(n.a. – a se citi prin ciob de sticla fumurie.)
am muscat cu atata pofta din acest fruct
mi-am ranit buzele
rosu si gust ingramadeam in aceasta gura calica
o betie de fier
de ispita a cunoasterii
de umori care sa macine
sa-l lunece pe afara inauntru
nesatios am muscat
cu furie spaima nevoie
m-a durut pana-n moalele capului
am continuat
ca o rana ce se cerea rupta pana la capat
sa musc fanatic
spre miez
unde gustul lui si al meu se confundau
intr-o ambrozie virulenta
letala
inconstient am muscat
cu muschii angoasati pe aceste falci
cu buzele si gura destramanu-mi-se in carnea acestui fruct
muscam
primitiv salbatic
ca un animal haituit
pana mi s-au dezgolit dintii sticlosi
in care-mi jucau reflectii solare
sub aceasta zodie a timpului tau
din care ma vezi de departe
zambind urias
cu buzele incredibil de rosii
…
14 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Poemul tau ma atrage, citesc si simt ca trebuie sa revin- ca intr-o spirala.
Imi aminteste de Nichita, de inceputuri, de incercari , de mers catre, de gand aruncat inspre.
E ca si cum te-as cunoaste , fara sa te stiu.
Sigur il pot citi si altfel.
imaginatia dorinta si inima marul rosu adam si raiul?
imi placu aceasta perindare in suflet din care tresare dorinta si care se regaseste pierzandu-se in iluzie
partea aceasta „inconstient am muscat
cu muschii angoasati pe aceste falci
cu buzele si gura destramanu-mi-se in carnea acestui fruct
muscam
primitiv salbatic
ca un animal haituit” mi-e cea mai aproape liric
gina,
nu mai este mult pana sa-mi cunosti „obsesiile” in totalitate. nu sunt multe si sunt si asociate. 🙂 pe „drumul spre centru” (si iata cum ajung si la eliade, asta fiind titlul unei carti a lui) se merge cale lunga, iar… spiralata este cu atat mai… ametitor.
cat despre „a cunoaste fara sa stii”, este din cauza faptului ca suntem construiti din acelasi „material”…
si, nichita…!!!! mai este putin si-l serbam si pe el… alt marte-an! mari talente nascute in luna asta!!!!
gala,
cunoasterea, inconstienta, constienta, asumarea consecintelor… si, intr-iun plan secundar, perceptia din exterior… o calatorie personala al carei greu si „sange” nu se vede de la distanta… si nici nu trebuie, pnetru ca este dificil de digerat – nu putem duce mai mult decat o cruce…
imi place ca tu iti alegi grupul de maxima rezonanta personala. 🙂
Lumsa, draga mea, imi pare mie sau tu l-ai avut ca mentor pe Nichita Stanescu?
1. ce cauti tu treaz la ora asta?
2. daca te prind ca nu-ti place nichita stanescu nu stiu ce-ti fac… caci, de ce si iata:
eu am iubit la viata mea rau de tot trei barbati: mircea eliade, nichita stanescu si al treilea nu se pune. primii doi mi-au fost, da, mentori!
2.5. tocmai citeam niste nichita, chiar acum… ma trec fiori cand il citesc pe baiatul asta. cred ca aspus tot ce am vrea sa spunem… toti. doar ca mult mai bine.
3. tu ai mai invetat versuri? (vin sa te verific…)
4. mereu intri in spam…
superba poezie…rapitoare…virulenta…sexuala…parca-i vad pe ilustrii tai iubiti lipsiti de o felie sangeranda…ca logo-ul lui „”apple”” computers…chapeau lumsa…daca o tii tot asa…sper ca o sa tiparesti si o carticica in double language…astept!
apropo de al „”treilea necunoscut dar iubit””…pare-se ca nu te-ai multumit cu o felie!….tot uitandu-ma prin sticla ta fumurie am deslusit ca no3 a disparut ingurgitat complet pintre dintii sticlosi….intr-un blackholeundergroundinfinit…brrrrr
mai sa fie ai niste idei apocaliptice carnale de vajaie capul tinerilor cititori….
stau si ma gandesc …daca pe intangibilii ilustrii de mai sus….sa zicem ca cel de sus i-a ajutat sa scape cu viata….ce s-a intamplat oare cu pamantenii iubiti de tine…
lasa-ma sa brrrr in continuare!
MONOLOG pentru DNA MAGDEBURG
(vacuum cerebral si total loss)
m-am agatat de doua puncte!
alpinistul cuvintelor tale
urca pe fraze pana ajunge
la marul lui adam
un cutremur involuntar…
buzele musca aerul…
de ce nu porti breton pana la barbie
sa-ti ascunda gandurile
si cascada ochilor tai flamanzi
stralucind ca sabiile ienicerilor
disparuti in istorie…
cate crime ai comis?
suferi de genocid nocturn?
macini scoarta pamantului!
nu stii ca interiorul
este plin de magma pura?
