Vidul si Plinul

o noua rezolutie pe revolutie
un alt semn in care doar eu voi sti sa citesc
dar nimeni a intelege
nu ma dezbar de proastele obiceiuri
scormonesc prin taciuni cu mainile goale
dau iama prin propria-mi minte
ma bantuie ifose si veleitati inutile
te siderez
priveste
infasor aerul pe deget si arunc un farmec cat colo
abracadabra puf si paf
si vad lumea ca-ntr-un cristal
sensurile toate
asezate dupa inaltime
la zidul executiei
chimiile vraiste impusca aiurea
nu stiu ca va ramane in picioare
ce o sa las aici pentru tine
ce pentru nimeni
cu ce ma aleg eu

pe vremuri cantam melcilor dupa ploaie
ma culcam cu pantofii cei noi
si aveam prieteni imaginari care locuiau cand in capul meu
cand in sifonier
cand intr-un dictionar roman-italian de buzunar
din care citeam nestiind sa citesc
acum
pana si monologul interior are scrupule si trac
de parca m-as putea leza singura
cu tine nu-ti mai spun cum vorbesc
cu cata grija imi caut dictia-n dinti
cum disec cuvantul si-l mesteresc
si totusi
intr-un fel nu te iert
obstinent visceral
(durerea exista doar in contrast)
vin intruna aici
ca un vis recurent
sa reevaluez vidul si plinul
sa te trec pe tine prin ele
si pe mine prin tine
cu ce se strecoara
fac un fantasm

(nu intotdeauna reusesc sa-mi prefac cuvintele
in ceva pamantesc
cele mai vii culori devin terne pe varful degetelor mele
primavara fluturii irizarile sevele
se sting descompun)
nefiresc

o tautologie atat de fina
explicatia mintii prin minte
prin cuvinte
si apoi pana la tine
prin sistemul binar al lui zero si unu
progresia in forma de biti in spatiu si timp
ce paradox
ce plasticitate
nu-i de mirare
uneori ma dau de trei ori peste cap si ametesc
alteori
biruiesc pojghita sub care-mi permit sa ma-nfatisez
aproape ca-mi amintesc
de ce-am indoit coltul la foaie
de ce revin permanent in acelasi punct
ce am ascuns in ultimul semn
si daca nu cumva tu stii sa-l citesti mai bine ca mine
mie-mi tot scapa printre degete
ca un lichid
.
.
.
.
La Multi Ani! Un an bun, cu sanatate, bucurii si multe clipe frumoase!
.
.
.
.

Incizie pe Vid

(Marius, am vrut sa compun o proezie cu subiect, special pentru tine, dar n-am reusit. Sper sa mearga si asta drept dedicatie de ziua ta… chiar daca nu stiu cand este, dar stiu ca este in regiunea asta generala a anului… La Multi Ani!)

In vacuumul acestui cosmar
Te sorb nesabuita
Deodata cu praful drumului cu frunzele cerul sunetele
Cu tot ce te incape.
Tu nu stii inca
Dar lumea ta s-a scurs prin taietura expiratiei icnite in saltul spre acel iluzoriu varf de lume.
Intelesurile toate sunt acum doar ale mele.

Ti le explic, totusi, cu voluptatea inutilitatii adevarurilor rostite fara noima, cu buzele palide de teama de a fi intelese, dar in urechile tale cuvintele mele incap ca o limba straina din care nu percepi altceva decat aerul dislocat de inflexiuni, ca o infiorare.

Pielea ti se abureste de placere si neinteles
Din amintiri
Izuri sleite te napadesc
Gusturi pareri nuante idealuri
Stangaci
Imbalsamezi vedenia mea in coaja de matase a unui fluture impietrit in chihlimbar.
Tu nu stii ca eu aleg arderea zborului.

Aripile imi sunt nesuferite in aceasta lume ermetica. Tot ce am sunt aceste bucati de cremene in care-mi faram degetele pana biruiesc arderea in care sa mistui intelesurile pe care ma rastignesc singura.

Imi pierd amprentele cu fiecare atingere pe miezul incandescent
Nu voi lasa in porii tai nicio urma a trecerii
Doar o parere
Caldura stinsa de deasupra focului istovit
Cuvintele care ma fac si ma desfac
In vacuumul acestui cosmar
In care tu nici nu stii ca ai intrat.

