Semne, maica, semne…

Voi credeti in… “semne”? Eu da. Nu insinuez ca am veleitati de clarvazator – in nici un caz! – dar la un nivel extrem de intim, in ceea ce ma priveste strict personal, de cele mai multe ori am intuitii care se dovedesc in final atat de corecte, incat nu pot sa le pun in seama a nimic altceva decat a unei premonitii innascute. Dealtfel, cu toata siguranta, cred ca noi toti avem abilitatea de a intui anumite lucruri… si, poate, daca ne-am asculta mai adesea intuitiile, aceea “voce interna”, ne-ar fi cu mult mai bine. Cu toate ca alteori aceste semne tin de lucruri pe care nu le poti evita…

Acum aproape zece ani incepeam un nou deceniu de viata. Pana la acel moment viata mea fusese nici prea-prea, nici foarte-foarte… cate un pic din toate, intr-o concentratie orecum simterica de evenimente bune si rele. Din ziua in care am schimbat acel macaz imaginar, insa, viata mea a intrat intr-un declin absolut, care s-a perpetuat zece ani in sir, oricat de exagerat ar putea suna. Este ca si cum la acel moment am intrat intr-un teritoriu similar unui… nod energetic negativ (daca sunteti de acord cu aceasta teorie) din care nu am mai iesit nici pana in ziua de azi.

Era asadar ziua mea. Cifra rotunda! Trebuia sarbatorita mai special. Deci, am fost scoasa cu barca pe canalele din… cartier.
Cum am reusit sa ajungem mai tarziu fata de ora pentru care facusem rezervarea, ne-am ales cu o barca al carei motor am fost somati sa nu-l oprim cu totul daca vrem sa mai ajungem si inapoi; puteam cel mult sa-l punem in viteza intai. Ne-am plimbat noi agale pe canale, ne-am benoclat la case si barci, am trecut pe sub poduri pe care in mod normal le treceam cu masina  (bestelind… barcagii pentru care trebuia sa stam noi la bariera) etc. La un moment dat, realizez ca trebuie musai, dar musai, sa fac pipi. (Ma scuzati pentru aceasta intimitate fiziologica, dar are stricta legatura cu povestea.) Pana sa fi ajuns inapoi de unde plecasem, mai era cale lunga; pe maluri nu erau toalete publice; situatia: critica rau! Cea mai viabila solutie era sa ma cobor in apa, in ciuda faptului ca barca nu putea fi oprita. O sa mai mentionez in treacat ca eu nu stiu sa inot.

Dupa dezbateri indelungi si patimase cu capitanul de bord, am zis ca imi asum toate riscurile… altfel mor. Cu ajutorul capitanului, m-am dat eu catinel jos, tinandu-ma abitir de marginea barcii, m-am uitat in stanga si-n dreapta, am fost pentru o secunda un om fericit, dupa care am inceput sa devin un om foarte ingrijorat. Picioarele mele erau “sorbite” cu destula forta de motorul care era inca in viteza, situatie care punea un efort urias pe bratele mele, foarte subtiri de la mama natura si necalite in vreo activitate sportiva. Nu mi-a luat prea mult sa-mi dau seama ca sunt intr-o… “lupta” pe viata si pe moarte, numai ca nu-mi venea vocea in gat sa pot sa-l strig capitan, care, din pudoare, nu se uita catre mine. Intr-un final am dobandit atentia lui, comunicandu-i oarecum plat, ca sa nu-l panichez, ca ma trage motorul si ca o sa mi se rupa bratele, sau mainile, sau amandoua. De obicei sunt maestra in a reusi sa camuflez situatii cu adevarat grave, dar atunci am fost chiar maestra… emerita, intru-cat capitanul nu m-a luat in serios in primele cateva fractiuni de secunda. Pana la urma ceva l-a facut sa inteleaga ca treaba-i mai serioasa decat pare si m-a apucat de un brat sa ma ridice, cerandu-mi si mie sa ma trag cu mana cealalta; lucru care imi era imposibil, pentru ca eu abia imi tineam greutatea in ciuda fortei centrifuge a motorului, daramite sa ma opun ei. Dealtfel, si lui i-a fost extrem de greu sa ma ridice, cu toate ca eu foarte grea nu eram. Totusi, dupa niste sfortari intarite de frica mortii si dupa un set urat de zgarieturi pana la sange pe toata partea stanga a corpului, m-am intins rapusa pe punte si mi-am zis… “cred ca tocmai am scapat ca prin urechile acului…”

