Cu sufletul la Nichita Stanescu

“Despre firile contemplative, despre ce spun ele si despre unele sfaturi pe care am a le da”

Firile contemplative iubesc ratiunea.
Ratiunea a mutat pamantul
din mijlocul existentei
si l-a facut sa se roteasca
in jurul soarelui.
Ratiunea a demostrat aceasta, cu cifre,
dar nu si cu infatisari ale cifrelor.

Dau sfat:
contemplarea si firile pe masura ei
sa-si gaseasca pricina de a fi
sa se amestece, sa paraseasca staticul.

Dau sfat:
cei care au pus pamantul
sa fie sluga soarelui,
sa-i caute justificare.

Altfel e trist pe pamant.

Firile lipsite de timp
au lasat pamantul in mijlocul universului
si asta e bine,
pentru ca acesta este adevarul.

Firile in criza de timp
au incercat sa masoare cu bunul simt
si ceea ce nu se poate vedea.

Dau sfat:
– Catre medici, catre fiziologisti, catre anatomisti:
ma intai
sa se indoiasca de faptul ca
inima
e centrul sentimentelor
si creierul
locul gandirii.

Le spun:
in curand se vor vadi acestea,
se va vadi
Ca bunul simt nu a gresit, ci
inima
e centrul sentimentelor
iar creierul
locul gandirii…
Dar altfel de inima
si un cu totul alt creier.

Am vrut sa-l am si eu pe dragul de Nichita Stanescu pe blog azi… cu toate ca mai mult de a transcrie aceasta poezie, nu stiu ce sa mai spun… ceva care nu a fost deja spus de mii de ori, si inca cu mult mai bine. Asta ma incumet: ma numar printre cei care l-au iubit si simtit pana-n varful unghiilor. Atat.

*

Altfel, eu o sa plec pentru o vreme. Sper sa mai pot intra macar din cand in cand, daca nu chiar sa postez ceva, macar sa va raspund. Va las cu bine si sper sa va regasesc la fel de bine!

Cu gandul la Nichita, la cuvinte… si alte cele, va las aceasta melodie:

Reclame

30 comentarii

  1. Dreptul la timNichita Stanescu

    „Tu ai un fel de paradis al tau
    in care nu se spun cuvinte.
    Uneori se misca dintr-un brat
    si cateva frunze iti cad inainte.
    Cu ovalul fetei se sta inclinat
    spre o lumina venind dintr-o parte
    cu mult galben in ea si multa lene,
    cu trambuline pentru saritorii in moarte.
    Tu ai un fel al tau senin
    De-a ridica orasele ca norii,
    si de-a muta secundele mereu
    pe marginea de Sud a orei,
    cand aerul devine mov si rece
    si harta serii fara margini,
    si-abia mai pot ramane-n viata
    mai respirand, cu ochii lungi, imagini. „

  2. sa fiu iertata, sper, dar astazi eu invat sa tac Necuvintele

  3. asa ne afirmam si noi dreptul la Nichita si dreptul la necuvinte
    imi bate inima in ritmul cubului
    si mainile imi scriu in cerc
    pete de sange am gasit la tine si au mirosul lui
    multumesc lumsa
    sper ca pleci din motive de vacanta 🙂 si nu de suparare
    o sa-mi lipsesti
    ps superba melodia

  4. Inima nu exista fara creier.

    Sentimentele nu exista fara inima,
    Inima nu exista fara creier.

    Noi nu am fi mai nimic fara sentimente,
    Sentimentele nu exista fara inima,
    Inima nu exista fara creier.

    Oricum intorci lucrurile, CREIERUL e in spatele tuturor lucrurilor. Altfel suntem amobe, organisme primare, celule de formare – vii, primordiale….

