breakdown

As fi vrut sa-ti scriu o poema sublima cu rima
Cu o cadenta subtila intre tine timpurile verbelor si mine
Spuzind de tandru suav imaculat
Cu un ochi orb la realitatile mondene care ma surpa din abstract
Si as fi vrut sa stii cu adevarat angoasa altei minti
Sa simti cum la fiecare silaba vocea imi scade
Ca si cum mi-as da viata din mine cate un pic.
M-as fi estompat spre sfarsit intr-un gand sau un suflet care ar fi putut fi
Al tau
Si n-ai mai fi stiut ca am fost eu.
Dar stiu ca nu as fi reusit
Pentru ca in vreme ce-ti scriu
Iscodesc gandurile le masor le iau pulsul dar totusi ele gasesc
Un fel de a se arata ca in vis
Cumva fara noima fracturat fara legatura cu nimic.
Nu eu decid ce las aici cu toate ca-i greu de crezut.
Asa c-o sa-ti spun doar atat
Ma bucur sa ma trezesc in fiecare dimineata in acelasi trup
Sa imi aduc aminte cine sunt.
.
.
.
.
.

  • Blog Stats

    • 55,414 hits