In seara aceleiasi zile mai aveam planificat un rasfat: “The Matrix”! Toti criticii de film il aclamau pe sapte voci; de abia se lansase. Adevarul este ca mi-a mers la suflet – absolut superb conceptul! Am revenit acasa dupa filmul asta cu un mare sentiment de bine… ca, in ciuda unui limbaj diferit de al meu, mai sunt si alti nebuni care contesta singularitatea realitatii noastre si ca simturile singure nu se pot constitui intr-o dovada suficienta pentru ceea ce este real sau ireal.

In acea noapte mi-a fost foarte greu sa adorm. Era usturimea supratoare a juliturilor capatate pe barca, efectul ametitor al acelui film, schimbarea prefixului, implicand o “crestere” greu de crezut etc. Cert este ca mi-a zburdat mintea incolo si-ncoace mult timp, pana cand am revenit asupra evenimentului cu barca. Din confortul patului meu, retrospectiv privind, intamplarea parea deja un pic hilara, chiar daca in mod clar fusesem la un pas stupid de un accident, daca nu fatal, macar grav. Totusi, rememorand-o, chiar si asa, nonsalant, m-a coplesit dintr-o data un sentiment de panica, de pericol. Uluitor de puternic. Cam ala cred eu ca a fost momentul in care intuitia mi-a tras semalul de alarma – acel incident capatase dintr-odata stigmata de “semn rau”.

Am incercat sa gonesc senzatia, bineinteles, dar nu am mai putut adormi. Mai avusesem si pana atunci “revelatii” de genul asta – care capata forma, imagine, definitie nici nu stiu cum si de unde – si stiam ca nu prea ma insel. Oricum, eu ma gandisem cel mult ca, probabil, voi avea un an prost, poate chiar foarte prost, pe masura… “semnului”, daca vreti, dar in nici un caz ca voi avea zece ani prosti. A fost, ce-i drept un an foarte rau, numai ca privind acum in urma, realizez ca de fapt a fost doar locul in care s-a dat startul pe o lunga panta descendenta.

Pana astazi nu m-am mai gandit la acea perceptie a evenimentului ca pe un “semn rau”. Mi-am mai amintit incidentul cu barca, dar nu si senzatia din acea noapte. O uitasem, sau poate mi-o infirmasem inconstient.
Astazi, cum ma apropii de o noua schimbare de prefix, mi-am facut un scurt bilant mental al ultimilor zece ani. N-au fost deloc ani buni. Ma gandeam ca este curios cum de la ultima cifra rotunda si pana acum s-a ales praful de atat de multe lucruri, cum totul a mers atat de prost, fara incetare, ca a fost obositor si inutil, ca atat de multe lucruri care ni se intampla noua, oamenilor. Apoi mi-am amintit acel aproape-accident cu barca si acea premonitie neagra. Mi-am zambit cumva in barba, gandindu-ma ca mintea mea fraiera nu s-a prins ca imi va fi rau zece ani… tot ce si-a permis sa creada a fost ca-mi va fi rau un an. Si totusi, a gresit; nu am interpretat… semnul la reala lui valoare. Cert este ca, intr-un fel absolut incredibil, acel incident cu barca este o parabola fidela a felului in care viata mea a luat-o pe aratura in acest ultim deceniu… pana la cele mai mici detalii. Este uimitor de interesant.

Totusi, si mai interesant este faptul ca aceasta “dezlegare” in sine, aceasta percepere a acestor zece ani ca pe un tot unitar, ar putea fi luat drept un semn… bun! Anume, ca sunt pe cale sa ies din sfera acelui “nod energetic negativ”. Ca si cum, odata constientizat, se inchide in propriul lui inteles si poate fi lasat in urma, surmontat…
Sper…

Reclame

24 comentarii

  1. Extrem de emotionanta intamplarea ta> Si cu multe semnificatii.
    Nu prea cred in semne, mai degraba as zice ca nu credeam; totusi am trecut prin intamplari, pe care , daca le pun cap la cap, au legatura unele cu altele; sau una anterioara o anunta pe urmatoarea, chiar daca, aparent, nu au nicio legatura.
    Stii ceva, Lumsa?
    Te credeam o rasfatata a sortii, o fiinta care a ajuns undeva, unde si-a propus si gata!
    Uite cum aparentele insala.
    Stii ce cred acum?
    Ca esti o temerara!
    Mare curajoasa esti!
    Sa-ti dea Dumnezeu noroc!