.

.

.

…and, for good measure, o pisica extraterestra pentru amuzamentul domniilor voastre:

Photobucket

*poza preluata de pe net.

Nu crede si nu cerceta

Sa nu ma crezi
Orice ti-as spune
Sa nu crezi niciodata cuvintele mele
Stiu sa le manipulez sa le deformez
Sa le stalcesc din sensuri
Nici eu nu stiu cum am invatat
De unde
De ce trebuie sa contorsionez absolut tot
De ce urlu doar in camera antifonata
A unei inimi pe care mi-o tin in gura
Ca sa-mi stea adevarul pe limba
Si totusi nu-l spun decat rar
Uneori chiar asa
Nici eu nu stiu
De ce nu plang niciodata in oglinzi
Sa-mi privesc cu empatie chipul descompus
De ce trebuie sa te fac sa zambesti
Cand furtunile mele n-au mai lasat nimic in picioare.

Sa nu ma crezi
Orice ti-as spune
Sa nu crezi niciodata inventiile mele
Uneori bucati din trup imi cresc uriase
Grele sufocante
Nu pot sa misc
Mi-e frica si mi-e sigur in acelasi timp
Sub acest asediu
Ar fi trebuit sa mor
In urma cu douzeci si patru de ani
Si totusi traiesc
Din cauza unui strain incoerent
Asezat pe banca parcului meu final
Intr-o zi de primavara
Cand eu m-am ridicat ca sa scap
Si am ratat
Alteori mi se strange sufletul la gandul ca voi muri
Si ma bucur de acel dram de instict vanitos
Din care imi permit sa-mi arog eternitatea.

Sa nu ma crezi
Orice ti-as spune
Sa nu crezi niciodata aberatiile mele
Uneori mi-e teama ca-mi va pleca mintea
Iar eu voi ramane asteptand
Nestiind ce
Alteori mi-e teama ca-mi va ramane
Ca ma va bantui o vesnicie
Rumegand la nesfarsit ratiunile toate
Pana si ratiunea ratiunii
A lui a fi
Prin a nu fi
Si invers.

sick puppy

Avanti, arriba si acum

Azi voi dormi in mijlocul patului
Nu la margine
Ma voi intinde din toate madularele
Pe diagonala de-a curmezisul
Am sa balmajesc ceva de neinteles
Cu strambaturi si aiureli
Am sa rad in hohote
Sau poate o sa plang
Am sa mormai stropsit
Cand o sa sune alarma
Demult nu mai fac cafea pentru doi.

Azi imi citesc in ingeri ca-n palma
Ca-n zatul cafelei ca-n pietre
Ale unei carari
Sigur o sa te vad si pe tine pe ea
Nu stiu cine esti
Si chiar nu conteaza
E plin pamantul de suflete
Vii moarte si intre
Pierdute-n traduceri desarte
Demult nu mai pot sa vreau sa-nteleg.

Azi  ma intreb banal ce-o sa faci tu
Cum o sa-ti curga nisipul
Cum o sa-ti lunece mintea pe aici
Ce-o sa-ntelegi ce-o sa simti
Cum traiesti
Cum de ma nimeresc in viata ta
Si tu in a mea
Ce cauti ce caut
Cautam unde ce trebuie
Demult nu mai stiu unde sa ma mai uit.

Azi ma bucur de ochii tai mai mult decat ai mei
In ai mei nu mai incap
Demult.

