indignarea culorilor

din varful unui pantof

amorf

spintec aerul caerul

gandului lanced

fuiorul molatec al unui frison electric

necontrolat eclectic

cuvintele se incaiera in cerul gurii

as vrea sa spun

furii

dar mandibula inclestata de susul ei

scrasneste

trosneste innebuneste si nimic

decat un icnet sterp de gat infundat

inundat

nu se aude

crude imi stau gandurile

faldurile fustei si ifosele

infatuarile

permutarile nesfarsite ale unei minti

necuminti

smintite de-a dreptul

aici

chiar aici

in causul acestui moment

am mai fost

m-am zgait in scursul hipnotic al nisipului

m-am panicat la ireversibilul gand al sfarsitului

si-am inghitit in sec

saliva chioara

amara de foame de dor

de insatietate

voluptate arabescoida

impletita silfida

catarata pe coapsa virila a altui gand obraznic

dintr-un cap

fara paznic

am coagulat sentiment

resentiment presentiment avertizment

fara folos

fara noima

fara de viata si moarte

coapte

se vor gandurile

si faldurile fustei incropite perfect

dintr-o tusa de arhitect

bezmetic

eretic

in unghiuri drepte inepte

in care ochii se sparg de chin

de lipsa de sfera efemera

de rotunjimea unui corp galactic

indraznit din intamplare

enigmatic

dintr-un timp pe care nu-l incapi cu mintea

cu gintea

de om simplu

cu puls si repuls

nascut crescut imbatranit

murind cu fiecare secunda inca un pic

minuscul crepuscul

smuls de reflectii simturi

smalturi sarite de pe vesela de gala

scoasa doar pentru musafiri

firi trairi

neobisnuite stalcite smucite

angoasa acestui gand pe care nu-l indraznesti singur

ti-l permit ti-l ghicesc

cand te ademnesc aici

te scornesc te iscodesc

rascolesc

nispul clepsiderei asezat cuminte

silentios simandicos

cu prestanta de stanza

desueta cocheta

dintr-un alt timp

de care tu si eu nu ne mai aducem aminte

cuvinte scenarii si datul in bobi

nimic nu-i mai real decat acest moment

incoerent

dar acest moment

a si trecut

s-a dus s-a scurs

pana ai citit un potential infinit s-a si implinit

impietrit intr-o memorie incerta

inerta

ca o floare presata intre filele unei carti de copii

cu litere mari si desene in culori odata vii

Anunțuri

Eros vs. Thanatos

Pe cerurile astea
Perpendicular
Se implanta un iz de putregai
De tipat crapat la ambele capete
De aripi frante sub voidul penelor
Cu care tu totusi scrii zborul
Prin vanturile pe care mi le pictez singura
Dintr-o tusa severa
Sa-mi ia aceste ceruri cu asalt
Sa le dezlipeasca la cusatura frageda a orizontului
Prin care sa simt dincoace
De furtuni pe care le chem dansand goala in jurul cenusei
Din care am mai renascut
Cred
Dupa alte arderi sublime sub soarele crud
Cersit in genunchi
Pe cerurile astea
Perpendicular
Tasnesc realitati suprapuse
Se rup holograme cuantice in dorinte pe jumatate
Se scurg strigate infundate cu vata in urechi
Cu care tu totusi auzi trairea
Prin ploile stoarse din vise presate
Sub pleoapele stranse pe gustul scrasnit
Al pasului reavan de care nu pot sa ma desprind
Stiu
Intr-un zbor fara radacini
Catre acelasi soare crud
De atatea ori cersit in genunchi
Pe cerurile astea
Perpendicular
Creste graba intre viata si moarte
Cresc eu intre ele
Cu mainile manjite pana la coate in culori
Povestite de tine
Te cred pe cuvant daca-mi spui ca
Exista

Naufragiu

Intr-o zi mi-am trimis toate corabiile pe mare, in cautarea fericirii. Erau frumoase si noi; era o noapte fara luna. Le-am privit departanadu-se in smoala intunericului. Rasaritul era pe partea cealalta a pamantului, atarnat de un fir de ata. M-am gandit mai apoi ca le-am pornit contra timpului, fluxului, legilor firii. De atunci le astept sa se intoarca, fie si goale, vechi si urate, sa mi le strang langa mine, ca pe niste copii rataciti. Probabil fericirea a venit inot si s-a inecat la mal. Eu priveam in zare.

Adevarul este o notiune. Iubirea este o stare. Noi suntem un concept.

In alta zi te-am lasat sa intri in camera plina de igrasie, panze de painajeni si miros de tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Intotdeauna risc totul pe o singura carte. Intotdeauna pierd. Camera insa va fi acolo chiar daca poti s-o accepti sau nu. Este o extensie a simturilor cu care ma orientez in spatiu. Timpul ma orienteaza dupa bunul lui plac. Ferestrele insa dau spre port, spre mare.