  5. Moment poetic!
    O asteptam cu drag pe lumsa!
    Si-i uram succes, acolo unde este!

  6. as fi vrut sa pot sa scriu cam asa ceva… un zambet, o floare si o raza de soare tuturor celor care mai trec sa-mi „ia pulsul”… dar iar as fi nedreapta… si mult prea evaziva. eu ori sunt prea evaziva, ori prea sincera – ori bag lumea in ceata, ori o supar cu brutalitatea adevarurilor pe care nu le cosmetizez prea mult…

    ideea este cam asta. acum o saptamana si ceva scriam o poezie… unde ma intrebam cine, ce cauta si unde. cam de dianinte de a fi scris-o ma framanta dubiul cu acest blog (mi s-a mai intamplat acum vreo luna si ceva, dar atunci aveam un cu totul alt motiv). de la acea poezie incoace, am tot zis ca ma opresc, ca nu mai scriu, dar am zis sa nu mai fiu berbec… sa sar cu capul in prima decizie, ci sa astept… poate-mi trece. 🙂 nu mi-a trecut. luni mi-am zis ca am asteptat destul si basta – asa ca am plecat in „calatorie”. nu sunt suparata, nu sunt bolnava, nu sunt… nimic grav… pur si simplu trebuie sa-mi rezolv… derivele… monstrii mei, cum imi place mie sa-i numesc….
    mi-am facut blog, ca multi altii, curativ. „boala” mea porneste dintr-o ciudatenie genetica, unu, si dintr-o „dislocare” geografica, doi, ca sa ma rezum doar la atat. nr. 2 este un aspect pe care voi nu-l puteti intelege, dar este unul dintre lucrurile care ma termina. nu pot sa ma intorc acasa, nu-mi vina sa stau aici, niciun loc nu pare sa-mi mai apartina, nicunul nu pare ca ma poate cuprinde, nu am „acasa” si mi-e groaza ca nu voi ma regasi vreodata acest sentiment. patetic, nu? va rog sa nu raspundeti la intrebarea asta! inserez un vag sarcasm ca sa mai reduc di incarcatura…
    am incercat acest „artificiu” – blogul – nu numai pentru a „incerca marea cu sarea”… si anume de a ajunge la o stare de normalitate, dar si pentru a vorbi cu romani… romani pe care nu-i cunosc. sa-mi construiesc un pseudo univers, cumva separat de cel real, in care incap cei pe care-i cunosc. cei care v-ati incumetat sa veniti aici sunteti oameni foarte diferiti de mine. sunteti normali, aveti un sens, stiti foarte bine ce vreti… inclusiv de la blogul vostru, sau cititori. eu, nu! nici nu am crezut de fapt ca va veni cineva pe aici (in afara de scena, dimi si marius… pe care-i stiu „din copilarie”), cu atat mai putin oameni misto. culmea este ca, fie si fara sa fi facut eu… vreo campanie de atras trafic, cativa, totusi, ati venit. si ma uimiti. … iar eu as vrea sa fiu ca voi… si nu ca mine. eterna nemultumire cu sine…
    totusi, dupa aproape 4 luni de blogatura, ma regasesc la fel de pierduta in spatiu… in sensul ca nu am obtinut din acest catharsis ceea ce m-am gandit ca s-ar putea… sau ca as vrea. singurul sentiment cu care m-am ales este ca sunt complet in plus. nu am nimic de spus, nu va infrumusetez viata, nici ep a mea, nu fac nimic bun… si atunci trebuie sa ma opresc. macar o vreme… lunga.
    nu stiu cat de mult am sa ma… „calatoresc”, daca voi mai reveni la felul in care scriam pana acum, felul in care veneam pe la voi, daca voi sfarsi prin a sterge acest blog, sau daca nu cumva o sa ma mut in china… si, in esenta, nici nu conteaza cu adevarat. nici macar pentru mine. m-am simtit totusi sa va las aceasta explicatie, ca sa nu va bateti capul singuri si nici sa nu va mai pierdeti vremea pe aici.

    va rog sa nu luati acest commnet ca pe un semn ca am revenit la „dialog”. dimpotriva, de vreme ce l-am articulat, si inca cu greutate, este clar ca am decis sa ma retrag pentru o vreme mai lunga. are strict valoare informativa si de asublinia ca nu doresc sa va lezez un vreun fel…

    va doresc, cu multa sinceritate, toate cele bune!