Shakti

Uneori nu vreau sa stiu cine sunt
De unde vin
Unde ma duc
De ce
Ce trebuia sa invat
Ce trebuia sa caut
Nu-mi pasa ca sunt doar un maldar de oase
Orbitoare in albul lor dezgolit de o moarte sigura
Nu-mi pasa ca de-a lungul si dedesubtul lor
Sunt doar o retea de comunicare intre nervi si hrana
Nu-mi pasa ca nu ma vad de la marginea lumii
Nu-mi pasa ca nu am certitudini pe varful degetelor
Nu-mi pasa ca timpul este incompatibil cu unitatea mea de masura
Imi pasa sa SIMT!
Pana la paranoia
Pana la obsesie
Pana la abandon
Iar daca va par nebuna
Promit ca nu sunt
Imi platesc facturile
Dau cu buna ziua si zambesc oamenilor
Imi cresc copilul catelul si purcelul
Ma spal pe dinti dimineata si seara
Cand ma si rog in secret
Sa pot sa SIMT!
Uneori stiu ca asta este singurul lucru de care imi pasa
Singura certitudine dupa care tanjesc
Imi pasa sa depasesc acest creier prestabilit
Ancorat intr-o singura dimensiune a spatiului
Prin doar coaja catorva simturi organice
Imi pasa sa transced compromisul dintre el si suflet
Al mintii si constientelor ei
Prin simtiri pana la exaltare
Imi pasa sa le las sa ma copleseasca
Sa ma naruie sau sa ma implineasca
Nu-mi pasa ca ma dor pana ajung ca un lemn scorojit
Sau ca ma bucura pana-mi cresc lastari din el
Important este sa SIMT!
Cu acea intensitate cruda
Care-ti increteste pielea pe tine
Care se exacerbeaza ca o furtuna
Ca un Kundalini care se descolaceste de-a lungul coloanei
Vertebra cu vertebra
Imi pasa sa reusesc intr-o zi sa-l ajung pana in moalele capului
Unde-l voi gasi pe Dumnezeu asteptand
Dintotdeauna.

Naufragiu

Intr-o zi mi-am trimis toate corabiile pe mare, in cautarea fericirii. Erau frumoase si noi; era o noapte fara luna. Le-am privit departanadu-se in smoala intunericului. Rasaritul era pe partea cealalta a pamantului, atarnat de un fir de ata. M-am gandit mai apoi ca le-am pornit contra timpului, fluxului, legilor firii. De atunci le astept sa se intoarca, fie si goale, vechi si urate, sa mi le strang langa mine, ca pe niste copii rataciti. Probabil fericirea a venit inot si s-a inecat la mal. Eu priveam in zare.

Adevarul este o notiune. Iubirea este o stare. Noi suntem un concept.

In alta zi te-am lasat sa intri in camera plina de igrasie, panze de painajeni si miros de tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Intotdeauna risc totul pe o singura carte. Intotdeauna pierd. Camera insa va fi acolo chiar daca poti s-o accepti sau nu. Este o extensie a simturilor cu care ma orientez in spatiu. Timpul ma orienteaza dupa bunul lui plac. Ferestrele insa dau spre port, spre mare.

Adevarul doare. Iubirea moare. Noi suntem un concept.

O iubire imposibila

Sa nu crezi ca nu te-am vazut. Te-ai strans ghem la marginea patului. Barbia ti-ai tras-o in piept, genunchii aproape, bratele in causul trupului, coatele impungandu-ti maruntaiele moi. Stiu la ce te gandesti. Stiu ce astepti si nu va veni niciodata. Eu stiu.

Tu ai trecut prin mine iubito
Ca printr-o clepsidra pe care nimeni nu a intors-o
Cand te-ai sfarsit
Scurgerea nisipului tau rasuna inca
Prin mine
Cu toate ca timpul meu a murit
Cu tine in gand

Tu speri. Ca odata nisipurile vor curge in sens invers. Vor renaste din tine iar tu te vei implini sus, deasupra timpului, in exteriorul lui. Ca vei ramane agatat in inceputuri, ca intr-un vesnic trup matern. Fara sfarsit. Stiu.

Nu mi-ai lasat nici macar o graunta iubito
Cand te-ai sfarsit
S-o implinesc intr-o perla cu trecerea mea
In maruntaiele mele s-o tin
Ca pe un prunc ce nu se va naste
Nicicand
Dar din care ramai la infinit

Dar nimic nu-i lipsit de-un sfarsit, iubitule. De aceea ma fac ca nu te vad. De aceea nu ma asez aproape de tine, sa te tin. Prin tine nisipurile mele nu vor mai curge. M-am sfarsit intr-un alt timp. Iar timpul sunt eu. Si stiu.

Nici peretii clepsidrei nu mi-au ramas iubito
Nici cioburi
Nimic
Nici o amintire nu am sa o strang langa mine
Dovada ca pe aici ai trecut
Chiar prin mine
Inainte sa te fi sfarsit.

  • Blog Stats

    • 55,414 hits
  • Calendar

    • Iulie 2017
      L M M M V S D
      « Iul    
       12
      3456789
      10111213141516
      17181920212223
      24252627282930
      31  
  • Caută