Adevarul doare. Iubirea moare. Noi suntem un concept.

„In the Valley of Elah”

Uneori ma apuca niste deznadejdi complet aberante. Sunt justificate, cumva – ce le face aberante este ca din “pozitia” mea nu pot face nimic… decat sa-mi fac sange rau inutil… si, cel mult, iata, sa mai public un post pe net.

Azi ascultam niste muzica a unei formatii pe care am descoperit-o de curand – “Kings of Leon”. Au ei o bucata care imi place foarte mult si care, tot ascultand-o, m-a dus cu gandul la mama naibii. Intai la soarta noastra de muritori pricajiti (piesa avand si o trimitere oarecum biblica) si mai apoi la razboi! La de ce si cum razboiul nu a fost eradicat de pe fata planetei… cu toate ca istoria ne-a lasat, intru amintire, suficiente motive sa nu-l mai vrem printre noi. Cu toate acestea, razboaie inca se desfasoara in timpul nostru real… in care eu scriu la taste si-mi trec viata pasnica prin lumea asta.

Pe urma mi-am amintit un film pe care l-am vazut de curand. Se numeste “In the Valley of Elah” si este regizat de Paul Haggis. Surprinde esenta cumplita a repercursiunii razboiului asupra celor care l-au luptat, efectiv, si care i-au supravietuit. Are, evident, substrat clar american, cu o simbolistica subtila a steagului, ridicat pe catarg la sfarsitul fimului cu susul in jos, semn ca tara este sub stare de calamitate, dar restul se aplica la modul general – razboiul nu-i lasa pe cei care-l poarta in firea lor. Si oare cum s-ar putea sa ramai cu mintile acasa dupa ce ai vazut maruntaie revarsate din alti oameni, membre si capete separate de trupul lor, durere si spaima in ochii celor pe care te pregateai sa-i ucizi? De parca nu era suficient ca o parte din cei plecati la razboi nu se mai intorc. Dintre cei care se intorc, mai mult de jumatate nu mai au acces la o viata normala – raman timorati pentru restul zilelor.

Intrebarea ma revolta si persista totusi in mintea mea. DE CE??? Am inteles ca mai in trecut “ai mai smecheri” vroiau sa cucereasca teritorii, din setea de putere si avere… dar si din pricina unui instinct animalic, teritorial, care era la inceputuri in stransa legatura cu supravietuirea speciei – cel mai bun teritoriu, cel mai bun mascul => cea mai buna femela => cel mai bun urmas. Dar acuma nu mai suntem in stadiul acela… obsesiv teritorial. Dupa atatea generatii ni s-a mai alterat informatia genetica… deci nu ne mai batem pe teritorii (exclud rusii, chinezii, fasia Gaza si altii mai putin mediatizati). Ceea ce s-a perpetuat, luand proportii inca si mai mari, este goana dupa bani, lupta pentru putere prin avere.

“Papusarii” acestui sistem, care promoveaza aceasta industrie a armamentului, a pietii lui la negru, a drogurilor, a farmaceuticelor si alte mari conglomerate care le asigura buzunarele doldora de bani, sunt radacina acestui rau urias de care noi, restul, nu putem scapa; ei fac acest cerc vicios sa se invarta la infinit, sa devina din ce in ce mai diabolic, mai fara iesire. Daca cineva ar putea zgudui mintile acestor oameni, poate ca n-ar mai exista baza nici pentru razboaie, indiferent de motivatia lor – politica, extremist religioasa etc. Dar nenorocitii astia stau cocotati pe “calul” lor de pe care se uita in batjocura la noi. La ce mama dracului le poate trebui atata avere? Ei nu ar putea nici daca ar vrea sa cheltuie macar o parte infinitezimala din miliardele pe care le poseda, iar oameni, copii mor degeaba din cauza lor si altii, inca si mai multi, raman marcati pe viata, Ma depaseste.

Imi vine in minte acum un vers oarecum optimist dintr-un cantec al lui Sting… “Russians love their children, too”. Nu ca vorbesc despre rusi. Ma gandesc insa ca toti acesti mai mari ai lumii, pe tronurile fiecarei tari pe care o conduc, aparand interesele unora, si “mai mari”, uita ca au si ei copii… in timp ce trimit la moarte copiii altora, mai mici sau mai mari.

  • Blog Stats

    • 57,042 hits
  • Calendar

    • Noiembrie 2017
      L M M M V S D
      « Iul    
       12345
      6789101112
      13141516171819
      20212223242526
      27282930  
  • Caută