  7. JBENG!!
    Esti capabila sa dezlantui CATACLISME nu cataplasme, my dear 🙂

    Eu ma consideram omul contrastelor – dar tu ma intreci de sute de mii de ori. Stiu ca te vei intoarce. Vei calatorii cu barcuta ta prin mari si pustiuri, prin furtuni si ceata. Si chiar e indicat sa o faci! Cautatea de sine nu e de ici colo. E problema greeeeaaaa. Si pe mine ma macina. Nu cred ca sufar de normalitate dupa cum nici tu nu crezi ca ai avea acea normalitate. Deci poti sa-mi retii un bilet de calatorie pe barcuta ta, poate ajungem sa vedem turbulentele toate impreuna :-).

    in româneste se spune „calatorie sprâncenata” – pe mine ma uimeste expresia. Oricum stiu sigur ca ne vom mai reintâlni 🙂

  8. au uitat sa zi ceva:

    o sa-mi fie dor de cuvintele tale…
    sa ai grija de tine si mai ales de sufletelul tau.

  9. Cineva mi-a trimis odata un” tren al vietii”. este foarte interesant; si melancolic; si ..de toate felurile.
    Lums si-a cumparat bilet intr-un circuit, pe care nu trebuie sa i-l intrerupem- asa este viata, cred: ne intalnim intr-un compartiment, ne spunem vorbe, tot felul, unii coboara, altii urca si calatoria continua.
    facem sau schimb de adrese, pe unele le pierdem, pe altele le pastram ,undeva si vremea trece..

    manon, ar cantari prea greu barcuta , cred ca sunt multi doritori.

  10. Adevarul mare, pe care cred ca si lumsa îl simte, este urmatorul:

    In viata incerci de multe ori marea cu degetul. Si gusti. Uneori e al dracului de sarata apa alteori e dulce. Sa-mi puna cineva in fata pe tapet cu citeva lucruri mari insirate: omul meu, calatorii pe planeta, si virtualul ca forma de traire… unde credeti ca as sari?

    Mai intâi sar in gât la omul meu (restul pot sa nu existe), apoi la libertatea calatoriilor simtite pe vi (asa sa pun mina pe o ceramica de Gaudi, pe un tablou Van Gogh, sa stau razgâiata cu ochii lipiti de cer, ore nedefinite la Planetarium din America)… si undeva in coada cozii ma multumesc si cu virtualul asta.

    Deh… inca realul nu bate virtualul – nu la mine. Poate o sa ating si acel nivel cind virtualul va detrona realul.

    De-aia consider ca libertatea de alegere apartine fiecaruia. Daca inca ai posibilitatea sa alegi esti bogat :-). Asa-i Lumsoi? Do it as you feel.

  11. lumsa
    fara sa te bat la cap fara patetisme fara sa-ti raspund la intrebari
    1 pentru mine aduci frumosul in virtual dar n-am sa explic ce si cum,
    2 blogul nu poate fi o masura curativa, doar un joint
    3 spun toate astea pentru ca ma regasesc in peregrinarile tale de mai sus
    acasa nu exista nici pentru mine, am incercat sa iau si eu blogul ca pe un medicament si caut sa-mi exorcizez monstri
    nu am gasit solutii pana acum blogul pana la urma si bloggingul in general s-a transformat din element cathartic in element de comunicare
    sa-ti fie drumul bland si cautarile cu folos , iar virtualul cum spune manon sa vina mai apoi

  12. […] fim mai suportabili, să ne putem privi iar în oglindă, să ne oglindim în apă. Ştiu, uneori adunarea de cuvinte nu e mereu totuna cu adunarea de gînduri, poate fi însă un soi de poezie. Aşa mi se întîmplă […]