  2. @lumsa se zice de ex.: cum iti petreci trecerea dintre ani, asa iti va merge tot anul. La mine e valabila, verificata, demosntrata. Am mare grija ce voi face… cu toate astea, intotdeauna apar inprevizibilitatile si comicaria situatiilor neprevazute.

    Faptul ca te simti de multi ani încorsetata intr-o inlantuire „de rau”… spune-mi doar ce zodie esti sa-ti zic când iesi de acolo :-). Nici eu n-am iesit inca din conul umbrei destinului… dar stiind ca asa este, stau blânda. Mai am putin si pot sa-mi scot capul la suprafata. Cum ziceam, cu stelele nu te pui.

    Am si eu alte semne. Daca visez papuci – in acea zi rup DEFINITIV legatura cu cineva, fara cale de intoarcere. Noroc ca n-am visat decât de vreo 2 ori asa ceva. Daca o visez pe o anume persoana (culmea, o fosta, foarte buna prietena alaturi de care am copilarit vreo 12 ani) e bai. Bai Mare!!! E boala curata, prevestire de ce e mai rau, accident… etc. Foarte ciudat mi se pare, dar intodeauna s-a adevarit. Am un baiat pe care il visez rar (il vad si mai rar) e mana cereasca pentru mine in vis, e rost de ceva SuperFain. Ceva ce inseamna placere, intâlnire de lunga durata… E intruchiparea binelui meu.

    Deci cred in: semne transmise prin vise, in astre, in stele, in destin… suntem sub influenta energiilor exterioare, intotdeauna si nu e bine sa te pui de-a curmezisul.

    M-a distrat povestea ta :-). Am gustat-o pina la capat 🙂 Adrenalina iti da forta incredibila, de care nu te crezi in stare. Dupa eveniment realizezi nebunia posibilului…

  3. oricum ai scapat usor…in alte locuri pe glob unii coboara in apa sa-si rezolve probleme fiziologice…si au surprize:
    la strandul lido din bucuresti am auzit…n-am vazut personal…apa se colora in rosu
    in jurul persoanelor pipigeneratoare…ma rog rusinea ca rusinea…
    in brazilia prin fluviile lor celebre…aceleasi persoane temerare…se intorceau usurate la uscat…rontaite partial de pirahnia…sau de cate vreun crocodilas flamand…ba mai erau si cateva anaconde pofticioase mi se pare…
    in australia rechinii mai gustau cate un picior sau cate-o mana….
    in orice caz…persoanele in cauza nu mai aveau nevoie de premonitii ca sa inteleaga
    ca e mai bine uneori „”sa faci in pantaloni””…decat sa te aventurezi in locuri primejdioase..

    dar si eu am „pacatuit”” in adolescenta…innotand noaptea in marea neagra foarte departe de tarm…ca sa ma racoresc dupa vreun chef cu amicii…si privind retroactiv…zic …mare noroc am avut ca mai pot sa conversez in „”cataplasme”” !
    alt noroc ar fii se pare ca eu si marea suntem intr-o simbioza vesnica si ireversibila…
    si vorba aceea cine se naste din apa tot apa se face…din cauza asta circuitul apei in natura este asigurat si de noi muritorii de rand – 90% apa…si in rest spirit mai mult sau mai putin sarat!
    pe scurt lumsa suntem norocosi din nastere…zii mersi…stii tu cui!
    thriller-urile tale sunt recomfortante….si maresc adrenalina si pofta de mancare…continua si vom ajunge cu totii obezi….si ne vom comunca unul altuia in mod poetic desigur…ultimele noutati in diete salvatoare…in plus se stie ca oameni grasi sunt bonomi…
    bonom vine de la un om cu bon…sau om bun…sau poate un barbarism din franceza clasica ?…oricum nu vad nici o legatura cu cholesterolul!