…pazeste-te cat mai ai timp!
vulcanii nu iarta….
vedi napoli e poi mori!
asta este a treia oaracand incerc sa postez tuburile!
de ce nu merge oare?…
marius,
m-ai prins cu mata-n sac. 🙂 iar eu credeam ca sunt de o subtilitate profunda… vezi? uneori am si eu pareri bune despre mine insami!!!! poate, ce-i drept, fi privita si ca incarcatura erotica… oare la asta sa se fi referit gina mai deunazi???? 🙂
nrl trei nu afost „consumat”… s-a lasat consumat de alte cele…. 🙂 nu fac parte dintre cei care-si consuma iubitii… cu toate ca poate nu-i o idee rea…
mi-a placut mult jamm-ul tau!!!!!!!!!!
mercic de links. nu intra cand ai mai mult de unul. o sa intru in setari, ca sa nu mai ai probleme. cel cu veziviul o sa-l urmaresc mai pe seara. am vazut ca este un filmulet intreg. iar vulcanii ma atrag misterios… 🙂 iar cel cu etna, fundalul sonor, mi-a amintit de phoenix… si mugur de fluier… si 17 ani… si………………
vulcanita
ferea!
doamna vulcanita…erotica nu e rusinoasa e chiar sanatoasa…anyway poemul asa pare…si poate subconstientul te-a tradat putin…important ca este frumos si cizelat…si cititorii se bucura…
… unde-i freud sa ma psihanalizeze? 🙂 hai sa-i zicem… voluptate… ca sa compromitem intre erotic si subconstient. 🙂 ce zici?
multumesc, din nou…
🙂
freud este in tine…autopsianalizeaza-te…o sa o faci chiar mai bine decat raposatul celebru…semantica nu mai conteaza…voluptate sau nu…stim despre cei vorba…nu numai noi dar si copii deja…traim prin voluptate sa zicem…si discutam despre ea si datorita ei….mersi pt multumesc…chiar nu stiu de ce…suntem in tandem de ceva vreme…si sosete crosetaram cot la cot…au ajuns pana la cer cred…pt fii publicate in revista…”imbracaminte oversize pt gravide”…unde-i ioana totusi?…speram ca e bine mersi….
autofreud
vino mai aproape
sa-ti soptesc
ea este in stare gazoasa
mult deasupra lichidelor
uriasa distanta intre ea si solide
nici nu le mai intelege
revine ciclic
ca anotimpurile
dar este in alta cosmogonie
alte unitati de masura
alta libertate de miscare
legaturile atomilor mei sunt atat de stranse
abia respir
doar visez
la recrearea spatiilor edenice
in care incapeam ca-ntr-o manusa
sau soseta
cu totul
dar gazele nu redevin pietre
cel mult ape
ceva va ramane totusi din noi
in afara de oase
un rand de sosete talambe
sute de mii de gravide in acelasi moment
siruri de litere
voluptati efemere
suflete
conicidenta
intamplarii de a fi
leaga-ma cu un nod marinaresc
de punte
tine-ma de fir sa nu ma desir cu totul
din cauza gravitatiei
azi m-am trezit cu pamantul deasupra capului
si cerul pe dedesubt
oare asa o fi sa mori
B&W ON THE ROCKS
moartea
e un vis mai lung
undeva in olymp
viata e prea scurta
o secunda abreviata
un chin elastic
o viata de om si :
muritorii devin nemuritori…
moartea
e un vis mai lung
undeva in olymp
nu va grabiti !
B&W on the rocks
c’est tout !
o betie ca o moarte
un demo universal
printre astrii
esti doar un numar zecimal
zero, zero zero zero zero
si iar zero la infinit
apoi cifra 1 eventual
acest unu minuscul
fara valoare sau sens
care nu schimba nimic in cosmos
decat propria identitate
microscopica la nesfarsit !
vorbi zero din unu (falsa identitate)
cate infinituri inghesui intre zero si unu
cum transcrii cosmosul in formule binare
de ce mi s-a dat ratiunea nimicului
totului
altfel decat ca s-o lunec in nestire intre un inifint si altul
intre mine si restul
ma rasfat in iluzia cosmica
trag de acel „chin elastic”
sa imi ajunga pana la sfarsit
sa nu raman cu sentimentele coagulate
chiar inainte de azi
cand ma intreb daca eu chiar traiesc
daca acest scris este dovada
sau durerea unui zid in care am intrat ieri
cu carnea
sau mirosul casei de la tara
sau dementa unui vis
in al carui oracol mi-am mai citit