cu o falca-n cer si una-n asfalt

Nu stiu de ce

Este inpropriu si incorrect

Nu se asorteaza cu vremea si nici cu lungime fustelor zilele astea

Dar nici ca mai conteaza acum.

Mi-au sclipit ochii in toate culorile azi

Si m-am gandit la timp

Iar ultimele luni

Un an

Mai bine

Nu am stiut deosebi ieri-ul de azi

Maine-le fiind in permanenta frustrat.

Of.

Cuvintele scurte intelese si nesubliniate cu rosu

Imi aduc aminte de casa

De vremea in care scriam cu creionul pe maculator

Desenam cu carbunele pe pereti

Cate vise mi s-au indeplinit

Cate au murit

Cate nici n-au vazut lumina gandului.

Iar ma simt uriasa

Strivita intre sus si jos

Atat de aproape de amandoua

Fara loc de intors.

Si vin aici la lacasul ascuns al mintii mici din alta emisfera

Sa-mi indrept cuta dintre sprancene

Sa ma prefac in pasarea maiastra

Si pe urma intr-un fum

Sau un punct.

Repet

Nu stiu de ce

N-am stiut niciodata

Si nici n-o sa stiu

Stiu

Dar o sa continui sa intreb pe altii

Sa le iscodesc mintile

Pana gasesc imaginea in oglina

Rasturnata erotic pe canapeaua lenesa din sufragerie

Langa care sa ma asez

La o cana de ceai

Sa compar circumvolutiunile

Conversatiile in surdina

Pulsul de la mana stanga pe venele albastrii

Prin care curge o viata

La fel ca a mea.

Am basmul in cap

Cu muma padurii alergandu-ma prin padurea de fier

Mi-am pierdut pieptenele la un joc de noroc

Si casa si jumatate de viata

Pe putin

Ruleta ruseasca nu ma incanta

Nu vorbesc limba cu toate ca stiu alfabetul

Si sa numar pe degete.

Nu crede si nu cerceta

Sa nu ma crezi
Orice ti-as spune
Sa nu crezi niciodata cuvintele mele
Stiu sa le manipulez sa le deformez
Sa le stalcesc din sensuri
Nici eu nu stiu cum am invatat
De unde
De ce trebuie sa contorsionez absolut tot
De ce urlu doar in camera antifonata
A unei inimi pe care mi-o tin in gura
Ca sa-mi stea adevarul pe limba
Si totusi nu-l spun decat rar
Uneori chiar asa
Nici eu nu stiu
De ce nu plang niciodata in oglinzi
Sa-mi privesc cu empatie chipul descompus
De ce trebuie sa te fac sa zambesti
Cand furtunile mele n-au mai lasat nimic in picioare.

Sa nu ma crezi
Orice ti-as spune
Sa nu crezi niciodata inventiile mele
Uneori bucati din trup imi cresc uriase
Grele sufocante
Nu pot sa misc
Mi-e frica si mi-e sigur in acelasi timp
Sub acest asediu
Ar fi trebuit sa mor
In urma cu douzeci si patru de ani
Si totusi traiesc
Din cauza unui strain incoerent
Asezat pe banca parcului meu final
Intr-o zi de primavara
Cand eu m-am ridicat ca sa scap
Si am ratat
Alteori mi se strange sufletul la gandul ca voi muri
Si ma bucur de acel dram de instict vanitos
Din care imi permit sa-mi arog eternitatea.

Sa nu ma crezi
Orice ti-as spune
Sa nu crezi niciodata aberatiile mele
Uneori mi-e teama ca-mi va pleca mintea
Iar eu voi ramane asteptand
Nestiind ce
Alteori mi-e teama ca-mi va ramane
Ca ma va bantui o vesnicie
Rumegand la nesfarsit ratiunile toate
Pana si ratiunea ratiunii
A lui a fi
Prin a nu fi
Si invers.