    BONOMIADA
    un bonom sedea pe tron
    se tinea de un balon
    care-i indrepta coloana
    cocosata de grasime
    si in plus el mesteca
    ciocolata amaruie
    ca sa aiba energie
    la cifoza lui zurlie
    care se accentua
    ca purta demult tichie
    facuta din martipan
    cu bomboane colorate
    cantarind un kilogram
    iar camasa lui vargata
    ascundea un bardihan
    indesat cu canelonni
    si fripturi de purcelus
    nu mai are nici o sansa
    sa se dea pe derdelus
    ca o sanie-ordinara
    nu mai reuseste acum
    sa mai care asa povara!
    dar…
    salvarea lui insa exista !
    si se afla langa el
    o bonoama si mai si
    ce-l inghite din privire
    cu o dragoste nebuna
    mestecand la nesfarsit
    ciocolate din aluna…
    orice pofta isi doreste
    ea ai indeplineste
    si cu toata greutatea
    ei se misca spatial
    doua mingi humanoide
    se rostogolesc unite
    de un patos cerebral…
    si in tara-n care ploua
    de trei ori pe saptamana
    doi obezi amorezati
    merg. pe strazile pustii
    tot tinandu-se de mana!

    parca imi aminteste de ceva scena asta de dragoste eterna !
    sper ca nu plagiez pe nimeni!
    dupa atata efort aproape intelectual parca ma trage un somn!

  4. m-a tinut cu sufletul la gura povestirea ta, totusi a existat si un semn bun daca nu s-a sfarsit cu tragedie aceasta intamplare
    cat despre semne eu cred ca autosugestia are rolul ei, cred ca daca am incerca sa alungam semnele negresa le transformam in semne albe si sa ne risipim teama , vointa noastra de a depasi un inceput de rau augur poate muta muntii
    atata timp cat noi gandim pozitiv si incercam sa aducem lumina in temerile si gandurile noastre de cadere putem influenta 10% din ceea ce va urma
    daca pornim cu gandul ca acest semn e unul benefic oare nu vom vedea si altele in preajma noastra, atata timp cat vedem stelele stralucind nu mai e noaptea atat de intunecoasa
    intrarea intr-un nou ciclu poate fi un nou inceput un pas in schimbarea perceptiei si a viziunilor viitorului in care putem cauta semnele luminoase
    e doar parerea mea….
    eu iti doresc acest nou ciclu sa fie unul de reinnoire si care sa aduca doar impliniri

  5. song

  6. Lumsa, te iert ca , in materie de creatii populare anonime semnate m-ai confundat ca Gala; observ ca mai peste tot este o veselie contagioasa: la aghi’ incurcaturile se tin lant, la tine recitam sau interpretam prezentul, cu ochii in urma,pe mine m-a cuprins nostalgia pentru anii de liceu, drept care am recitit biletele, scrisorele si am plans , suspinand filozofic pe temea toate ale oamenilor sunt trecatoare”.
    O zi cu mult soare , daca se poate!

  7. GINA,
    multumesc ca m-ai iertat!!!!! 🙂 m-am gandit ca la un moment dat am sa incurc numele voastre… din simplul motiv ca sunt similare… gggg. sa ma ierti de o voi mai face; eu stiu totusi foarte bine cui „vorbesc”… iar daca imi atragi si atentia, voi putea si corecta…
    cat despre rime… abia astept sa te „manifesti” mai des… sunt convinsa ca o vei face. genul tau de a scrie, la tine, are clar valente poetice… iar ieri am avut si dovada!
    incurcaturile, atata vreme cat nu lezeaza pe nimeni, sunt chiar hilare… un fel de „fiecare cu ce-l doare”… sau „vorbim azi si ne intelegem maine”… dar este foarte firesc sa fie asa, avem doar cuvinte la indemana… si-n rest, imaginatie.
    anii de liceu…….. wow! aia, da, viata dupa care sa dai apa la soricei. 🙂 dar vezi sa nu zabovesti mult, totusi…
    cat despre aparente, mai ales pe net, sunt cu atat mai inselatoare decat in realitate. 🙂 acuma sa nu crezi ca am avut dramele lui peste prajit (am vazut la altii ca se poate cu mult mai rau), dar nici prea rasfatata n-am fost… si nici temerara nu-mi pare ca sunt – nu mi se pare ca esti temerar atunci cand „mergi pe unde te bate vantul”… mi se pare doar un sistem de supravietuire – unii l-ar chema chiar lasitate, dar nici la ei nu-mi plec urechea. sunt un om obisnuit, la fel de la voia intamplarii prin viata asta, ca toti ceilalti.
    raman la parerea ca fiecare „pas” pe care il faci te pune pe un alt drum… ca ni se prezinta zilnic o multitudine de posibilitati… din care noi o alegem doar pe una… ca mai mult nu se poate. iar o buna parte din ce ni se inatmpla, este facatura noastra. inclusiv „povestea” de mai sus… iar faptul ca uneori „pasii” pe care-i facem… ani de zile… sunt intr-o directie proasta, aici nu mai stiu ce sa zic… o fi pana la urma un destin pe care trebuie sa-l implinim, o fi o pura intamplare? cert este ca ai ce ai si cu asta „defilezi” – este viata!

