intre dimensiuni

Peste denivelarile astea de timp

Iti treci degetele in nestire

Dindaratul lor secundele lucesc albastrui

Iar mie-mi sta respiratia de teama

Ca spatiul si timpul totuna.

Totuna imi spui

Nu te ingriji tu de mersul lucrurilor

Mai bine asculta cum cresc distantele

Intre cuvintele mele si intelesurile tale

Pe marginea orei nu mai avem loc

Amandoi

Iar degetele ti se opresc intr-o curbura

Poate a unui minut din trecut

Iar eu privesc incremenita

Tranzitia intre spatiu si timp.

tanti aglae

La multi ani!… dupa chinezi….

Anunțuri

Cu sufletul la Nichita Stanescu

“Despre firile contemplative, despre ce spun ele si despre unele sfaturi pe care am a le da”

Firile contemplative iubesc ratiunea.
Ratiunea a mutat pamantul
din mijlocul existentei
si l-a facut sa se roteasca
in jurul soarelui.
Ratiunea a demostrat aceasta, cu cifre,
dar nu si cu infatisari ale cifrelor.

Dau sfat:
contemplarea si firile pe masura ei
sa-si gaseasca pricina de a fi
sa se amestece, sa paraseasca staticul.

Dau sfat:
cei care au pus pamantul
sa fie sluga soarelui,
sa-i caute justificare.

Altfel e trist pe pamant.

Firile lipsite de timp
au lasat pamantul in mijlocul universului
si asta e bine,
pentru ca acesta este adevarul.

Firile in criza de timp
au incercat sa masoare cu bunul simt
si ceea ce nu se poate vedea.

Dau sfat:
– Catre medici, catre fiziologisti, catre anatomisti:
ma intai
sa se indoiasca de faptul ca
inima
e centrul sentimentelor
si creierul
locul gandirii.

Le spun:
in curand se vor vadi acestea,
se va vadi
Ca bunul simt nu a gresit, ci
inima
e centrul sentimentelor
iar creierul
locul gandirii…
Dar altfel de inima
si un cu totul alt creier.

Am vrut sa-l am si eu pe dragul de Nichita Stanescu pe blog azi… cu toate ca mai mult de a transcrie aceasta poezie, nu stiu ce sa mai spun… ceva care nu a fost deja spus de mii de ori, si inca cu mult mai bine. Asta ma incumet: ma numar printre cei care l-au iubit si simtit pana-n varful unghiilor. Atat.

*

Altfel, eu o sa plec pentru o vreme. Sper sa mai pot intra macar din cand in cand, daca nu chiar sa postez ceva, macar sa va raspund. Va las cu bine si sper sa va regasesc la fel de bine!

Cu gandul la Nichita, la cuvinte… si alte cele, va las aceasta melodie:

Iluzie optica pe centru crud

(n.a. – a se citi prin ciob de sticla fumurie.)

am muscat cu atata pofta din acest fruct
mi-am ranit buzele
rosu si gust ingramadeam in aceasta gura calica
o betie de fier
de ispita a cunoasterii
de umori care sa macine
sa-l lunece pe afara inauntru
nesatios am muscat
cu furie spaima nevoie
m-a durut pana-n moalele capului
am continuat
ca o rana ce se cerea rupta pana la capat
sa musc fanatic
spre miez
unde gustul lui si al meu se confundau
intr-o ambrozie virulenta
letala
inconstient am muscat
cu muschii angoasati pe aceste falci
cu buzele si gura destramanu-mi-se in carnea acestui fruct
muscam
primitiv salbatic
ca un animal haituit
pana mi s-au dezgolit dintii sticlosi
in care-mi jucau reflectii solare
sub aceasta zodie a timpului tau
din care ma vezi de departe
zambind urias
cu buzele incredibil de rosii

  • Blog Stats

    • 57,042 hits
  • Calendar

    • Noiembrie 2017
      L M M M V S D
      « Iul    
       12345
      6789101112
      13141516171819
      20212223242526
      27282930  
  • Caută