ati binedispus tare mult cu catrenele voastre populare! si asa, de azidimineata si pana acum mi-am pierdut pe drum ghidusia… gggg.
    oricum, se vede treaba ca putem sa ne strangem la… sezatoare si sa tragem niste verso-petreceri sa ne invidieze toate celelalate sate. 🙂 ideea este sa-l avem si pe marius sa ne dea startul… la chef de joaca… si pupicul generator de entuzaism… de unde si vorba – azi doar in maxime am gandit! – un pupic goes a long way!
    …iar vinul fiert cu scortisoara… si mai si! nu-i de mirare ca primavara a invins si pupaturile au rasunat in toate zarile.

    marius,
    micea eliade nu cred sa se supere pe joaca noastra nevinovata… 🙂 si, oricum, o oarecare filosofie am putea sa extragem si din spiritul ludic…
    eu, primavara… o simt vicariously… prin voi. si-mi face bine… ca mi-e dor de ea. cu degetarele nu stiu cand sa ma incumet. oare cate sticle imi trebuie pentru 556 de degetare. bineinteles ca te voi depasi. 🙂
    noroc! sa traim cu totii, cat de frumos posibil!
    ps merci de linkul comemorativ.

    valecano,
    ai deschis cu o intrebare de 100 de puncte… 🙂 dupa cum ziceam mai demult pe blogul galei, in tine-mi pun mari nadejdi de viitor… stii sa subliniezi „the obvious”!
    a fost o valoare, il stiu toti, l-au iubit multi, il vor iubi… iar eu, una, ma voi putea re-delecta cu cartile lui pana ajung de 176 de ani… imi voi pune, nu ma indoiesc, la fiecare reluare a lecturilor lui, problema spatialitatii si temporalitatii, al timpului-moarte si timpului-viata, cum ma strecor eu printre ele si etc smad. …greu de crezut ca va exista un al doilea eliade…
    iar culianu, ucenicul lui, ar fi putut probabil sa duca mai departe ceva din ce i- inspirat dascalul lui, dar a avut un destin trist..

    ______________________

    „EXISTA, CA PUTERE, CEVA MAI MINUNAT DECAT EXISTENTA.” nu stiu al cui este acest citat, dar il stiu de ani de zile si mi se pare ca merge cu spiritul in care a dorit eliade sa ne deschida orizonturile.

  17. lumsa…eliade este geniu filozofic si literar…dar ce ne facem cu aderentele lui politice (aici nu prea l-am inteles), sau te pomenesti ca sunt scuzabile?????????????????

  18. … nu pot sa ma pronunt. am invatat sa nu trag concluzii cand nu am suficienta informatie si… cand nu vad cu ochii mei ceva. cu toate ca tocmai ziceam si de ochii mei ca nu mai sunt atat de potenti…
    oricum, chiar daca a comis greseli in viata lui, eu tot il iubesc. sunt foarte intelegatoare cu greselile altora…. in ideea ca poate vor fi si altii cu privire la ale mele… 🙂

  19. of of of…uneori din greseli mici sau mai mari…se nasc elefanti!!!!
    http://useloos.com/mediaplayer/?itemid=8715

  20. woooooooooooooow. I am speechless….

  21. Ce vremuri!
    Unde sunteți, dragi copii?

  22. Pai, da, alte vremuri pe atunci. Eu am lasat-o atat de moale cu blogatura ca era cat pe ce sa nu-mi aduc aminte nici parola ami devreme! Cat despre celalati copii, nu stiu – nici eu nu i-am mai vazut de mult. Probabil cresc mari!

    Merci mult de trecere. 🙂 XO


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60.710 hits