Cu sufletul la Nichita Stanescu

“Despre firile contemplative, despre ce spun ele si despre unele sfaturi pe care am a le da”

Firile contemplative iubesc ratiunea.
Ratiunea a mutat pamantul
din mijlocul existentei
si l-a facut sa se roteasca
in jurul soarelui.
Ratiunea a demostrat aceasta, cu cifre,
dar nu si cu infatisari ale cifrelor.

Dau sfat:
contemplarea si firile pe masura ei
sa-si gaseasca pricina de a fi
sa se amestece, sa paraseasca staticul.

Dau sfat:
cei care au pus pamantul
sa fie sluga soarelui,
sa-i caute justificare.

Altfel e trist pe pamant.

Firile lipsite de timp
au lasat pamantul in mijlocul universului
si asta e bine,
pentru ca acesta este adevarul.

Firile in criza de timp
au incercat sa masoare cu bunul simt
si ceea ce nu se poate vedea.

Dau sfat:
– Catre medici, catre fiziologisti, catre anatomisti:
ma intai
sa se indoiasca de faptul ca
inima
e centrul sentimentelor
si creierul
locul gandirii.

Le spun:
in curand se vor vadi acestea,
se va vadi
Ca bunul simt nu a gresit, ci
inima
e centrul sentimentelor
iar creierul
locul gandirii…
Dar altfel de inima
si un cu totul alt creier.

Am vrut sa-l am si eu pe dragul de Nichita Stanescu pe blog azi… cu toate ca mai mult de a transcrie aceasta poezie, nu stiu ce sa mai spun… ceva care nu a fost deja spus de mii de ori, si inca cu mult mai bine. Asta ma incumet: ma numar printre cei care l-au iubit si simtit pana-n varful unghiilor. Atat.

*

Altfel, eu o sa plec pentru o vreme. Sper sa mai pot intra macar din cand in cand, daca nu chiar sa postez ceva, macar sa va raspund. Va las cu bine si sper sa va regasesc la fel de bine!

Cu gandul la Nichita, la cuvinte… si alte cele, va las aceasta melodie:

Anunțuri

Pierdut trup. Ofer recompensa.

E un spectacol de neuitat acela
de-a sti,
de a descoperi
harta universului in expansiune,
in timp ce-ti privesti
o fotografie din copilarie!

E un trup al tau, vechi
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt, dat
cu litere groase,
nu-ti ofera vreo sansa
sa-l mai gasesti.

fragment din „Sunt un om viu” – Nichita Stanescu

*

*

*

*

eumica

frageda absolventa a cursurilor de invatamant inferior

a carei uriasa realizare era ca stia sa se lege la sireturi

acuma, ca am rupt si misterul infatisarii mele fizice, ma retrag totalmente ne-misterioasa in setul de intrebari si mirari la care m-am supus singura scormonind in albumul naftalinic…

miane vin cu sotronul!

P.S. Cum nu cred ca-mi va mai gasi careva acest trup, daca aveti chef si timp, insirati-mi si mie, va rog, drept premiu de consolare, cea mai veche amintire a copilariei voastre. Poate imi dati curaj sa v-o spun si eu pe a mea, cu toate ca-i usor macabra…

  • Blog Stats

    • 57,042 hits