fitting in

If you cannot say anything appropriate, limit yourself to remarks about the weather.

The weather. Hmmm.
What can I tell you about my weather? It’s neither here, nor there. Somehow it’s stuck between seasons; it’s not able to make up its own mind, to take shape, to manifest itself in a familiar way. So it gets me all messed up, yearning for what it would be in order, but consistently fails to amount to such state of normalcy. So, I’m weather-less to some huge extent…

How about you? How’s your weather like?

And when you’re done with your weather
Know that I can care less about it
But the things I care for
You won’t care to tell me

Although I know about semantics
And assumptions
And the way your self-concept will hinder you
And the fact that it’s so hard to talk without meaning
For meaning is in people not in words
Things come out distorted nonetheless
To the point where it’s best to talk about the weather
Or about how we never fit in

.

Photobucket

Tuturor celor care va mai abateti pe aici: numai bine!!!!

Jumatatea plina a paharului, plus idee

Nu stiu cum, dar parca Valentin asta a ramas plutind peste capetele unora. Poate si peste al meu, poftim. Dar nu la modul negativ, ci dimpotriva.

Ma tot gandeam eu zilele astea la biata populatie neindragostita si cum trebuie ea ca se simte pe data de 14 februarie. Cum precizam de curand pe alt blog, parca ziua asta a fost inventata mai mult ca sa ii faca pe neindragostiti si mai napastuiti decat sunt deja si nu pentru a-i face pe indragostiti mai fericiti. Caci, vorba ceea, ei deja sunt in sfere inalte si maxime de fericire. Ma rog, functie de cat de mutual este sentimentul iubirii intre parteneri.

Deci, de ce trebuie tocmai ei gratulati si ridicati in slavi, atarnati de baloane cu heliu si inimi uriase, cu ciocolata iesindu-le prin toti porii si pe la colturile gurii, ametiti de mirosul trandafirilor si epuizati erotic? De ce trebuie ei sa bantuie strazile tinandu-se de maini, de ce urla televiziunile, de ce trebuie cei de pe partea celalata a baricadelor sa vada rosu in fata ochilor de la atatea inimioare stilizate pe care ei nu le… merita?

Ah! Stiu. Pentru ca iubirea este un sentiment atat de nobil incat trebuie incurajat? Dar, stai, iubirea nu-i doar romantica. E plina omenirea de iubire pentru altii – mama, tata, copiii, bunicii, catelul, vecina de la doi, farmacista etc. Sa fi fost o gaselnita politico-religioasa? Adicatelea, ne premiaza sistemul pentru ca ne indragostim, pentru ca asa ne casatorim, facem copii si construim/promovam celula societatii??? Iar “ceilalti” trebuiesc pusi, in consecinta, la colt? Pentru ca duc societatea de rapa? Sau de ce? Ca doar nu-i vina lor ca nu sunt indragostiti – casatoriti, sau macar intr-o relatie? Caci ei ar vrea, mititeii… o buna parte din ei, oricum.

[Ma rog, eu am multe nemultumiri la adresa “sistemului”, dar n-o sa insist nici macar asupra acesteia… deoarece importa prea putin in context. Am vrut doar sa stiti ca eu si sistemul suntem la cutite.]

In urma acestei scurte introspectii am conchis: ce pacat ca nu s-a gandit nimeni pana acum sa inventeze si “ziua neindragostitilor”! O intreaga industrie s-ar fi nascut – pentru ca sunt cel putin la fel de multi neindragostiti, daca nu mai multi – chiar daca ar fi fost probabil sabotata la greu de “sistem”. In afara de asta, neindragostitii ar fi avut si ei parte de la fel de multa atentie si pompa intr-o zi din an. Lucru care imi pare mai mult decat echitabil, data fiind inegalitatea apriorica dintre cei cu bataia de inima rapida si cei cu ea terna. Dealtfel, merita si ei sa fie batuti prieteneste pe umar – pana la coada este mai greu sa fii solo decat duo… cu toate ca aici incap rezerve.

S-ar fi putut face felicitari cu “Ma iubesc pe mine insa(u)mi din tot sufletul, pentr ca sunt asa si pe dincolo si de cate ori ma vad (in oglinda) ma umplu de bucurie”. Sau: “Nimeni nu ma iubeste si sunt fericit/a pentru ca nimeni nu-mi poate da la fluierele picioarelor cu cizmele de cowboy, nimeni nu ma poate dezamagi, nimeni nu ma poate face sa plang etc samd”

S-ar fi putut pune pe piata aranjamente florale, cutii cu ciocolata, tricouri, sosete, bentite cu elicie si alte matrapazlacuri cu inimi albe, sau rosii, dar taiate cu un X, si cu inscrisul “ma iubesc!!!” Se puteau face rezervari la restaurante pentru unul, cu meniu special si cantece de voie buna a la “sigur/a sunt si bine-mi este, lume”.

Si, daca ar fi fost dupa mine, as fi pus ziua asta chiar pe 15 februarie. In acest fel, stiind ca imediat urmatoarea zi ne este dedicata noua, adica neindragostitilor, vom trece prin 14, fara sa ne mai intre in ochi ostentatia indragostitilor, in pregatiri frenetice – la spa, la meseuz, la manichiurista, frizer etc, ca sa ne facem frumosi pentru rasfatul de a doua zi. In plus de asta, se pot folosi de aceasta asezare strategica si indragostitii care se despart chiar de Valentine’s – vor avea chiar a doua zi motiv de sarbatoare!

Vorba e, este superb sa fii indragostit, dar poate fi macar bine sa fii singur. Sunt atatea avantaje pe care le au cei singuri. Se scoala si culca la ce ora vor ei, mananca ce si cand vor, pleaca si vin cand au chef, nu trebuie sa dea socoteala pentru masina Porche sau poseta Luis Vuitton luata pe credit, se uita la ce canal tv au chef, nu intra in altercatii cu familia uriasa si agasanta a “jumatatii”, isi pot canaliza uitatura dupa cine vor ei si cate si mai cate. Ca sa nu mai spun ca infinitele motive de harta sunt inexistente – ca doar nu poti sa te certi cu tine insuti, sau, daca poti, nu prea rau! – ca nimeni nu te poate amari din cale afara, ca nimeni nu-ti poate rupe inima cu care defilezi ferice pe data de 14 februarie.

Dar cum oamenii sunt vesnic nemultumiti – ma autoinclud din spirit de echipa – sunt si prea fraieri ca sa se prinda ca nu este chiar atat de grav sa fii singur, macar pentru o vreme. Si ca, in definitiv, exista pentru noi toti cate cineva care ne iubeste si altfel decat romantic, iar asta este imbucurator. Totusi, ca sa fi fost toata lumea fericita, eu zic ca si neindragostitii aveau nevoie de o sarbatoare. Nu am fonduri sa ma apuc sa lansez industria asta, dar as fi facut-o. Mai ales in Romania, care s-a legat la cap si cu sarbatoarea asta absolut aiurea-n tramvai. Am fi putut intra si noi in vreun fel de istorie drept cei care, dupa ce au adoptat Ziua Indragostitiolor, au inventat-o pe a Neindragostitilor.

Pana pune cineva la cale salvarea de la umilinta a neindragostitilor, eu o sa-mi trimit cat de curand o vaza cu flori si ciocolata de la mine insami, cu dragoste.

  • Blog Stats

    • 55,413 hits