  13. Nichita trebuia sa fie mentorul tau direct ca vad ca esti mai mult decat indragostita de el.
    Imi place Stanescu dar nu foarte mult…prefer Blaga. Poate din cauza ca sunt mai aproape metafizic si ontologic de el decat de atipicul Nichita
    Oricum este inegalabil pentru perioada aceea

  14. La multi an, la multi ani, la multi ani!!! iti doresc cat mai putine depresiuni si din ce in ce mai multe succesuri blogosferice. ( deja vad ca ti-ai facut rost de alti vizitatori si na ja, sunt un pic cam foarte geloasa, dar imi trece cu un diazepam-doua). despre absenteismul meu indelungat o sa-ti esplic al’ data. na ja, pana atunci te astept aici cuminte sa vii cu torturile.

    yours faithfully

    🙂

  15. […] aprilie 13, 2009 by scenarista 4 Lum […]

  16. daca nici azi nu te sinchisesti sa scrii ceva, o iei.

    te iubesc

    la multi ani, lum!

  17. Manon, Gina, Gala, Flavius,
    multumesc frumos pentru gandurile voastre. suna sec si banal, dar nu stiu ce se poate adauga unui „multumesc” pentru a-i atribui o incarcatura mai mare………
    🙂

    Valecano,
    si mie imi place Blaga foarte mult. Nichita este insa extrem de aproape de sufletul ravasit… la mine bate mult vant……
    🙂

    Dimi,
    nici nu stii ce supriza frumoasa mi-ai facut! ma impresioneaza ca ti-ai adus aminte…
    m-am intrebat in ultimele doua luni (sau mai mult?) ce s-a intamplat de ai disparut… dar mi-am zis ca reapari tu la un moment dat. 🙂 iata ca n-am gresit. multumesc de urari si sper sa te mai vad… cu toate ca acum sunt eu in faza de „con de umbra” iar… distantele sunt uriase, magnetismele covarsitoare, atomii neputinciosi…
    in loc de torturi… iti las un mare hug si un mostrofalc, daca mai tii minte ce-i ala.
    🙂

    Scena,
    din cauza ta am si intrat pe blog azi. stiam eu ca o sa te gasesc aici cu vreo bodoganeala…. 🙂 si uite ca am si scris… si m-am salvat de la un omor….
    multumesc frumos. si eu te iubesc.
    🙂

  18. La multi aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !
    ti-am lasat un cadou la mine 😉
    sper ca toate sunt ok, sa inceapa un ciclu de zece ani mult mai buni ca urmatorii si plini de fericire
    un buchet mare mare mare de toate florile din lume

  19. hei, cum as fi putut sa uit? important este ca suntem din nou tu-ghe-der si ca putem sa facem un fel de „rivaival” al vremurilor bune. desi am observat ca nu m-ai dat la missing si nici n-ai oferit recompensa cu 6 numbers …si mai ales dupa ce au inceput sa-mi taie degetele si sa ti le trimita. dar hei, noroc ca am avut eu o lingurita sa scobesc in perete si am reusit sa tai gratiile cu ata dentara. huh.
    merci de hug si mostrofalc! 🙂
    lieb’ dich!! 🙂

    p.s. nu ne-ai spus cat faci anul asta.

  20. Lumsa, un sincer la multi,, multa sanatate, multi bani, succes in dragoste, tatuaj minunat si mai da si tu cate un semn pentru ca mi-e dor de tine.

  21. !!!!!!
    La mine ai o caruta de flori!!!!

  22. hei, cum te-am intrebat, te-ai si ascuns, nu?

