in other words

I get this intense feeling of honey
Dripping
Softly, gently, mellow, insanely soothing
Out of yearning for love

Anunțuri

Gaia, fiica lui Chaos

La un moment dat planeta Pamant va muri. Va inceta sa mai existe. Acest guguloi de materie gravitand in univers, pe care milioane si miliarde de oameni si vietuitore, plante, pietre si ape si-au dus existenta atatea mii de ani, nu va mai fi. Punct.

M-a apucat o mila zdrobitoare pe chestia asta azi. Asa ceva, la o scara mai mica, am mai simtit doar cand m-a mai palit ideea ca mama va muri… la un moment dat. Un gol nesuferit.

Si, hai, mama e mama, e a mea, e normal sa ma doara. Dar Pamantul? E “al meu” intr-o forma foarte abstracta. Plus ca, oricum, se prea poate ca palneta sa traiasca bine-merci inca mii de ani dupa ce mor eu, deci, teoretic, n-ar avea de ce sa ma afecteze. Si nici prin prisma urmasilor mei directi nu cred ca gandesc – oricata iubire materna as putea eu proiecta in viitor, mai departe de stra-stranepoti nu cred ca pot sa iubesc, pentru ca, vorba ceea, nici n-o sa-i cunosc. Stai ca stiu cu ce se aseamna paranoia sentimentului asta… cu povestea cu drobul de sare si mama care-si bocea moartea pruncului in baza unei supozitii aberante. Totusi, drobul de sare sau patucul copilului… putea fi mutat, adicatelea, destinul putea fi modificat, pe cand cu globul nostru stiu ca nu-i chip sa scape. Asa ca eu imi arog circumstante atenunate… (de la paranoia)

Unde o sa traiasca bietii oameni? Ma refer la cei care vin din religii in care se accepta reincarnarea. Si unde o sa traiasca pasarile si pestii si teii? Si asta pentru ca, poate, ca in scenariile SF, oamenii se vor stramuta pe o alta planeta – amaratele celelalte de vietati nu au inventat calatoria in spatiu. Sau sa nu ma grabesc sa fac afirmatii…? Poate caracatitele deja si-au cladit orase in mari extraterestre.

Acuma nu stiu cat de trist va fi pentru oameni nu mai aiba unde sa se nasca… si deci, sa sufere. Dar chiar si asa, tot ma supara foarte tare acest gand. Daca planeta asta o fi vie? Cu sentimente si suflet? Nu conteaza ca este sau nu similar cu al nostru. Daca are suflet, are si handicapurile lui. Cum o sa ramana ea singurica intr-o galaxie in care va muri soarele, poate, si-n care v-a ingheta atat de tare incat va crapa si se va risipi in cine stie cate universuri? Sau poate va muri incet, roasa de vanturile si meteorii galactici. Sau poate moare in 2012, scurt si cuprinzator. O avea si ea mama si tata? O sa planga cineva dupa ea? M-am tampit?… (ultima era retorica!)

Si oare cum s-o chema apocalipsa planetelor, a galaxiilor, a universului? …Little-Bang? …Non-Bang? …Counter-Bang? Si daca Big-Bang-ul a fost o mare explozie, o sa fie opusul lui o mare implozie? O sa se soarba totul intr-un punct minuscul, egal cu nimic? Si mai este in cazul asta nimicul egal cu infinitul? La fizica nu m-am priceput niciodata… Astept sugestii.

  • Blog Stats

    • 57,042 hits