    ***************

    MANON,
    nu sunt o adepta oarba a astrologiei (de fapt, nu cred orbeste in nimic!) dar, cum suntem toti „praf de stele” si ne guverneaza aceleasi legi fizice ca mai tot ce atarna in cosmosul asta, nu contest faptul ca poate da „strechea” in mine cand intru in raza a sapte planete… sunt si materie! 🙂 sunt convinsa ca au o influenta asupra noastra. asa ca, daca tot zici ca te pricepi, ia spune-mi cand ies din… con. sunt berbec cu ascendent in sagetator. foc la maximorum… 🙂
    iar „semnele” din vise, alt aspect super ineteresant. ma fascineaza visele, „realitatea” lor, faptul ca este „a noastra”… multe „raspunsuri” primesc in vise!!!! si semne… 🙂 dar dincolo de asta, sunt ceva de necrezut, visele. intotdeuana ma intreb de unde vin. daca se nasc in mintea noastra, extrem de libera si expansiva cand nu mai este incatusata de starea de veghe, sau daca mintea le „prinde” din exteriorul ei, poate din alte minti… asta-i un domeniu de imaginatie infinita…
    pusul de-a curmezisul… ce simplu ar fi daca am putea sa n-o facem. deja asta-i chestiune de intelepciune… de control… eu mai am pana sa ajung acolo. 🙂

    ***************

    GALA,
    in teorie cunosc puterea gandului pozitiv… si iubesc dictonul „mind over matter”. 🙂 chiar daca sunt doua „stari” insolubile, mi-ar placea sa pot sa ma ridic peste materie, deasupra cestui trup iluzoriu si trecator, si sa raman doar o minte libera, pluind ntr-o vesnica stare de „bliss”. dar stii tu cum este cu teoria si practica…
    mai la indemana noastra, secretul pare sa fie a vedea intotdeuna „partea plina a paharului”… si sa te impotrivesti cat mai putin „curentului”. poate aici se naste ideea ca atragem sau respingem binele, raul. cred ca pur sis implu ne nimerim in calea lor, ca asa este firesc, ca nu exista doar bine, si nici doar rau, ca suntem niste fapturi subiective si vesnic doritoare de fericire… care nu stiu sa compromita in acest univers guvernat de opozitie… care, cat este el de „in opozitie”, este intr-un echilibru uimitor.
    in povestea mea, de ex., daca nu m-as fi „luptat” cu ceea ce s-a intamplat in acel an de dupa povestioara cu barca, nu cred ca as fi avut parte de ameteala care a urmat si s-a propagat atata vreme. si, de ce crezi ca m-am pus din contra? pentru ca aia credeam eu ca-mi va prezerva fericirea. nu cred nicio clipa ca am adus acest rau cu gandul, ci cu fapta. aia, da! iar daca as fi fost inteligenta, as fi luat acel semn drept „stai in banca ta, lasa-ti nevoile „organice” (cat e ea de absurda comparatia) sa sufere un pic, ca n-o sa crapi, si totul va fi… asa cum trebuie sa fie .”cum ii spuneam si lui manon, la capitolul intelepciune, eu nu stau stralucit…