  23. gala,
    multumesc mult de tot. am fost la tine si mi-am luat rasfatul. 🙂 esti o draguta.
    …mi se pare o eternitate de cand n-am mai trecut pe la tine/voi… cand colo, abia daca au trecut vreo doua saptamani… uneori iubesc iluzia temporala…

    gina,
    multumesc mult si tie. 🙂 cum am mai zis, nu stiu cum de m-am lipit de oameni care-mi dau atata atentie… iar eu chiar cred ca n-o merit, dar ma bucur tare de ea…

    dimi,
    nu stiu daca ai avut rabdare sa citesti mai sus… ca sa fi inteles ca eu de fapt sunt in pauza prelungita. sper sa mai dai tarcoale pana ma intorc, daca m-oi intoarce. dar, sper ca stii ca si tu, ca si scena si marius, vei ramane mereu in sufletul copilariei mele blogale…
    nu te-am dat la disparuti pentru ca nu este genul meu… 🙂 accept parasirile foarte usor (cu atat mai mult cu cat si eu o fac adesea). nu pun intrebari, nu insist… cred in libertatea de alegere, iar in ceea ce priveste spatiul virtual, stiu ca fiecare are viata lui, in care uneori incape timp pentru bloguri, alteori nu, plus gusturile… care se mai schimba. dar ma bucur ca ai avut lingurita aia si te-ai eliberat singura. 🙂
    40! poftim! ca sa nu mai ai nedumeriri… 🙂

    t,
    multumesc frumos! 🙂 pentru toate urarile…
    continui sa ocolesc dialogul in direct si explicatiile… am invatat ca daca incerc sa le formulez, lumea intelege tot ce vrea si nu ceea ce increc eu sa zic. asa ca de cele mai multe ori aleg tacerea. macar nu poate fi nimeni invinuit… ca a inteles gresit, sau ca aexplicat gresit…
    si mie mi-e dor de tine, cu toate ca stiu ca-i greu de crezut… dar dupa cum stii, evit pana si pe stii tu cine… ceea ce este incredibil, la cat de mare este de fapt nevoia mea.

    tuturor, inca o data, multumesc mult pentru urari!
    cu drag

  24. Lumsoi ti-am zarit yahtul ancorat in golf :-)… si mi-am zis ca musai esti prin preajma. Am trecut… îti las biletel pe masa cu urari de „sarbatori fericite” si o busola ce indica mai tot timpul nordul . In rest te descurci tu :-)…
    S-auzim de bine.
    M.

  25. RESET your MIND

    plutesti pe valurile lunii
    o umbra dinspre soare
    ti-e imbibata palaria
    cu sufletul ce moare
    de straja la prora ta
    un inger striga ajutor
    se-nneaca iar in luna
    privirile ce dor
    sa mori
    sau
    sa nu mori
    sa fi
    sau
    sa nu fi
    pe hamlet tu il sti…
    la clovnul lui privea
    si in orbite isi citea
    un sumbru matematic
    cu cioc de cucuvea…
    columbele se risipesc
    cand zorii zilei te trezesc
    si zborul lor destine…
    opreste gandurile rele
    opreste ceasul
    si mori o clipa…
    uita tot
    doar pe ferestra
    sa privesti
    la viata de culori ceresti
    incepi iar
    sa traiesti !

    p.s. sarbatori fericite !

  26. multumesc frumos, manon si marius! 🙂

    si voua, si tuturor, SARBATORI FERICITE! petrecere frumoasa cu familiile si prietenii, pofta buna si oua maiastre!

    🙂

  27. Sarbatori Fericite, împreună cu Lumina gîndurilor bune, alături de toţi cei dragi!

  28. HRISTOA A INVIAT!

  29. oare tu nu simti ca sufletul meu are nevoie si de tine???????????????????

  30. Gina, Flavius, multumesc frumos pentru urarile voastre de Paste. …le-am primit la timp, doar raspund tarziu…
    🙂

    Anamaria,
    … in ultima vreme ma indeletnicesc cu inselarea asteptarilor. chiar nu prea am mare lucru de oferit zilele astea. sper sa ma ierti si tu…
    ai grija de tine si sa-ti fie bine!!!
    🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Blog Stats

    • 60.710 hits