sick puppy

Shakti

Uneori nu vreau sa stiu cine sunt
De unde vin
Unde ma duc
De ce
Ce trebuia sa invat
Ce trebuia sa caut
Nu-mi pasa ca sunt doar un maldar de oase
Orbitoare in albul lor dezgolit de o moarte sigura
Nu-mi pasa ca de-a lungul si dedesubtul lor
Sunt doar o retea de comunicare intre nervi si hrana
Nu-mi pasa ca nu ma vad de la marginea lumii
Nu-mi pasa ca nu am certitudini pe varful degetelor
Nu-mi pasa ca timpul este incompatibil cu unitatea mea de masura
Imi pasa sa SIMT!
Pana la paranoia
Pana la obsesie
Pana la abandon
Iar daca va par nebuna
Promit ca nu sunt
Imi platesc facturile
Dau cu buna ziua si zambesc oamenilor
Imi cresc copilul catelul si purcelul
Ma spal pe dinti dimineata si seara
Cand ma si rog in secret
Sa pot sa SIMT!
Uneori stiu ca asta este singurul lucru de care imi pasa
Singura certitudine dupa care tanjesc
Imi pasa sa depasesc acest creier prestabilit
Ancorat intr-o singura dimensiune a spatiului
Prin doar coaja catorva simturi organice
Imi pasa sa transced compromisul dintre el si suflet
Al mintii si constientelor ei
Prin simtiri pana la exaltare
Imi pasa sa le las sa ma copleseasca
Sa ma naruie sau sa ma implineasca
Nu-mi pasa ca ma dor pana ajung ca un lemn scorojit
Sau ca ma bucura pana-mi cresc lastari din el
Important este sa SIMT!
Cu acea intensitate cruda
Care-ti increteste pielea pe tine
Care se exacerbeaza ca o furtuna
Ca un Kundalini care se descolaceste de-a lungul coloanei
Vertebra cu vertebra
Imi pasa sa reusesc intr-o zi sa-l ajung pana in moalele capului
Unde-l voi gasi pe Dumnezeu asteptand
Dintotdeauna.

La umbra cucului

De cateva zile ma tot gandesc ca ar cam fi momentul sa-mi imbogatesc palmaresul blogului cu un nou post. Nu am avut chemare insa. Nici acum nu am. Mai degraba am… gonire, sau care sa fie el antonimul chemarii.

N-am stare. De vinerea trecuta incoace n-am stare; nu ma “situez” in niciunul din sabloane. Primele doua-trei zile m-am straduit s-o definesc. Nonstarea asta. Urmatoarele cateva mi-am infirmat-o. De acuma este acceptata.

Mie mi-e greu sa nu stiu unde ma aflu. Sa nu intocmesc la milimetru cartografia teritoriului mental in care ma desfasor in toata splendoarea mea de om. Cand ma trezesc fara precedente, similaritati sau familiar, ma apuca panica. Ca si cum m-as vedea nevoita sa merg pe aer. Ori eu stiu foarte bine ca mie-mi trebuie pamant sub talpi ca sa merg – tars-tars. A! Ca mersul pe aer este posibil, nu infirm, dar mie nu mi-a reusit pana acum.

Ei bine, o astfel de panica mi-a zburatacit prin maruntaie zilele astea. Nu mi-era bine, dar nici rau. Nici indiferent, nici interesant. Cum naiba sa nu-mi fie intr-un fel? Asa ca mi s-au valurit circumvolutiunile, mi-au intrat simturile in osmoza; trepidatii la maximum in efortul interpretarii senzatiei pentru care nu-mi crescusera inca perceptii. Ce sa mai? Mi s-a asezat creierul in pozitie de atac – cu picioarele usor departate, cu bratele cabrate sportiv, terminate in pumni alerti si cu ochii usor stransi, ca pentru intimidarea adversarului, a tot asteptat ofensiva. Si a asteptat, mititelul, de i-a venit rau, pentru ca nu ne-a atacat nimeni. E paranoic! S-a mai si valguit degeaba. Sunt convinsa ca manie o sa-mi ceara sa-l duc la spa.

Gata. Cred ca stiu de ce m-a bulversat tarasenia asta. Imi lipsea intensitatea. Asta ii lipsea starii mele. Exacerbarea. Atingerea unor terminatiuni ultrasensibile. M-am obisnuit prea tare sa traiesc la limite extreme. Cred ca asta e.

Sau poate nu. Oricum, cred ca stiu altceva. Si anume, despre ce o sa scriu data viitoare. Despre iubire. Sau despre cum patruleaza pelicanii, la fiecare 20 de minute. Dau cu banul.