    ************

    MARIUS,
    imi fluturi pe sub nas iluzia unei povesti intersante… dar nu mi-o spui? pai asa-i drept? nu vezi ca eu impart cu voi…? ce s-a intamplat la marea neagra?????????
    daca tu zici ca suntem norocosi, te cred… 🙂 pana la urma, cu cat traiesyi mai mult, cu atat experimentezi mai mult, cu atat mai multe vezi si… SIMTI – pasiunea vietii mele. 🙂
    nu stiu daca sa ma bucur ca v-ati putea voi ingrasa… nu face bine la inima… bine ca nu am prea multe istorii cu… adrenalina. si apoi, cred ca poti fi bonom si mai subtirel la trup… te rog, spune-mi ca da! eu am o gena din pricina careia nu ma ingras… vreau si eu o sansa echitabila la bonomie! 🙂 astept verdictul cu degetele impletite…
    draguta bonomiada ta… iar de plagiarizat, te rog, insist, fa-o cat pofetsti! 🙂
    misto si linkurile. sunt mortali cand dorm, cateii. asa ai dormit si tu??????
    ps sa intelg ca tu asa o rasa de catel aia vut?

    ********
    multum pentru urari!!! 🙂 nua m vrut sa par patetica… totusi. iar „grosul” chiar a trecut. de aceea pot sa si vorbesc despre el.

    o zi frumoasa tuturor!
    aveturoasa din net, pe stanga

  8. Orice semn ma asteptam, dar berbec cu ascendent in sagetator never! Si te mai intrebi de ce mergi incotro bate vântul? Ala e sagetatorul din tine care nu sta prea mult pe „pozitii” fixe. 🙂 Te mai intrebi cum de cutezasesi sa intri la apa (chiar in circumstantele respective) … sure berbecul, care are un curaj nebun. In fapt, ambele semna au curaj nebun. Berbecul – leul si sagetatorul sunt frati de foc. Alegeri in acest cerc inseamna de bine. Stii ca esti in zodia cu cei mai ciudati oameni – a dat de ex. un Chaplin dupa care ma topesc si un Hitler dupa care ma oripilez :-)… si când te gândesti ca astia doi erau nascuti in aceiasi luna acelasi an(la doar 4 zile diferenta), semanau si fizic cu mustacioara magnifica… dar revin. Berbecii n-au dus-o rau ultimii ani. Nu au fost printre zodiile napastuite de astre. Poate doar ti-ai dorit mai mult. Uneori fericirea atârna intr-o balanta pe care ne-o „echilibram” noi insine. Daca atârnam prea multe dorinti o sa ne bucuram mai putin, prin neatingerea unora. Asta e un subiect la care ma gândesc uneori.
    Dar am sa citesc putin mai atent sa-ti spun mai exact…

  9. manon,
    multumesc de… reading!!! 🙂 ce ma bucur ca te-am luat prin surprindere. de obicei evit sa dau indicatii, nu nuami ca sa pastrez „misterul”…… !!!!, dar ca sa evit preconceptiile. 🙂 cu atat mai mult cu cat cei mai multi muritori au o parere nu tocmai buna despre incornoratii din capul zodiacului…
    …iti cam dai sema ce durere a fost pe mine ca si hitler a fost in zodia asta… of, of, nici macar chaplin nu l-a contrabalansat suficient…

    astre calme la toata lumea!!!! 🙂

  10. Don’t worry, si eu speriu cu zodia mea 🙂 :-). I’m use(d?) to 🙂

    Sa stii ca in ciuda aparentei diferente, intre Chaplin si Hitler, similaritatile erau incredibile chiar alarmante… si nu se opreau doar la aspectul fizic! Asta arata totusi cum astrele produc destine foarte similare pentru cei nascuti in acelasi an si aceiasi semn zodiacal. Daca si zilele nasterii sunt apropiate, urcusurile si coborâsurile vietii, aluneca pe aceiasi panta energetica. Si Chaplin si Hitler se nascusera saraci si ajunsera cineva tot cam in aceiasi perioada. Chaplin insa si-a canalizat toata energia in ceva pozitiv, constructiv, creativ, in timp ce Hitler si-a canalizat energia in ceva distructiv la scara mare(crezând cu tarie ca e bine!). Hitler insa a fost bolnav (suferea de parkinson, boala ce ataca creierul si pentru care nu existau medicamente la acea perioada)… si intr-un ultim moment de luciditate facuse ultimul gest de curaj pâna la urma – sa-si puna capat zilelor. Chaplin dupa razboi nu a mai fost niciodata atât de sus precum îi fusese cariera in urcare toata perioada dinainte. Zodiile au urcusuri si coborâsuri pe calupuri de ani, multimplu de câte 12. Astfel de-a lungul vietii fiacare zodie prinde si zone de bine si zone de rau. Urcusuri si coborâsuri. Unii fructifica (gestioneaza) mai puternic zonele de bine fiind exista si un element aleatoriu numit sansa sau oportunitate, atii mai putin. Sansele exista la toti, dar exista si retinerile. Conteaza si contextele generale si curajul.

    Deci recunosc ca nu-ti este usor cu povara de pe umeri. Grele semne te ghideaza :-). Anul asta nu va fi prea generos intradevar. Este unul mai modest pentru acest semn. Propuneti putin… si poate obtii mult :-), asta e secretul fericirii…

  11. da’ tu ce zodie esti? ia, sperie-ma!!!!

    ciudatica simetria in destinele acestor doi oameni… stii ca se zice ca fiecare om are in lume un geaman. mi-a placut foarte mult ideea cand am auzit-o. intotdeauna stau cu ochii cascati, sa-l vad pe al meu… 🙂

    oricum, iti raman datoare pentru cititul in astre. 🙂 te scot la un clar de marte… intr-un an bisect. ce zici??? sau ai alte preferinte??

  12. Scoate-ma 🙂
    Hai sa iesim pe un colt de luna – tip felie sfert (asa de o saptamina din patrar)… aduc telescopul si ne uitam la planeta rosie… cu oceane de acid sulfuric si ploi de metan topit… sau la inelele de gheata a lui Saturn 🙂

    Si poate cu telescopul o sa poti sa-ti vezi geamanul de-aproape… ca si in fotbalul cu binoclul… ce zici 🙂 🙂 Poate de-aia nu-l vezi… maresc ochelarii prea mult si nu vezi ansamblul 🙂

  13. aia cu fotbalul cu binoclu n-am uitat-o inca… 🙂

    deci, avem intalnire in cosmos!!!!! super! ma gandeam eu ca la un moment dat va voi intalni pe toti cei cu care ma conversez… dar ca o voi face… spatial, nu ma gandisem. 🙂 oricum, genul asta de expasiune galactica imi place – comparativ cu un articol mai vechi de-al tau, vis-a-vis de luna. 🙂 poa’ sa se „plimbe” lumea cat pofeteste!

    vezi ca ai uitat sa ma sperii… sau ai facut-o inadins? vrei sa prelungesti misterul? eu oricum nu stiu prea multe despre semnele zodiacului… nu am preconceptii, adica… 🙂

    berbecul arcas si merele de rezerva

  14. Da. Am ramas restanta la intrebare. Daca te uiti atent la semnele astrale constati ca in reprezentati se pune accent pe „arma alba” din dotare. Fiecare are ceva… un corn, 2 coarne, 2 clesti, un arc, o oala cu apa, sunt doi ca sa fie sigur ca ramine unul… etc. Deci fiecare e dotat pentru aparare… supravieturire.

    Frumos ar fi sa zic… fleosc asta sunt! Dar n-as fi eu daca as proceda asa. Nu fac niciodata prezentarea in acest sens. Voi zice… o ghicitoare. O ghicitoare simpla.

    Pornesc din start de la idea ca suntem precum ying si yang. Tu esti semn de foc… arzi totul pentru a gusta miezul, eu sunt semn de apa. Curg lunecos si sting focul unde-l intâlnesc, dar pot crea cascade de o forta similara. Ale tale arme albe sunt in fata, a mea e in spate. Tu esti mare, eu sint mic – dar la o adica la fel de mortal, caci de obicei nu conteaza volumul, masa. Ma mir ca nu este si zodia tântar. Tântarul este cel mai agresiv element existent pe pamânt. A decimat la oameni cum nu au facut nici un alt animal.