Lumsa pentru incepatori

(sau, cine ca sunt si unde ca ma duc)

Acum cateva zile am fost sa-mi fac analizele. Am nimerit pe mainile criminale ale unei asistente care si-a ales prost meseria. Cu toate ca am niste vene care ies din mine in relief, in care nu trebuie sa te opintesti prea tare cu un obiect ascutit ca sa le dovedesti, asistenta asta a reusit sa mi-o faca zdrente pe cea in care s-a infipt. Probabil asa a invatat ea la scoala – ca trebuie sa dea cu acul de articulatia cotului ca sa poata extrage un sange de o calitate concludenta. In consecinta, am ajuns in posesia unei vanatai care mi se intinde pana la jumatatea antebratului. Ca ma priveau niste oameni, ieri, la Publix, cu ochi critici, imaginandu-si cine stie ce scenariu dubios, n-ar fi nimic, dar acuma am picat eu in “admiratie”. Privind acesta vanataie ma gandesc ca asa aratam noi cand intram in descompunere. Asa incepe sa arate aceasta carne a noastra. Se face violacee, negru-verzuie… pana cedeaza nervos, explodeaza cu totul si incepe sa se dea jos de pe noi.
Lunecand pe firul gandului morbid, realizez ca a ne vedea morti si in plin process de dezintegrare este ceva ce nu ne este dat. Asa cum nu ne este dat nici sa ne putem privi, cu adevarat, din exterior, vii fiind. Cineva a inventat la un moment dat reflectia in apa si, mai tarziu, oglinda. Dar ce putem noi vedea este exteriorul nostru imediat si nu cum suntem perceputi de ceilalti. Nu ne putem situa undeva, la o distanta optima, de la care sa ne privim fara subiectivism, fara tentaculele emotionale care ne leaga cu atata afectiune de noi insine.
Atunci, cum sa intocmesc eu o imagine pentru tine, ca sa stii cu cine ai de-a face? Evident ca-mi vine sa ma asez in semiprofilul cel mai avantajos, in lumina de dinainte de asfintit, cea mai blanda, sa-mi si ravasesc un zuluf, ca din intamplarea unui vanticel ratacit, si sa privesc teatral nu spre “camera”, ci spre vreun inteles abscons, dar foarte important, pe care l-am dibuit si din pricina caruia zambesc cu o subtila vanitate. Dar ce incerc eu sa fac cu aceasta introducere si in general, cu acest blog, nu este sa ma fac agreeata, ci sa incit dialog.
M-am gandit in lung, in lat si-n inaltime care sa fie motivatia mea sa-mi fac blog. Nu sunt un talent literar innascut, nici nu m-am scolit in acest sens – deci, nu caut recunoastere artistica. Nici nu simt ca am ceva foarte important de oferit si nici nu caut “comunicarea” de dragul comunicarii cu orice chip, cu oricine si in orice circumstanta. Sunt dealtfel omniprezenta – un fel de copilul ploii care s-a aciuat acolo si n-a mai plecat – pe blogul Scenaristei si ii bat campii cu daruire, de mai bine de un an, alaturi de cativa alti cititori cu care aberez in voie. Atunci de ce sa-mi fac blog?
Primul raspuns ar fi Catharsis. Al doilea ar fi ca daca eu nu am ceva de oferit, poate au altii sa-mi ofere ceva, iar mie nu-mi displace sa primesc… gggg, recunosc brutal. Si am si un al treilea, care intruneste in sistemul meu de referinta numarul minim de motive pentru a actiona – imi place sa-i observ pe ceilalti ca sa ma inteleg pe mine insami.
Intru, asadar, chiar acum si chiar in acest fel, in randul lumii virtuale, sub semnatura proprie, cu tot cu riscurile adiacente, sa scormon dupa concepte, idei si ratiuni la tine in cap si implicit la mine, sa conchid cat de vast este handicapul sufletesc in oameni si alte filosofii ale chibritului stins demult in vijelia cunoasterii.
Bine ai venit!

  • Blog Stats

    • 55,414 hits
  • Calendar

    • Iulie 2017
      L M M M V S D
      « Iul    
       12
      3456789
      10111213141516
      17181920212223
      24252627282930
      31  
  • Caută