    Deci sa ma opresc aici? Semne, maica, semne… indicii.
    Daca nu sunt suficiente o imbrac si in alta forma… mai narativa
    „Nascuta din parinti a caror semne astrale se bateau cap în cap (semne ce n-aveau nici o congruenta, nicaieri), a caror întâlniri semanau mai degraba cu sporturile extreme precum mersul în echilibru pe firul crestei muntilor, legati la ochi, cu capul in nori, fara sa realizeze prapastia (haul) de ambele parti ale muntelui, decât în ciudatele dezechilibre inevitabile…. din astfel de oameni aparui eu, într-un semn astral care prin devotiune a dat oameni ce desenau ochii în gura, buze la ceafa, piepturi de piatra si membre în perpendicularitate. Celor care nu realizeaza personajul despre care vorbesc, o sa se edifice pe parcurs… caci undeva în povestile ulterioare ar trebui sa apara în clar . E unul din personajele dragi mie, îl cunosc pentru ca-l simt inlauntrul meu uneori. ”

    As mai putea scrie in alte 100 de feluri aceasta tema fara sa-ti zic clar… asta e!!!
    Sper sa te descurci. Nici eu nu rostesc cu voce tare zodia. e clar de ce nu? Ti-os soptesc la ureche… ramâne intre noi 🙂 🙂

  15. fara sa am dispozitie polemica pe tema commentului de mai sus:
    nu as pune in aceiasi fraza…sau compara numele unui artist de geniu care a adus fericirea si zambetul omenirii alaturi de un criminal de razboi care a provocat un genocid de 70 de milioane de oameni si nenorocirea altor miliarde….chiar daca intamplarea a facut sa se nasca in aceiasi zodie…asta numai din respect postmortem pentru chaplin!….e ca si cum as spune ca un delfin seamana cu o hiena pentru simplu motiv ca sunt mamifere …

  16. sorry

  17. manon,
    gata. mi-am amintit ca am citit un articol de-al tau!!!!! atunci am crezut ca esti sagetator. retin ca te integrezi si in al 13-lea semn zodiacal. ophiuchius, parca-i zice. am si un link de blog pe el. am si eu pe cineva in familie in semnul asta al „vindecatorilor”. o sa-l pun in bloroll mai incolo. sa-l cauti maine!
    mi-a placut naratia!!!! 🙂 imi place cand este totul cufundat in mister si poveste…

    marius,
    omul asta complet nesanatos la cap a adus prea multa suferinta in lumea asta. de multe ori m-am gandit ca n-ar trebui nici macar sa i se rosteasca numele… dar, daca nu i-l mai rosteste nimeni, uita noile generatii ce a fost in stare, el si cu cei care nu l-au oprit, sa faca. ori asta nu trebuie vreodata uitat…
    se ating puncte sensibile cand intra el in discutie… mie mi se zgribuleste pielea… dar nu merita sa ne tulbure si din alte motive…

  18. ca si exercitiu in numele unei posibile controversate stiite oricând voi vorbi dual pentru cei doi.

    Astia doi s-au privit in oglida la un moment dat! Ce-a vazut fiecare in celalat s-a transpus in „The Great dictator”. Filmul a fost facut in primele luni de la inceperea razboiului – in 1938… Ce mesaj are… pentru cei care nu stiu… ai zice ca a fost facut dupa. Hitlet a vazut filmul… sunt martori care confirma ca vazuse filmul de minim 2 ori… Contextul istoric pe marginea celor 2 mi se pare foarte foarte interesant!

    Pentru mine Chaplin e geniul
    Hitler diabolicul

    2 puteri incredibile având aceiasi sursa energetica astrala. Daca canalizezi fortele diferit asta obtii… e un expemplu de luat aminte.

  19. Hai sa ne amintim scena cu globul si sa ne gândim la contextul istoric… (tinind cont de anul apariiei filmului)

    sau scena finalului… zguduitor…

    Care din ei s-a imbracat cu care? Care din ei a fost capabil sa se transpuna in mintea caruia… care a dat apa la moara caruia? Care a gresit interpretarea?

  20. manon,
    inteleg detasarea si privirea din exterior… si discutarea „la rece” pe tema astrala… inteleg si controversa… si faptul ca este un subiect dureros…
    si ma opresc aici… m-am trezit intr-o bula ilogica azi…

    uitasem…
    stii cred ca si al 13-lea este tot semn de foc…
    si linkul http://opchiuchus.wordpress.com

  21. 🙂

  22. si doar eu stiu de ce zambesti…
    🙂 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60.710 hits